Contestaţie la executare. Sentința nr. 684/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 684/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 22-01-2015 în dosarul nr. 11028/193/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 22 IANUARIE 2015
COMPLETUL COMPUS DIN
PREȘEDINTE – B. A. E.
GREFIER – S. A.
SENTINȚA C I V I L Ă NR.684
Pe rol judecata cauzei civile având ca obiect contestație la executare, formulată de contestatorul D. M., în contradictoriu cu intimata A. – Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași – Administrația Finanțelor Publice B..
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă contestatorul, lipsă fiind reprezentantul intimatei.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Verificându-și competența în temeiul art. 131 Noul Cod procedură civilă, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Contestatorul prezent arată că a achitat debitul pretins de intimată, depunând la dosar un set de înscrisuri în acest sens, respectiv chitanțele ., nr._/20.12.2013 în valoare de 129 lei, . 116, nr._/16.12.2014, în valoare de 144 lei, . 116, nr._/26.09.2014, în valoare de 144 lei, . 10, nr._/13.12.2013 în valoare de 250 lei, . 10, nr._/15.11.2013 în valoare de 1200 lei, . 10, nr._/16.10.2013, în valoare de 215 lei, . 9, nr._/27.08.2013, în valoare de 294 lei, . 10, nr._/15.10.2013, în valoare de 157 lei, . 10, nr._, în valoare de 809 lei.
Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, conform art. 394 alin. 1 Noul Cod procedură civilă instanța rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._, la data de 31.07.2014, contestatorul D. M. a formulat contestație la executare împotriva adresei de instiintare poprire nr._ emisa in 08.07.2014 de Ministerul Finanțelor Publice - A., Direcția Generala a Finanțelor Publice lasi, Administrația Județeană a Finanțelor Publice B..
În motivare, contestatorul arată că, la data de 08.07.2014, Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. a emis adresa de înștiintare poprire nr._, comunicându-i că a fost luata masura indisponibilizării sumelor existente, precum si cele viitoare provenite din incasarile zilnice in contul in lei deschis la BRD-GROUPE SOCIETE GENERALE SA., adresă ce are ca temei titlul executoriu nr._/28.02.2014 pentru suma de 256 lei.
Arată contestatorul că titlurile executorii si deciziile de impunere care stau la baza dosarului de executare nr._, sunt constituite de contributii de asigurari sociale pentru profesii libere pe care el le contestă întrucât au fost stabilite nelegal, nefiindu-i comunicate documentele la care se face referire in cadrul titlului executoriu. Opinează că, prin obligarea la plata a unor sume către sistemul de asigurari de sanatate, pe lângă faptul că în sarcina sa se constată o paguba, el nu a beneficiat de serviciile aferente unui contract de asigurat.
Contestatorul invocă art. 211 și 257 din Legea 95/2006, precum și art. 141 alin. 1 din O.G. 92/2003, arătând că, atâta timp cât el nu are un contract încheiat cu CAS și nu a beneficiat de niciun serviciu, aceste obligații sunt nule. Cu toate acestea, in conformitate cu prev.art.7 din Ordinul 617/2007 si art.8, alin.4 in situatia de față nefiindu-i comunicate informări anuale cu privire la existenta unui debit, aceste sume nu pot subzista si ca atare nu pot fi retinute ca si obligații de plata in sarcina sa. Consideră ca prin stabilirea masurilor ce le contestă, se aduce o atingere directa patrimoniului său, actul fiscal producând efecte numai din momentul comunicării acestuia și că stabilirea acestor obligații s-a făcut fără ca intre părți sa existe un contract de asigurat încheiat.
În dovedire, contestatorul a depus la dosar înscrisuri.
Intimata A. – Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași – Administrația Finanțelor Publice B. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată și nelegală a contestației, cu motivarea că actele de executare sunt legal întocmite.
Analizând actele dosarului precum și dispozițiile legale incidente în cauză, instanța reține următoarele:
Executarea silită este definită ca fiind procedura prin mijlocirea căreia creditorul (titularul dreptului subiectiv) poate constrânge - cu concursul organelor de stat competente - pe debitorul său, care nu-și execută de bună voie obligațiile, de a și le aduce la îndeplinire în mod silit. ( V. M. C. – Tratat de executare silită p.23) Actul juridic cu forță obligatorie, în temeiul căruia creditorul poate recurge la procedura executării silite, este "titlul executoriu".
