Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 7077/2015. Judecătoria BOTOŞANI

Judecătoria BOTOŞANI - Sentințe și decizii civile / 2015

Sentința nr. 7077/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 10-07-2015 în dosarul nr. 7077/2015

Dosar Nr._ - ordonanță președințială -

ROMÂNIA

SECȚIA CIVILĂ

JUDECĂTORIA B.

HOTĂRÂRE

Ședința publică din 10.07.2015

Instanța constituită din:

Președinte – P. A. - M.

Grefier – Terțis G.

SENTINȚA CIVILĂ NR. 7077

Pe rol judecarea cererii formulate pe calea ordonanței președințială de reclamantul D. C. D. în contradictoriu cu pârâta D. I., având ca obiect stabilire program de legături personale cu minorii rezultați din căsătorie, precum și a cererii reconvenționale formulată de pârâta-reclamantă D. I. în contradictoriu cu reclamantul-pârât D. C. D., având ca obiect stabilire provizorie a locuinței minorilor și stabilire pensie de întreținere.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul - pârât, asistat de avocat S. D. - I., pârâta - reclamantă, asistată de avocat A. A., minora D. M. - A., precum și martorii V. D. - propusă de reclamantul - pârât și, respectiv, T. D. - propus de pârâta - reclamantă.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința, se îndepărtează martorii din sala de judecată, reprezentanta pârâtei - reclamante depune la dosar împuternicire avocațială și chitanța privind plata taxei judiciare de timbru aferentă cererii reconvenționale, în cuantum de 20 lei.

De asemenea, se constată că s-a depus un răspuns din partea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului B., prin care învederează că este în imposibilitate de a întocmi raportul referitor la minora D. A. - M., datorită timpului insuficient pentru realizarea tuturor itemilor ce privesc o evaluare psiho - socială.

Conform art. 226 Cod procedură civilă, în Cameră de Consiliu, în prezența apărătorilor părților, este ascultată minora A. - M..

În temeiul art. 318, 319 321, 323 Cod procedură civilă, se legitimează și, sub prestare de jurământ, se audiază - separat - martorii prezenți, susținerile acestora fiind consemnate în procese - verbale aparte, atașate la dosar.

Având în vedere declarația minorei D. A. - M., dată la acest termen, instanța apreciază că nu se mai impune întocmirea raportului privind situația juridică a minorei D. A. - M., astfel încât, instanța revine asupra acestei probe.

Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, în temeiul art. 244 Cod procedură civilă, instanța declară închisă cercetarea procesului și deschide dezbaterile în fond, acordând cuvântul părților prezente.

Reprezentanta reclamantului - pârât solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată, fiind de acord și cu admiterea cererii reconvenționale formulată de pârâta - reclamantă, în sensul ca reclamantul - să achite o pensie de întreținere în cuantum total de 1.500 lei lunar.

Astfel, arată reprezentanta reclamantului - pârât că, din probatoriul administrat în cauză a rezultat că reclamantul - pârât, de la momentul separării în fapt de pârâta - reclamantă, a avut în mod permanent legături personale cu minorii, i-a luat la domiciliul părinților săi (unde locuiește în prezent), însă după stabilirea primului termen de judecată în dosarul de divorț, tensiunile dintre părți s-au accentuat, pârâta limitându-i reclamantului programul de vizită al minorilor. Aceasta solicită a se avea în vedere declarațiile martorilor audiați, propuși de reclamantul - pârât, din care rezultă că cei doi copii sunt atașați de tatăl lor, minorii relaționează foarte bine cu tatăl lor și cu familia acestuia, pârâta invocând lipsa de experiență a tatălui cu privire la minorul S. - I., lucru neadevărat, având în vedere profesia pe care o are reclamantul care este medic de familie, experiența profesională de 6 - 7 ani, tatăl având aptitudinile necesare pentru a se îngriji și de copilul cel mic.

De asemenea, avocat S. D. - I., arată că declarația martorei T. M. - mama pârâtei - reclamante, nu este sinceră, menționând acte de violență din partea reclamantului - pârât față de minora A. - M., aspecte care nu au fost invocate în cererea reconvențională, precum și faptul că tatăl ar fi neglijat o afecțiune a copilului, lucru nereal, având în vedere faptul că reclamantul - pârât este medic. Aceasta precizează că nu dorește un program de vizitare distinct pentru fiecare din minori având în vedere atașamentul puternic dintre aceștia, și apreciază că, dacă programul de vizitare a minorului D. S. I. s-ar desfășura în prezența mamei, reclamantul nu ar avea posibilitatea să desfășoare în mod normal relațiile cu cei doi copii dată fiind tensiunea dintre aceștia determinată de acțiunea de divorț.

