Plângere contravenţională. Sentința nr. 1114/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1114/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 30-01-2015 în dosarul nr. 7212/193/2014
DOSAR NR._ Plângere contravențională
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 30 IANUARIE 2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE – B. A. E.
GREFIER - S. A.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1114
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petenta . pe intimata G. NAȚIONALĂ DE MEDIU B., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă c.j. A. L., pentru intimată, lipsă fiind reprezentantul petentei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefier, după care, se constată că la dosar nu s-au depus precizările solicitate de la petentă și nici de la ORC B..
Văzând că nu mai sunt cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului.
C.j. A. L., pentru intimată, solicită respingerea plângerii ca neîntemeiată,pentru motivele expuse în întâmpinare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față :
P. plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 09.05.2014, sub nr._, petenta . solicitat, în contradictoriu cu intimata G. NAȚIONALĂ DE MEDIU B., înlocuirea sancțiunii amenzii în cuantum de 200 lei, dispusă prin procesul – verbal de contravenție . nr._ din data de 25.04.2014, cu sancțiunea avertisment.
În motivarea plângerii, petenta arată că nedepunerea în termen a declarațiilor lunare la Administrația Fondului pentru Mediu se datorează unui concurs de evenimente și situații care au aglomerat activitatea de întocmire a documentelor. Apreciază petenta că, prin obiectul său de activitate (producerea de ambalaje din hârtie și carton și colectarea și valorificarea deșeurilor din hârtie și carton), aduce un serviciu mediului înconjurător și societății în general și precizează că societatea își face datoria față de bugetul de stat, prin achitarea lună de lună, fără excepție, a obligațiilor declarate. Învederează că a depus imediat toate declarațiile aferente ( august 2013 – martie 2014), tocmai pentru a demonstra cu bună – credință că deși nu desfășoară o activitate economică într-o anumită perioadă de timp, nu dorește să suspende sau să închidă activitatea societății. Ținând cont de gradul de pericol social redus al contravenției sau lipsa unor urmări grave, solicită înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment, pin prisma criteriilor instituite de art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 și, având în vedere că nu a mai creat nici un prejudiciu bugetului de stat, consideră că nu se justifică aplicarea unei amenzi în cuantum de 2000 lei.
În drept, au fost invocate dispozițiile OG 2/2001 și art. 6 CEDO.
În dovedire, petenta a depus la dosar înscrisuri.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea procesului – verbal ca legal și temeinic întocmit.
În motivare, intimata arată că, contravenția reținută în sarcina petentei nu este una de rezultat, prin urmare, la individualizarea sancțiunii contravenționale, criteriul pericolului social nu este prioritar și că sancțiunea amenzii este corect aplicată petentei și proporțională cu gradul de pericol social al faptei, având în vedere că aceasta nu a depus și întocmit declarațiile obligatorii pentru anul viitor. Arată că amenda aplicată este cea prevăzută la minimul special prevăzut de lege și nu este excesivă iar prin faptul că însuși legiuitorul a prevăzut aceste limite mici, a avut în vedere un caracter preventiv și nu represiv, care nu poate justifica transformarea în „avertisment”. Conchide intimata că, conformarea petentei dispozițiilor legale, ulterior aplicării amenzii nu dovedește că s-a realizat scopul preventiv al sancțiunii ci eventual arată o încercare a petentei de a demonstra că este de bună credință.
În dovedire, intimata a depus la dosar înscrisuri.
P. răspunsul la întâmpinare formulat pentru termenul de judecată din data de 28.11.2014, petenta a reiterat susținerile di plângere.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține că: petenta D. SRL a fost sancționată contravențional prin procesul verbal de contravenție . nr._ din data de 25.04.2014, de reprezentanții intimatei, cu amendă contravențională în cuantum de 2000 lei, potrivit art. 15 alin. 2 din OUG 196/2006, întrucât, la data de 25.04.2014, ora 11,00, s-a constatat că aceasta nu a depus declarațiile lunare la Administrația Fondului pentru Mediu pentru ambalajele introduse pe piață în perioada august 2013 – martie 2014.
