Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 7286/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7286/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 10-08-2015 în dosarul nr. 7286/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B. – JUDEȚUL B.
Ședința publică din data de 10.08.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE – L. L.
GREFIER – B. A.
Sentința civilă nr. 7286
Pe rol se află judecarea cauzei civile având ca obiect exercitarea autorității părintești, formulată de reclamantul M. M. M., în contradictoriu cu pârâta R. I. C..
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 05.08.2015, cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei pentru data de astăzi, când:
JUDECĂTORIA
Asupra cauzei de față constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. în data de 30.09.2015, sub nr._, reclamantul M. M. M., în contradictoriu cu pârâta R. I. C., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună exercitarea autorității părintești față de minorul M. Ș., în comun de către ambii părinți și să stabilească un program de vizitare a minorului.
În motivare, reclamantul a arătat că prin Sentința civila nr. 5681 pronunțată în dosarul_ s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre părți, exercitarea autorității părintești fata de minorul M. Ș. exclusiv de către mama si domiciliul minorului la mama, in B., Calea Naționala nr.82, ., . soluționării in ședința publica a cererii de divorț, a precizat reclamantul că a fost de acord ca fosta soție sa exercite in mod exclusiv autoritatea părinteasca asupra minorului întrucât nu avea domiciliul permanent în B., fiind in căutarea unui loc de munca .
În continuarea motivării, reclamantul a mai arătat că, ulterior pronunțării sentinței de divorț, pârâta a devenit posesivă față de minor, izolându-l de restul copiilor din vecini, determinându-l astfel să devină foarte retras, începând chiar să limiteze în mod nepermis legătura sa personală cu minorul.
Pârâtul a mai solicitat stabilirea unui program de vizitare a minorului, la domiciliul său din B., unde locuiește cu părinții săi, respectiv în vacanța de Paști și crăciun, o săptămână, cu posibilitatea de a efectua și excursii în țară, în vacanța de vară, două săptămâni și lunar câte două zile pe lună, sâmbăta și duminica.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 398, 401 și 403 Cod Civil.
În dovedire, reclamantul a depus copia certificatului de naștere al minorului M. Ș. și sentința civilă nr. 5681/15.03.2013, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ .
Cererea a fost legal timbrată.
Fiindu-i comunicată cererea de chemare în judecată și înscrisurile, pârâta a depus la 12.12.2014 întâmpinare, prin care a menționat că este de cord cu admiterea primului capăt de cerere, respectiv de exercitare în comun a autorității părintești asupra minorului.
Pârâta a mai precizat că a fost și este de acord ca reclamantul să aibă legături personale cu minorul, chiar dacă între ei a intervenit divorțul, dar nu la domiciliul indicat și nu în modalitatea arătată de acesta.
Pârâta a mai arătat că la domiciliul indicat, locuiesc foștii socri, împreună cu cei patru copii majori, iar atmosfera familială nu este benefică dezvoltării copilului, putând acea influențe negative, întrucât tatăl și sora reclamantului suferă de schizofrenie
S-a mai precizat de către pârâtă că este de acord ca reclamantul să-l viziteze pe minor la domiciliul ei, să meargă în oraș la plimbare doar ei doi, dar să nu îl ducă la părinții reclamantului.
În apărare, pârâta a depus un set de înscrisuri.
La primul termen de judecată, în temeiul art. 255 raportat la art. 258 Cod proc. Civ., instanța a încuviințat părților proba cu înscrisuri și proba testimonială cu câte un martor. Instanța a mai încuviințat efectuarea unor anchete sociale la domiciliul părților și cererea reclamantului privind audierea minorului M. Ș.. Prin aceeași încheiere, instanța a respins reclamantului proba cu interogatoriul pârâtei, apreciind că aceasta nu este de natură să ducă la soluționarea procesului.
În ședința Camerei de consiliu din data de 13.03.2015, instanța a audiat minorul M. Ș., născut la 24.10.2007, încheindu-se un proces verbal separat, semnat și atașat la dosar.
Primăria municipiului B. a depus la 17.03.2015, referatul de anchetă socială efectuată la domiciliul părților.