Se mai susține că este în interesul copiilor de a nu fi separați în timpul programului de vizită, iar minora A. - M. a declarat instanței că dorește să meargă la domiciliul tatălui, și de asemenea, reprezentanta reclamantului - pârât menționează că este deosebit de important de a menține aceste legături statornice cu ambii minori, și în special cu minorul D. S. - I., care este la o vârstă foarte fragedă, fiind imperios necesar a stabili și consolida o relație strânsă și durabilă, însă întrevederea tatălui doar pentru câteva ore cu minorul și doar la domiciliul mamei și în prezența acesteia, îl va face pe reclamant să aibă în ochii băiatului statutul doar al unei persoane cunoscute, străină de nevoia unui copil de a comunica în mod specific cu tatăl său.

Avocat S. D. - I. nu solicită cheltuieli de judecată.

Reprezentanta pârâtei - reclamante solicită admiterea cererii reconvenționale, iar cu privire la cererea principală, solicită admiterea acesteia, însă solicită a se avea în vedere probele administrate și la stabilirea legăturii personale a reclamantului - pârât cu minorul I. S., să se aibă în vedere că, datorită vârstei fragede a băiatului, de doar un an și jumătate și a lipsei de experiență a tatălui cu băiatul, pentru că nu a petrecut suficient timp cu el, pentru moment, este mai bine ca băiatul să rămână cu pârâta, iar vizitele să se petreacă în prezența mamei.

Se mai arată că s-a interpretat eronat momentul în care pârâta - reclamantă și-a exprimat teama că cel mic a devenit agitat în prezența tatălui, că acest lucru îl afectează și și-a arătat îngrijorarea pentru copil, astfel încât este benefic ca, pentru o perioadă relațiile dintre ei să fie mai dese, urmând ca ulterior să se reia programul solicitat de reclamant, pârâta - reclamantă neopunându-se ca cei doi minori să aibă relații strânse cu celălalt părinte. Mai mult, pe minora A. - M. nu ar deranja-o să meargă singură la reclamant conform declarației acesteia, ea dormind cu bunica paternă, iar rudele reclamantului doresc să vadă fetița, astfel încât programul de legături personale poate fi mai flexibil, în funcție de voința minorei, dacă aceasta nu dorește să doarmă la tată, să nu fie forțată.

Avocat A. A. solicită obligarea reclamantului - pârât la cheltuieli de judecată, conform chitanței pe care o depune la dosar.

Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, conform art. 394 Cod procedură civilă, instanța declară închise dezbaterile în fond și rămâne în pronunțare.

INSTANȚA,

Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:

Prin cererea formulată pe calea ordonanței președințiale înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 10.06.2015 sub nr._, reclamantul D. C. - D. a solicitat în contradictoriu cu pârâta D. I., ca instanța să dispună stabilirea în favoarea sa a unui program de legături personale cu minorii: D. Mlhaela - A., născută în data de 28.11.2006 și D. S. - lonuț, născut în data de 27.12.2013, astfel:

> în prima și a treia săptămână a fiecărei luni, de vineri orele 15:00 și până duminică orele 19:00;

> o săptămână în vacanța de iarnă;

> trei zile în vacanța de primăvară;

> în prima sau a doua zi de P. și

> o lună în perioada vacanței de vară,

cu posibilitatea luării minorilor la domiciliul său, urmând a înapoia copiii la terminarea programului de vizită, în conformitate cu disp. art. 401 din cod civil până la soluționarea definitivă si irevocabilă a dosarului având ca obiect - divorț cu minori, înregistrat pe rolul Judecătoriei B. sub nr._ .

Solicită reclamantul obligarea pârâtei la plata cheltuielilor ocazionate de soluționarea prezentului litigiu, în conformitate cu disp. art 453 din Cod procedură civilă.