Asupra legalitatii procesului verbal contestat:
Verificând procesul verbal contestat sub aspectul conținutului și formei, din perspectiva disp. art. 16 si 17 din OG.2/2001, instanța reține ca la încheierea lui au fost respectate condițiile impuse de lege și prevăzute de aceasta sub sancțiunea nulității absolute ori relative. Instanța constată că procesul verbal contestat respectă toate cerințele sancționate cu nulitatea absolută, reținând că, situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din ordonanță. De altfel, și jurisprudența este în sensul că, în raport cu acest caracter imperativ limitativ al cazurilor prevăzute de dispozițiile art. 17 din O.G. 2/2001, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească procesul verbal de constatare a contravenției, se poate invoca nulitatea procesului verbal de contravenție numai dacă se dovedește existența unei vătămări, ca efect al omisiunii, care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului constatator. Orice alte lipsuri din procesul-verbal sunt sancționate cu nulitatea relativă, ceea ce presupune ca cel care invocă nulitatea să dovedească faptul că i s-a produs o vătămare, iar instanța să constate în raport de materialul probator administrat, că vătămarea nu poate fi acoperită decât prin anularea procesului-verbal. In speță nu s-a invocat și evident nici nu s-a dovedit vreo vătămare care să nu fi putut fi acoperită în procedura în fața instanței de judecată prin administrarea de probe prin care să se combată constatările din procesul-verbal și din celelalte acte depuse la dosarul cauzei de către intimat. Instanța mai reține împrejurarea că faptei i s-a dat o corecta încadrare juridică, sancțiunea aplicată fiind în limitele prevăzute de lege.
Asupra temeiniciei procesului verbal contestat, instanța reține că procesul verbal de contravenție este un act administrativ de autoritate întocmit de organul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, investit cu autoritatea statală pentru constatarea și sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială prevăzută de lege, astfel că se bucură de prezumția de autenticitate și veridicitate, având valoarea probantă a unui act doveditor preconstituit care face dovada faptei săvârșite, până la proba contrarie, potrivit art. 1173 Cod civil. Această prezumție însă, este relativă, și poate fi răsturnată prin probe, de către contravenient, având în vedere dispozițiile art.249 Cod procedură civilă potrivit căruia cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească. În speță, petentul reclamă anumite împrejurări care tind spre înlăturarea vinovăției, respectiv faptul că agentul intimatei a constatat fapta pe baza unor prezumții, și nu în mod direct, atâta vreme cât el se afla în deplasare și nu există probe precum că ar fi luat acele persoane la ocazie. Pe de altă parte, raportat la apărările petentei în prezenta cauză, instanța are în vedere prevederile art. 1 alin.2 din O.G.nr.2/2001 potrivit cărora constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, însă reține că, atunci când vinovăția există chiar și sub forma culpei, fapta constituie contravenție.
Având însă în vedere dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, care constituie dreptul comun în materie contravențională si care, coroborate cu cele ale art. 38 alin. 3 din același act normativ, permit instanței să aprecieze inclusiv natura sancțiunii ce se impune a fi aplicată contravenientului în ipoteza în care prezumția relativă de legalitate și temeinicie a procesului-verbal nu a fost răsturnată, instanța consideră că sancțiunea avertismentului este totuși suficientă pentru a i se atrage atenția petentei asupra obligației sale de a depune declarațiile lunare la Administrația Fondului pentru Mediu; Pentru a proceda astfel, instanța a avut în vedere împrejurarea că petenta nu a mai săvârșit fapta pentru care a fost sancționată prin procesul verbal contestat, iar din datele concrete ale speței se poate aprecia ca petenta nu va mai repeta fapta reținută în sarcina sa, chiar și fără aplicarea unei amenzi.
Pentru considerentele mai sus expuse, având in vedere și dispozițiile art. 7 alin. 3 din O.G. nr.2/2001, instanța va admite în parte plângerea contravențională și va înlocui sancțiunea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului. Va exonera petenta de plata amenzii in suma de 2000 lei, stabilita prin procesul - verbal de contravenție . nr._ din data de 25.04.2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Admite plângerea formulată de către petenta . sediul în mun. B., ., nr. 45, jud. B. și pe intimata G. NAȚIONALĂ DE MEDIU B., cu sediul în mun. B., ., jud. B..
Modifică procesul – verbal de contravenție, . nr._ din data de 25.04.2014, în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertisment.
Cu drept de apel, care se va depune la Judecătoria B., în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 30 ianuarie 2015.
P., GREFIER,
Red. A.E./Tehnored S.A.///5ex./16.03.2015
| ← Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 636/2015.... → |
|---|