În cauză a fost audiată martora P. M. pentru pârâtă, susținerile acesteia fiind consemnate în proces-verbal separat, semnat și atașat la dosar.
Prin încheierea din 23.04.2015, instanța a dispus refacerea anchetei sociale la domiciliul reclamantului, pentru a se evidenția numărul de persoane care locuiesc cu reclamantul și dacă locuința acestuia prezintă condiții optime pentru prezența temporară a minorului.
Pârâta a solicitat la termenul din 08.06.2015, emiterea unei adrese către Spitalul Județean Mavromati – Secția Psihiatrie pentru a ne comunica detalii cu privire la tatăl reclamantului, respectiv dacă este luat în evidențe, iar în caz afirmativ să ne înainteze un istoric al internărilor, relații ce au fost înaintate la data de 14.07.2015.
Pentru termenul din 05.08.2015, reclamantul a depus precizări, în sensul că a ajuns la o înțelegere cu pârâta cu privire la programul de vizită al minorului, respectiv în ziua a doua de Paști și de C., între orele 10.00-17.00; în vacanța de vară, două săptămâni zilnic între orele 10 – 21, precum și în excursii de circa două zile în țară, în această perioadă; lunar câte două zile pe lună, respectiv prima sâmbătă din lună și a treia duminică din fiecare lină între orele 10-17. Reclamantul a mai precizat faptul că nu mai dorește să-l ia pe minor la domiciliul său și că renunță la audierea martorului încuviințat și la efectuarea anchetei sociale.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin Sentința civila nr. 5681 pronunțată în dosarul_ s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre reclamantul M. M. M. și pârâta R. I. C., exercitarea autorității părintești fata de minorul M. Ș. exclusiv de către mama si domiciliul minorului la mama, in B., Calea Naționala nr.82, ., . soluționării în ședința publica a cererii de divorț, reclamantul că a fost de acord ca fosta soție sa exercite în mod exclusiv autoritatea părinteasca asupra minorului întrucât nu avea domiciliul permanent în B., fiind în căutarea unui loc de munca.
De la data separării părinților minorul M. Ș. a locuit la mama sa, reclamantul fiind plecat în străinătate, fapt pentru care îl vizita pe minor când se întorcea în țară, contribuind la cheltuielile privind creșterea și educarea copilului prin plata pensiei de întreținere, aceste aspect fiind relevate de martora P. M.(f. 66).
De asemenea, minorul a confirmat, cu ocazia ascultării acestuia în ședința de cameră de consiliu (fila 54), faptul că vorbește la telefon cu tatăl său și că și-ar dori să aibă întâlniri mai dese cu acesta, ultima întârnire având loc în toamna anului 2014.
În drept, referitor la autoritatea părintească după divorț, art. 397 din Codul civil stabilește ca regulă faptul că aceasta revine în comun ambilor părinți.
Autoritatea părintească nu se scindează între părinți, ci se exercită de aceștia împreună, astfel că drepturile și îndatoririle părintești, care privesc persoana și bunurile copiilor aparțin în continuare, în mod egal, ambilor părinți, conform art. 483 (1) Cod civil. Ambii părinți trebuie să exercite aceste drepturi și îndatoriri numai în interesul superior al copilului, astfel cum este cerut de art. 483 (2) Cod civil.
În același sens, art. 503 (1) cod civil stabilește că părinții exercită împreună și în mod egal autoritatea părintească. Iar în situația în care părinții nu mai locuiesc împreună, deciziile importante, precum cele referitoare la alegerea felului învățăturii sau pregătirii profesionale, tratamente medicale complexe sau intervenții chirurgicale, reședința copilului sau administrarea bunurilor, se vor lua numai cu acordul ambilor părinți, astfel cum este prevăzut în art. 36 (3) din Legea nr. 272/2004.
Atribuirea exercițiului autorității părintești exclusiv unuia dintre părinți se face doar în cazuri excepționale. Astfel, potrivit art. 398 Cod civil se poate dispune ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul din părinți doar atunci când există motive întemeiate și numai avându-se în vedere interesul superior al copilului.
Modificare măsurilor privitoare la copil poate fi dispusă, potrivit art. 403 Cod civil la cererea oricăruia dintre părinți sau a unui alt membru de familie, a copilului, a instituției de ocrotire, a instituției publice specializate pentru protecția copilului sau a procurorului atunci când împrejurările avute în vedere s-au schimbat.