În motivare, reclamantul arată că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._, așa cum a fost ulterior modificată, a solicitat în contradictoriu cu pârâta D. I. desfacerea căsătoriei dintre ei, încheiată în data de 18 mai 2012 la Primăria municipiului B., din culpă comună, exercitare autorității părintești asupra minorilor D. M. - A., născută în data de 28.11.2006 și D. S. - I., născut în data de 27.12.2013, să se realizeze în comun de către ambii părinți, stabilirea locuinței minorilor D. M. - A. și D. S. - I. la domiciliul pârâtei, cu obligația sa corelativă de a contribui la cheltuielile privind creșterea,educarea și pregătirea profesională a minorilor prin plata unei pensii lunare de întreținere în cuantum de 1/3 din veniturile nete realizare, precum și stabilirea în favoarea sa a unui program de legături personale cu minorii, cu posibilitatea luării minorilor la domiciliul sa, urmând a înapoia copiii la terminarea programului de vizită, în conformitate cu disp. art. 401 din Cod civil, precizând că, în prezent pârâta locuiește împreună cu cei doi minori D. M. - A. șiD. S. - I., rezultați din căsătoria lor, la fostul domiciliu comun, situat în mun. B., ., ., județul B.. De asemenea învederează reclamantul faptul că până la momentul promovării prezentei acțiuni a stabilit, de comun acord cu pârâta, un program de legături personale cu minorii, luându-i la domiciliul său de două ori pe lună, în week-end de vineri orele 14:30, până duminică orele 19:00,

Mai arată reclamantul că, cu toate că, pentru un interval de aproximativ 4 luni, a păstrat aceste legături constante cu minorii, ca urmare a situației conflictuală existentă între el și pârâtă accentuata și de prima înfățișarea în cadrul dosarului de divorț, aceasta în mod cu totul nejustificat nu i-a mai permis să aibă aceste legături cu cei doi copii, apreciind însă că este deosebit de important de a menține aceste legături statornice cu ambii minori și în special cu minorul D. S. - I., care se află la o vârstă foarte fragedă, fiind imperios necesar de a stabili și consolida între ei o relația strânsă și durabilă, ce în mod necesar trebuie să existe între fiecare dintre părinți și copii săi. Or, întrevederea tatălui doar pentru câteva ore cu minorul și doar la domiciliul mamei, și chiar în prezența acesteia îl va face pe cel dintâi să aibă în ochii băiatului statutul doar al unei persoane cunoscute, străină de nevoia unui copil de a comunica în mod specific cu tatăl său, mai mult decât atât, consideră că nu există niciun impediment de a lua minorii timp de două zile la domiciliul său, cum de altfel nu a existat nici până acum și mai ales în condițiile în care profesia sa este aceea de medic de familie și cunoaște tot ceea ce presupune îngrijirea, alimentația și psihologia unui copil, chiar și la o vârstă foarte fragedă.

Apreciază reclamantul că dreptul său de a avea legături personale cu minorii valorificat doar în limitele permise în prezent de către pârâtă și concretizat în întâlniri de scurtă durată doar la domiciliul mamei și mai ales doar în prezența acesteia, nu este de natură să asigure dezvoltarea unor relații de atașament firești între tată și copii săi, aceasta întrucât relațiile evident tensionate existente între părinți ar limita în mod arbitrar acest drept, făcând chiar imposibil exercitarea lui de către părintele separat de copii săi minori. Acesta mai învederează totodată că, după separarea lor în fapt, s-a implicat activ în creșterea, îngrijirea și educarea minorilor, iar periodic ei au petrecut timp împreună cu el, la domiciliul său actual, unde au beneficiat de tot confortul necesar unei dezvoltări armonioase, dar și de atenție, afectivitate atât din partea sa, cât și a bunicilor paterni, față de care au dezvoltat o relație puternică de atașament. În timpul petrecut cu minorii la domiciliul său, susține că a desfășurat activități specifice acestora, fiind în același timp implicat și în activitatea de educare și pregătire profesională a minorei M. - A., obișnuind să o ajute pe copilă la efectuarea temelor în special la matematică, dar și la limba și literatura română și până la momentul separării în fapt de pârâtă.

De asemenea, reclamantul a mai precizat că suportă toate cheltuielile casnice și plătește facturile curente de la imobilul unde pârâta locuiește împreună cu minorii, plătește lunar salariul bonei, în cuantum de 700 lei precum și renta de studii a minorilor în cuantum de 350 lei/fiecare/lună, remițând lunar pârâtei personal diferite sume de bani pentru întreținerea zilnică a celor doi minori, întrucât apreciază că este de datoria ambilor părinți de a oferi întreținere copiilor lor minori, asigurându-le toate cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea profesională.