Contestația la executare este mijlocul procedural creat de legiuitor pentru înlăturarea neregularităților săvârșite cu ocazia desfășurării activității de executare silită, prin care părțile, sau terțele persoane vătămate prin executare se pot plânge instanței competente. Contestația la executare este practic o cale de atac specială pentru înlăturarea, în anumite condiții stabilite de lege, a unor acte procesuale îndeplinite în mod nelegal de către organele de executare, un mijloc procedural special creat pentru procedura de executare silită, reprezentând de fapt o plângere specifică acestei proceduri, prin care se poate obține anularea sau îndreptarea unor acte sau chiar anihilarea efectului executoriu al unui titlu executoriu. ( S. Zilberstein, V.M. C., I. B., D. procesual civil. Executarea silită, vol.II p. 230)
Analizând contestația care face obiectul prezentei pricini, instanța stabilește mai întâi faptul că actul supus controlului de legalitate este adresa de înștiințare poprire nr._/08.07.2014 emisă de Administrația Județeană a Finanțelor Publice B.. Adresa de înștiințare poprire nu este un act administrativ fiscal, în accepțiunea Codului de procedură fiscală care stabilește prin art. 41 că, „actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale”. În continuare, referitor la fondul cauzei, instanța reține că, motivele invocate de contestator în susținerea contestației, respectiv faptul că nu datorează contribuții de asigurări sociale de sănătate pentru că nu a încheiat un contract de asigurare și pentru că nu a beneficiat de astfel de servicii, exced prevederilor art. 711 din Codul de procedură civilă, reglementare care guvernează prezenta procedură.
Norme juridice aplicabile:
Potrivit art. 208 alin. 3 cap. I titlul VIII din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează ca un sistem unitar, care funcționează prin participarea obligatorie la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate, iar potrivit art. 215 din Legea nr. 95/2006 obligația virării contribuției pentru asigurările sociale de sănătate revine persoanei juridice sau fizice care angajează persoane pe baza unui contract individual de munca ori în baza unui statut special, dar și persoanelor fizice, după caz. Persoanele în cauză sunt obligate să depună lunar la casele de asigurări declarații nominale privind obligațiile ce le revin față de fond și dovada plății contribuțiilor.
Prevederile alineatelor anterioare se aplică și persoanelor care exercită profesii libere sau care sunt autorizate, potrivit legii, să exercite activități independente.
Cu privire la calculul contribuției, art. 257 din Legea nr. 95/2006 prevede următoarele:
„(1) Persoana asigurată are obligația plății unei contribuții bănești lunare pentru asigurările de sănătate, cu excepția persoanelor prevăzute la art. 213 alin. (1).
(2) Contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupra:
a) veniturilor din salarii sau asimilate salariilor, precum și orice alte venituri realizate din desfășurarea unei activități dependente;
b) veniturilor impozabile realizate de persoane care desfășoară activități independente care se supun impozitului pe venit; dacă acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuția, aceasta nu poate fi mai mică decât cea calculată la un salariu de bază minim brut pe țară, lunar.”
Conform art.110 alin.3 Cod procedură fiscală, titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite potrivit legii, declarația de atragere a răspunderii solidare emise potrivit art.28 Cod procedură fiscală, fiind inclusă de legiuitor în categoria titlurilor de creanță.
Potrivit art.141 Cod procedură fiscală, executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu în care se înscriu toate creanțele fiscale neachitate la scadență, precum și accesoriile aferente acestora, iar titlul de creanță devine executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege. Instanța mai reține că, potrivit art.145 Cod procedură fiscală, executarea silită începe prin comunicarea somației, iar dacă în termen de 15 zile de la comunicarea somației nu se stinge debitul, se continuă măsurile de executare silită, somația fiind însoțită de un exemplar al titlului executoriu. Legiuitorul a prevăzut expres că, pe lângă elementele prevăzute de art.43 alin.2 Cod procedură fiscală, somația trebuie să mai cuprindă numărul dosarului de executare, suma pentru care se începe executarea silită, termenul în care cel somat urmează să plătească suma prevăzută în titlul executoriu, precum și indicarea consecințelor nerespectării acesteia.
Potrivit prevederilor pct. 107.1 din Normele metodologice de aplicare a Codului de procedură fiscală, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.050/2004, titlul de creanță este actul prin care, potrivit legii, se stabilește și se individualizează obligația de plată privind creanțele fiscale, întocmit de organele competente sau de alte persoane îndreptățite potrivit legii.
Potrivit dispozițiilor art. 84 alin.6 din Codul fiscal si art. 8 alin. 4 din Ordinul nr. 617/2007 termenul de plată este de 60 de zile de la data comunicării titlului de creanță, respectiv a deciziei de impunere
Deși D. M. formulează contestație împotriva adresei de înștiințare poprire nr._/08.07.2014, instanța apreciază că prin promovarea prezentei acțiuni, contestatorul tinde la desființarea titlului de creanță și a titlului executoriu în baza cărora a demarat executarea silită în dosarul de executare_, invocând motive ce ar fi putut fi susținute în cadrul exercitării contestației reglementate de OG nr. 92/2003. Potrivit dispozițiilor art.172 din OG nr.92/2003 republicată:” 1) Persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii. (3) Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege”.