Având în vedere conținutul noțiunii de „autoritate părintească”, împrejurarea că exercitarea autorității părintești presupune, de fapt, exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor referitoare la copil, iar regula consacrată de lege este cea a exercitării ei în comun, interesul superior al copilului fiind acela de a fi crescut de ambii părinți.
În absența oricăror probe, a reținerii unui motiv pentru exercitarea autorității de către unul dintre părinți, nu se poate deroga de la regula conform căreia autoritatea părintească se exercită în comun. Referitor la speța de față, instanța constată că toate elementele probatorii administrate în cauză arată că reclamantul manifestă interes pentru minor, fiind prezent în viața acestuia prin legăturile directe în momentul în care se întoarce în țară și prin comunicarea telefonică.
Împrejurarea că locuiește sau va locui efectiv în altă localitate sau în altă țară, nu justifică înlăturarea celuilalt părinte de la luarea deciziilor importante care îl privesc, fiind esențial pentru dezvoltarea firească a copilului și pentru respectarea interesului său superior ca tatăl să fie o prezență constantă în viața sa și să își exercite în mod corespunzător drepturile și obligațiile părintești care îi revin.
În cauză nu s-a făcut dovada că pârâtul ar avea o atitudine necorespunzătoare față de minor, că ar fi consumator de droguri sau de alcool, că ar pune în pericol grav dezvoltarea minorului, nefiind incidentă nicio altă situație similară, care să justifice exercitarea autorității părintești doar de către mamă, motiv pentru care instanța va dispune ca autoritatea părintească asupra minorului M. Ș., născut la data de 24.10.2007, să fie exercitată în comun.
Potrivit art. 496 alin. 5 C.Civ., părintele la care copilul nu locuiește în mod statornic are dreptul de a avea legaturi persoanale cu minorul, la locuința acestuia. Instanța poate limita exercițiul acestui drept, dacă aceasta este în interesul superior al copilului. De asemenea, conform art. 401 C.C.civ. părintele separat de copil are dreptul de a avea legături personale cu acesta, iar în caz de neînțelegere între părinți, instanța decide cu privire la modalitățile de exercitare a acestui drept.
Potrivit art. 17 alin. 4 din Legea 272/2004, în caz de neînțelegere între părinți cu privire la modalitățile de exercitare a dreptului de a avea legături personale cu copilul, instanța va stabili un program în funcție de vârsta copilului, de nevoile de îngrijire și educare ale acestuia, de intensitatea legăturii afective dintre copil și părintele la care nu locuiește, de comportamentul acestuia din urmă, precum și de alte aspecte relevante în fiecare caz în parte.
Totodată, art. 18 din Legea 272/2004 enumeră principalele modalități în care se poate exercita dreptul de a menține relații personale, printre care se regăsesc întâlniri ale copilului cu părintele ori cu o altă persoană care are, potrivit prezentei legi, dreptul la relații personale cu copilul, respectiv găzduirea copilului, pe perioadă determinată, de către părintele sau de către altă persoană la care copilul nu locuiește în mod obișnuit.
Posibilitatea părintelui și a copilului de a se bucura reciproc de compania celuilalt reprezintă un element fundamental al vieții de familie, protejate de art. 8 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului. Autoritățile statale au obligația de a depune eforturi rezonabile pentru ca, atunci când interesele părinților sunt în conflict, iar copii nu sunt suficient de maturi pentru a-și exprima ei înșiși, în mod clar, propriile preferințe, interesele superioare ale acestora să fie promovate.
Instanța reține faptul că între părinți au existat neînțelegeri cu privire la modalitatea de exercitare a relațiilor personale dintre reclamant și minorul M. Ș., iar în prezent minora locuiește alături de mama sa în Mun. B., astfel cum reiese din cuprinsul referatului de anchetă socială nr. 3754/09.03.2015 întocmit de reprezentanții Autorității Tutelare a Municipiului B.(f. 60).