Apreciază reclamantul că sunt întrunite condițiile de admisibilitate prevăzute de disp. art 997 din Cod procedură civilă, întrucât întârzierea reluării relațiilor dintre minori și tatăl lor până la soluționarea irevocabilă a litigiului privind divorțul părților, ce face obiectul dosarului nr._, ar fi de natură să determine o înstrăinare și chiar ruptură între tată și cei doi minori, a cărei prezență în viața copiilor săi reprezintă o necesitate firească pentru o dezvoltare armonioasă, justificându-se astfel condiția URGENȚEI prezentei cereri de ordonanță președințială, măsura solicitată are caracter VREMELNIC și NU PREJUDECĂ FONDUL pricinii, stabilirea unui program definitiv de legături personale cu minorii D. M. - A. și D. S. - lonuț, urmând a se dispune prin hotărârea judecătorească de divorț ce va fi pronunțată în dosarul nr._, înregistrat pe rolul Judecătoriei B..

În dovedire, reclamatul a solicitat proba cu înscrisuri, depunând copiile cărții de identitate, a certificatului de căsătorie, ale certificatelor de naștere ale celor doi copii, proba testimonială cu martorii: D. R. și V. D., proba cu o anchetă psihosocială la domiciliul său situat în mun. B., ., .; proba cu interogatoriul pârâtei.

În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 920, art. 997 și urm. Cod procedură civilă.

Pârâta, legal citat, s-a prezentat în instanță și a formulat întâmpinare și cerere reconvențională (filele 16 - 19), prin care a solicitat stabilirea locuinței minorilor la domiciliul său din municipiul B., ., etaj 1, ., cu obligarea pârâtului-reclamant la plata unei pensii de întreținere stabilită în cuantum de 1/3 din veniturile pe care aceasta le realizează; obligarea pârâtului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată constând în taxă de timbru și onorariu de avocat.

In motivare, pârâta arată că, la începutul anului a aflat că soțul său dorește să divorțeze, după ce a înțeles să părăsească locuința comună, primind o adresă din partea Judecătoriei B., prin care eram înștiințată că poate formula întâmpinare la acțiunea de divorț promovată de soțul său. Încă de la separarea în fapt, care s-a produs în luna februarie a acestui an, a încercat să mențină legăturile personale între minori și tatăl lor, însă acest lucru nu este posibil mereu, datorită comportamentului pârâtului care avea ieșiri violente de limbaj în prezența copiilor. Imediat după separația lor în fapt, reclamantul - parat a luat la locuința bunicilor paterni doar pe fiica lor - M. A., ea fiind cea care a insistat să aibă legături si cu minorul S. I., motiv pentru care a început sa îl ia și pe acesta la locuința bunicilor, și precizează că ea nu s-a opus niciodată ca tatăl să-și vadă copii, chiar mai mult încurajează acest lucru, însă fetița lor, în ultimul timp, refuză să mai plece de acasă, motivat de faptul că tatăl ei nu petrece aproape deloc timp împreună cu ea și ii cere să accepte noua sa relație, fiind și amenințată de acesta că dacă va refuza să accepte aceasta relație nu îi va mai da bani, nu se va mai ocupa de ea si nu o va mai considera ca fiind copilul său.

Mai arată pârâta - reclamantă că, datorită neînțelegerilor permanente pe care le are cu reclamantul în ceea ce privește modalitatea de a gestiona această despărțire, consideră că este în interesul acestora ca, până la soluționarea capetelor de cerere accesorii divorțului privind exercitarea autorității părintești, stabilirea domiciliului minorilor, pensia de întreținere în cadrul procesului de divorț, instanța să ia aceste măsuri vremelnice, temerea sa că tatăl copilului va acționa doar prin intermediul instanței de judecată, fără a fi dispus să discute măcar cu ea, denaturând realitatea, s-a adeverit, astfel că este pârâtă în prezentul proces.

Aceasta susține că nu este adevărat că nu-i mai permite să vadă copiii, a insistat chiar, dar el nu dorește să îi vadă în alt loc decât să îi ia cu el la domiciliul părinților lui, însă, datorită vârstei băiatului, de un an și jumătate și datorită lipsei de experiență a acestuia cu el, pentru că nu a petrecut timp cu el, a considerat că, pentru moment este mai bine ca băiatul să rămână cu ea, vizitele să se petreacă în prezența sa. Precizează că a încercat variantă de a lua copiii la părinții reclamantului unde locuiește, dar de fiecare dată cel mic revenea agitat, de multe ori cu febră sau foarte iritat, trebuindu-i mai mult timp să revină la starea de liniște pe care o are când mama este în preajmă. Astfel, în ultimele 6 săptămâni, de fiecare data când venea reclamantul, copilul plângea la vederea sa și nu dorea să meargă cu el, și, deși a încercat să îl ia doar pentru câteva ore, 4-5 sau mai mult, comportamentul copilului nu s-a schimbat, ci din contra s-a agravat, plânge si este foarte agitat atat la plecare cat si la revenirea la domiciliu, nesuportând pe nimeni in preajma sa, nici măcar pe sora sa, pe care o iubește foarte mult.