Pe de altă parte, instanța reține că, potrivit susținerilor intimatei, confirmate prin înscrisurile depuse la dosar (filele 93, 116, 124, 135), în sarcina contestatorului a fost stabilit, aferent perioadei 23.07.2010 – 04.01.2013, un debit în cuantum de 2468 lei, reprezentând contribuție obligatorie la fondul unic de asigurări de sănătate, pentru care s-a emis Decizia de impunere nr._/15.12.2013. Prin Decizia de referitoare la obligațiile de plată accesorii emisă la data de 20.12.2013 s-a stabilit în sarcina contestatorului obligația de plată a sumei de 277 lei reprezentând contribuții de asigurări sociale de sănătate iar prin Decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii emisă la data de 31.12.2012 s-a stabilit în sarcina contestatorului obligația de plată a sumei de 153 lei reprezentând contribuții de asigurări sociale de sănătate.
Cum debitorul nu s-a conformat obligației de plată a sumelor astfel identificate, intimata a emis Titlul executoriu nr._/28.02.2014 (fila 75), pentru un debit total de 932 lei.
Analizând aspectele sesizate în cuprinsul acestei cereri, instanța reține, în primul rând, că potrivit prevederilor alin. 6 art. 86 CPF, decizia de impunere și decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii constituie și înștiințări de plată, de la data comunicării acestora, în condițiile în care se stabilesc sume de plată. Dispozițiile art. 45 din același cod statuează că actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului sau la o dată ulterioară menționată în actul administrativ comunicat, potrivit legii. Comunicarea se realizează, potrivit art. 44 CPF, prin remiterea actului sub semnătură, prin poștă, cu confirmare de primire, sau prin publicitate.
În speță, intimata a precizat și a dovedit, prin documentele de la filele 76, 77, 81, 85,86, 90, 91, 95, 99, 100, 108, 113,_, că transmiterea către petent a titlurilor de creanță, și a titlului executoriu s-a realizat prin publicitate.
În condițiile date și văzând că titlurile de creanță emise pe numele contestatorului nu au fost desființate în condițiile legii (în cadrul contestației administrative și, ulterior, în cadrul unei acțiuni în contencios), instanța mai apreciază că în mod corect s-a procedat la emiterea titlului executoriu din data de 28.02.2014
Este de precizat, în acest context, că apărările relative la existența propriu-zisă a obligației de plată ori la modalitatea de calcul a acesteia, nu sunt susceptibile de verificări în cadrul contestației la executare, făcând parte din sfera de competențe a contenciosului administrativ-fiscal (art. 712 al.2 Cod procedură civilă, raportat la art. 10 din Legea nr. 554/2004). Practic, pentru a se cerceta temeinicia majorității aspectelor descrise în acțiune, petentul erau ținut a valorifica indicațiile din deciziile în discuție și a se adresa organului emitent/instanței de contencios menționate. Se impune totuși precizarea că obligația de plată a contribuției de asigurări de sănătate este una legală și că, în atare situație, contribuabilul nu poate invoca necunoașterea îndatoririlor sale și, implicit, nerealizarea unei informări, din timp, din partea instituțiilor statului. Desigur, art. 222 din Legea nr. 95/2006 face vorbire despre dreptul asiguratului de a fi informat…, drept care nu presupune însă, în sine, și o inițiativă din partea caselor de asigurare, în îndeplinirea obligației corelative. Într-o eventuală interpretare contrară, analiza efectelor neîndeplinirii obligației de informare asupra valabilității deciziei de impunere revine, de asemenea, în competența instanței de contencios.
Mai este de spus, pe de altă parte, că legiuitorul a reglementat, pentru obligațiile de natura celei din speță, un termen de prescripție de 5 ani, calculat din anul următor celui în care s-a născut obligația. Oricând în acest interval, instituțiile menționate pot declanșa procedura de emitere a titlului de creanță/executoriu și de urmărire silită, fără să le poată fi opuse, cu succes, apărări relative la tardivitatea demersurilor lor.
Având în vedere că, în cauză au fost respectate dispozițiile în vigoare cu privire la procedura de executare silită, și anume, au fost comunicate contribuabilului atât decizia de impunere cât și titlul executoriu și somația de plată, între comunicarea deciziei de impunere și emiterea titlului executoriu și a somației au trecut cele 60 de zile prevăzute de art.8 din Ordinul 617/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice privind contribuția de asigurări de sănătate, instanța apreciază procedura demarată împotriva contestatorului este în principiu legală și temeinică, actele efectuate în dosarul de executare nr._ nefiind alterate de vreun viciu de natură a atrage sancțiunea anulării lor.
Cu aceste argumente, instanța urmează a respinge contestația la executare formulată de D. M. ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea civilă având ca obiect contestație la executare, formulată de contestatorul D. M. – CNP:_, cu domiciliul în mun. B., ., ., . în contradictoriu cu intimata A. – Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași – Administrația Finanțelor Publice B., cu sediul în mun. B., Piața Revoluției, nr. 5, jud. B..
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Apelul și motivele de apel se vor depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședința publică, azi 22 ianuarie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Redactat AE / Tehnoredactat S.A. Ex 4 /27.07.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 726/2015. Judecătoria... | Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... → |
|---|