Instanța reține că minorul are vârsta de 8 ani, fapt pentru care, avându-se în vedere vârsta minorului, instanța apreciază că este absolut necesară prezența tatălui în viața sa pentru a asigura o dezvoltare armonioasă a acestuia, precum și pentru a preveni alienarea parentală a minorei în raport de pârâtă. Totodată, stabilirea programului de vizitare a copilului se face potrivit principiului că dreptul părintelui trebuie exercitat în raport de interesele copilului.
Instanța reține că prin adresa nr._/13.07.2015 a Spitalului Județean de Urgență MAVROMATI B.– Secția de psihiatrie B., s-a notat istoricul internărilor tatălui reclamantului, M. G., la secția de psihiatrie precum și diagnosticul de “Tulburare schizo-afectivă de tip maniacal”, aspect ce evidențiază că realizarea programului de vizitare la domiciliul părinților reclamantului este inoportună, nefiind în interesul superior al copilului. De altfel, instanța constată că și reclamantul a arătat prin punctul de vedere trimis pentru termenul din 05.08.2015, că nu mai insistă ca minorul să fie dus la domiciliul părinților acestuia.
In acest context, instanța va dispune păstrarea legăturilor reclamantului cu fiul său prin încuviințarea unui program de vizitare în modalitatea prezentată de reclamant pentru termenul din 05.08.2015, modalitate asupra căreia și-a exprimat acordul, în aceeași ședință, și pârâta R. I. C..
Așadar, având în vedere că în acord cu dispozițiile art. 19 din Legea nr. 272/2004 este în interesul superior al minorei ca aceasta să mențină relații cât mai strânse și contacte cât mai dese cu părintele la care nu locuiește, cât și dreptul tatălui se a avea legături cu minorul, instanța apreciază ca oportun și urmează a încuviința în favoarea reclamantului un program de vizitare al copilului, după cum urmează:
- în prima săptămână din fiecare lună, în ziua de sâmbătă între orele 10.00-17.00;
- în a treia săptămână din fiecare lună, în ziua de duminică între orele 10.00-17.00;
- cu ocazia sărbătorilor de C. și de Paști, în a doua zi, între orele 10.00-17.00;
- pe perioada vacanței de vară, două săptămâni, zilnic, între orele 10.00-21.00, cu posibilitatea de a efectua excursii în țară în această perioadă.
În ceea ce privește capătul de cerere privind cheltuielile de judecată, instanța reține că potrivit art. 453 C.proc. civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. Prin urmare, în privința litigiilor deduse spre soluționare instanțelor judecătorești, partea care a pierdut procesul va suporta atât cheltuielile proprii, cât și cheltuielile efectuate de partea care a câștigat procesul, cheltuieli de judecată. În cauza dedusă judecății, pârâta trebuie să suporte cheltuielile proprii de judecată, având în vedere că cererea reclamantului a fost admisă, motiv pentru care instanța va respinge cererea pârâtei privind cheltuielile de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de chemare în judecată, așa după cum a fost precizată și formulată de reclamantul M. M. M., domiciliat în B., .. 2, ., jud. B., cu domiciliul ales la cabinet avocat D. C. B., din iași, ., ., ., în contradictoriu cu pârâta R. I. C., domiciliată în B., .. 82, ., ..
Dispune ca autoritatea părintească asupra minorului M. Ș., născut la data de 24.10.2007, să fie exercitată în comun.
Încuviințează pentru reclamant să aibă legături personale cu minorul M. Ș., după următorul program:
- în prima săptămână din fiecare lună, în ziua de sâmbătă între orele 10.00-17.00;
- în a treia săptămână din fiecare lună, în ziua de duminică între orele 10.00-17.00;
- cu ocazia sărbătorilor de C. și de Paști, în a doua zi, între orele 10.00-17.00;
-pe perioada vacanței de vară, două săptămâni, zilnic, între orele 10.00-21.00, cu posibilitatea de a efectua excursii în țară în această perioadă.
Respinge cererea pârâtei privind cheltuielile de judecată.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică azi, 10.08.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. L.L../ Tehnored. A.B./ ex. 5/28.09.2015
| ← Stabilire program vizitare minor. Sentința nr. 9496/2015.... | Pensie întreţinere. Sentința nr. 8777/2015. Judecătoria BOTOŞANI → |
|---|