Referitor la problema ce trebuie dezlegată în cauză, pârâta - reclamantă apreciază că punctul de pornire trebuie să-l constituie obligatoriu vârsta copiilor, în funcție de care se evaluează în concret interesul lor, principiu ce guvernează toate demersurile administrative ori judecătorești ce privesc copiii, băiețelul este mic la momentul de față, având vârsta de 1 an și șase luni, fiind obișnuit doar cu același mediu și mod de viață, schimbările majore bruște putându-i dăuna cel puțin emoțional. Stabilitatea din toate punctele de vedere îi conferă confortul necesar unei dezvoltări corespunzătoare, aceste lucruri impun ca tatălui să i se acorde doar dreptul de a-și vizita fiul la fostul domiciliu comun sau undeva in oraș, dar in prezenta sa, urmându-se regula art. 496 alin. (5) NCC, cel puțin în următoarea perioadă, până când copilul se va obișnui cu prezența lui și nu va mai plânge în momentul în care dorește să-1 ia din mediul lui în care s-a obișnuit să trăiască, fiind adevărat că părinții trebuie să-și reconstruiască fiecare un nou stil de viață determinat de separarea lor și dorința de a divorța, dar, în același timp, calitatea de părinte implică cu evidență și necesitate, ce nu poate fi pusă la îndoială, anumite restrângeri ale programului și chiar incomodități ori privațiuni în propria viață.

Dreptului și dorinței de a-și crește cât mai bine copilul le corespunde îndatorirea de acomodare la unele limitări în activitate, în programul de odihnă, de recreare și alte asemenea, programul propus de reclamant apare ușor excesiv, în ceea ce privește băiatul lor. Astfel, în primul rând, se observă o solicitare de a lua băiatul în vârstă de 1 an și șase luni în vacanțe, ori acesta nu are încă vacanțe, iar privind cazul concret, se poate stabili de către onorata instanță, o constanță a întrevederilor tată-copil în următoarea modalitate: miercuri și sâmbătă în fiecare săptămână, suficientă pentru reacomodarea în primă fază, apoi pentru cunoașterea îndeaproape a celor doi, pentru dezvoltarea unor relații de apropiere și dragoste, cu specificul celor natural consfințite dintre tată și băiat, astfel încât și ei se vor putea organiza mai bine, asigurându-li-se dreptul la o viață privată construită după propriile reguli, dar cu luarea în seamă a nevoilor minorilor, potrivit vârstei lor. Așa cum s-a arătat, se apreciază că timpul unei vizite poate fi de 2 ore, de la 17:00 la 19:00, pentru că un copil atât de mic nu va putea obiectiv să se găsească o perioadă prea mare în prezența doar a unuia dintre membrii familiei, acesta va dori schimbarea locului din casă, a jocurilor, a persoanelor din preajma lui, caz în care s-ar putea ivi și alte neînțelegeri sau conflicte, pe lângă cele deja existente, de altfel, în perioada cât băiatul era luat de vineri până duminică, acesta nu petrecea tot acest timp cu el, ci își vedea de programul lui, copilul stând cu bunicii paterni mare parte a timpului.

Cu privire la minora rezultată din căsătoria lor, pârâta - reclamanta apreciază că aceasta a fost grav afectată de separația părinților, participă la ședințe de consiliere, iar la sfatul psihologului ca tatăl să participe și el la un program de consiliere pentru a putea gestiona mai bine situația creată, acesta a refuzat. Se arată că minora merge cu drag la bunici, însă nu dorește să rămână peste noapte să doarmă acolo, la sfârșit de săptămână se întâlnește acolo cu verișorii ei, cu care se joacă, cu tatăl petrecând timp mai puțin, iar în ceea ce privește programul școlar, susține pârâta că ea este cea care s-a ocupat in totalitate de temele pe care aceasta le avea de făcut, după separația lor, fetița a încercat sa facă o parte din teme in momentul in care mergea la bunicii paterni, dar ulterior a refuzat categoric acest lucru pe motiv ca tatăl se enervează foarte repede si tipa la ea, de fiecare data când făcea temele acolo, ea era nevoită sa i le verifice acasă, pentru ca erau incomplete si unele incorecte, motiv pentru care era necesar terminarea lor la o ora improprie pentru teme, și momentan, consideră că programul de legături personale poate fi mai flexibil, întrucât este în vacanță, însă fără ca aceasta să rămână să doarmă la bunicii paterni. În vacanță poate să meargă în fiecare zi la tatăl ei, însă față de faptul că nu dorește să doarmă acolo de fiecare dată, apreciază că nici nu trebuie forțată să facă acest lucru, își iubește foarte mult fratele, cei doi nefiind despărțiți niciodată, au fost obișnuiți să adoarmă în același imobil de când s-a născut cel mic, în timpul școlii este mai bine pentru ea să meargă la sfârșit de săptămână la tatăl ei, iar sâmbăta sau duminica mai devreme să revină acasă pentru aș face temele și a se pregăti pentru școală.

A mai arătat pârâta - reclamanta că, la nivel declarativ, atitudinea reclamantului exprimată în cuvinte frumoase prin cererea de chemare în judecată, cu privire la dorința de dezvoltarea unor relații firești între tată și copii săi este una lăudabilă, însă modul în care acesta înțelege să aplice, să gestioneze în fapt lipsa lui zilnică din viața lor este una greșită. Copiii nu sunt niște mecanisme pe care le acționezi și știi cum reacționează. Afectarea emoțională a acestora în speța de față este una majoră, astfel încât comunicarea între pârâtă și tatăl lor ar trebui să fie la cel mai înalt nivel pentru ca minorii să accepte această despărțire, iar în ceea ce privește pensia de întreținere, este adevărat că până luna trecută când a avut prima înfățișare la divorț, acesta a participat financiar la cheltuielile cu creșterea și educarea minorilor, însă din momentul în care i s-a spus că este mai bine pentru S. să nu mai fie luat și dus la bunici nu a mai plătit nici un leu, iar bonă nu mai au din luna mai, așa că salariul bonei nu mai este datorat.

În dovedirea celor susținute, pârâta - reclamantă a solicitat admiterea probei cu înscrisuri și martorii T. M. și T. D..

În drept, pârâta - reclamantă și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.919, 453 NCPC.

Pentru justa soluționare a cauzei, instanța a administrat proba cu înscrisuri, proba testimonială cu martorii propuși de reclamant D. R. (fila 28) și V. D. (fila 41), proba testimonială cu martorii propuși de pârâtă T. M. (fila 30) și T. D. (fila 43), ancheta socială și ascultarea minorei D. M. A. (fila 40).

Analizând cererea principală și cererea reconvențională prin prisma probatoriului administrat și a dispozițiilor legale incidente, instanța reține următoarele:

Minorii, D. M. A. născută la data de 28.11.2006 (fila 11) și D. S. I. născut la data de 27.12.2013 (fila 12), au rezultat din căsătoria părților, reclamantul D. C. D. și pârâta D. I..

Potrivit susținerilor concordante ale părților, confirmate de declarațiile martorilor audiați, în prezent, acestea urmează procedura de divorț pe cale judecătorească la inițiativa reclamantului, fiind înregistrat pe rolul Judecătoriei B. dosarul nr._, iar din luna februarie a anului curent, reclamantul a părăsit domiciliul comun, locuind în prezent împreună cu părinții săi.

În intervalul de timp februarie-mai 2015, ca urmare a unei înțelegeri amiabile intervenită între cei doi părinți, minorii D. M. A. și D. S. I. au continuat să locuiască cu pârâta-reclamantă la fostul domiciliu comun, reclamantul-pârât a contribuit financiar la creșterea și educarea acestora prin remiterea unor diferite sume de bani persoanei care se ocupa de supravegherea minorilor sau mamei acestora, iar pârâta-reclamantă a permis soțului său să dezvolte în continuare relații cu cei doi minori la domiciliul acestuia, unde se deplasau pe perioada week-end-ului, de vineri după-amiază până duminică seara, o dată la două săptămâni.

Ulterior, ca urmare a înfățișărilor în fața instanței a celor două părți din dosarul de divorț, relația dintre aceștia s-a degradat excesiv, fapt ce a condus la formarea unor percepții greșite cu privire la atitudinile celuilalt, atât de o parte cât și de cealaltă, și inerent la conflicte în care, în mod regretabil, au fost atrași și minorii, fiind direct afectați de relația tensionată dintre cei doi părinți. Astfel, reclamantul-pârât a apreciat eronat refuzul pârâtei-reclamante de mai permite deplasarea minorului S. I. în vârstă de 1 an și 6 luni la domiciliul său, ca fiind o formă de răzbunare a acesteia ca urmare a primei înfățișări în dosarul de divorț cu care pârâta nu este de acord și în replică, a refuzat să mai contribuie financiar la creșterea și educarea minorilor.

Deși nu poate fi exclusă cu desăvârșire o încercare a pârâtei-reclamante de a-i da o lecție soțului său pentru promovarea acțiunii de divorț, instanța apreciază că nu poate fi ignorată vârsta fragedă a minorului pentru care nevoia de securitate și de stabilitate este mult superioară unui adult și care poate semnala un disconfort datorat tulburării stabilității locuinței sale, exclusiv printr-o stare de agitație și plâns, având în vedere nivelul redus de dezvoltare a limbajului la această vârstă. Mai mult, justificarea dată de pârâtă că minorul este ușor speriat de prezența tatălui pe care îl vede doar o dată la două săptămâni este plauzibilă, având în vedere că minorul în vârstă de 1 an și 6 luni nu are încă o relație solidă cu tatăl său, așa cum are sora sa în vârstă de 9 ani, acesta având o astfel de relație doar cu mama sa cu care interacționează zilnic și astfel, refuzul său de a părăsi confortul căminului și imaginea mamei pentru a pleca împreună cu tatăl său pe care îl vede foarte rar, respectiv o dată la două săptămâni, poate fi cu ușurință justificat și înțeles.

Cu privire la relația reclamantului cu fiica sa, minora D. M. A., instanța, în urma ascultării minorei, a constatat că aceasta este bazată pe afecțiune și atașament, minora declarând că se simte bine atunci petrece timpul cu tatăl său, la domiciliul bunicilor paterni, nefiind deranjată de faptul că uneori doarme cu bunica sa. Instanța apreciază că această relație poate fi menținută pe viitor și chiar îmbunătățită prin păstrarea modalității de dezvoltare a legăturilor personale dintre reclamant cu fiica sa desfășurată până în prezent, cu excepția perioadei cursurilor școlare, în care s-ar impune ca temele să fie făcute sub supravegherea aceleiași persoane cu care lucrează și în timpul săptămânii, respectiv a mamei, deoarece fiecare părinte poate adopta modalități diferite de lucru care, prin alternanța utilizării, pot afecta stilul personal al copilului de lucru și confortul psihic dat de obișnuința stilului adoptat de adult.

În drept, instanța reține că potrivit dispozițiilor art.920 Cod procedură civilă, pe tot timpul procesului de divorț, se pot lua prin ordonanță președințială măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței minorilor, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței, iar conform art.997 Cod procedură civilă, instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

De asemenea, instanța reține că, potrivi art.401 alin.1 Cod civil, părinții separați de copilul lor au dreptul de a avea legături personale cu acesta și conform art.14 din Legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament iar părinții nu pot împiedica relațiile personale ale acestuia cu persoanele alături de care copilul s-a bucurat de viața de familie, decât în cazurile în care instanța decide în acest sens, apreciind că există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului. Acest drept trebuie să fie însă exercitat în așa fel încât să nu aibă o influență negativă asupra dezvoltării copiilor, urmând a fi respectate condițiile normale în privința întreținerii acestor legături.

Instanța constată că, din probele administrate, respectiv declarațiile martorilor audiați și declarația minorei D. M. A., nu a rezultat că reclamantul ar fi manifestat față de minori un comportament inadecvat, care să le pună în primejdie dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a acestora, și nici chiar posibilele ridicări de tonalitate justificate de comportamentul minorei nu pot fi apreciate ca punând în primejdie dezvoltarea acesteia, iar din ancheta socială efectuată la domiciliul reclamantului a reieșit că acesta deține mijloace materiale care să-i permită dezvoltarea unor relații personale cu minorii la domiciliul său, întrucât locuiește într-un apartament proprietatea părinților săi, compus din trei camere corespunzător mobilat și bine întreținut care conferă condiții decente de locuit.

Instanța mai reține că și pârâta a fost de acord cu cererea reclamantului și chiar a subliniat că pentru a facilita apropierea reclamantului de fiul său care are vârsta de doar 1 an și 6 luni este de acord cu vizite mai dese ale tatălui la domiciliul său, înafara programului ce va fi stabilit, pentru a familiariza minorul cu figura paternă prin contacte dese ale acestora și apreciază că aceasta inițiativă a mamei este lăudabilă având în vedere scopul declarat de aceasta, însă instanța consideră că această inițiativă ar putea avea succes doar dacă cei doi părinți vor evita să discute problemele personale în prezența minorului.

Apreciind că este în interesul minorilor de a dezvolta în continuare relații personale cu tatăl lor, instanța va admite în parte ordonanța președințială formulată de reclamantul având ca obiect stabilire legături personale cu minorii rezultați din căsătorie, întrucât sunt îndeplinite cerințele procedurii speciale de vremelnicie și neprejudecare a fondului prin chiar existența unei acțiuni de drept comun ce face obiectul dosarului nr._ având ca obiect divorț cu minori în cadrul căreia instanța urmează a dispune măsuri cu aplicare nedeterminată în timp, în baza analizării fondului raporturilor existente între părți, precum și condiția urgenței dată de interesul minorilor de a relaționa corespunzător cu tatăl lor și de a dezvolta o relație solidă cu acesta.

Astfel, instanța va stabili în favoarea reclamantului, la domiciliul său, următorul program de legături personale cu minora D. M. A.:

- în perioada vacanței, în prima și a treia săptămână a fiecărei luni, de vineri, orele 15:00 până duminică, orele 19:00, iar în perioada activității școlare, în prima și a treia săptămână a fiecărei luni, de vineri, orele 15:00 până duminică, orele 14:00

- o săptămână în vacanța de iarnă

- trei zile în vacanța de primăvară

- în prima sau a doua zi de Paști alternativ cu prima sau a doua zi de C.

- o lună în perioada vacanței de vară;

Pentru minorul D. S. I., având în vedere vârsta acestuia, instanța apreciază că este necesară acomodarea acestuia cu figura paternă fără a fi forțat în acest sens, fiind oportun ca în următoarea perioadă să fie prezent la domiciliul tatălui doar pe perioada zilei, cu recomandarea către tată de a avea contacte vizuale mai dese cu minorul, chiar în afara programului de vizitare, aspect cu care pârâta s-a arătat de acord, fiind chiar propunerea sa și astfel, instanța va stabili următorul program:

- în următoarele 3 luni, în prima și a treia săptămână a fiecărei luni, de vineri, orele 15:00 până la orele 20:00, de sâmbătă orele 10:00 până la orele 20:00, de duminică orele 10:00 până la orele 19:00,

- 4 săptămâni în perioada vacanței de vară, cu excepția intervalului 20:00-10:00 când minorul va fi dus la locuința mamei; cele 4 săptămâni vor fi alternate cu 3 săptămâni în care minorul va fi dus la locuința mamei

Ulterior perioadei de 3 luni, programul de legături personale cu minorul D. S. I. se va desfășura astfel:

- în prima și a treia săptămână a fiecărei luni, de vineri, orele 15:00 până duminică, orele 19:00

- o săptămână în vacanța de iarnă

- trei zile în vacanța de primăvară

- în prima sau a doua zi de Paști alternativ cu prima sau a doua zi de C.

- o lună în perioada vacanței de vară.

Cu privire la cererea reconvențională având ca obiect stabilirea provizorie a locuinței minorilor la domiciliul mamei și obligarea reclamantului la plata unei pensii de întreținere până la soluționarea acțiunii de divorț reclamantul a fost de acord, indicând un venit net obținut lunar în cuantum de 4.400 lei, iar prin cuvântul la fond, a arătat că este de acord cu stabilirea unei pensii lunare în cuantum de câte 750 lei pentru fiecare minor, aspect cu care și pârâta a fost de acord.

Apreciind că mama le asigură minorilor satisfacerea corespunzătoare a tuturor trebuințelor acestora, atât a celor fiziologice cât și a celor afective și emoționale, instanța constată că se impune menținerea, până la soluționarea acțiuni de drept comun ce face obiectul dosarului nr._, a locuinței minorilor la domiciliul pârâtei și astfel, va admite cererea reconvențională și va stabili locuința minorilor D. M. A. și D. S. I. la domiciliul mamei și va obliga reclamantul la plata către fiecare minor a unei pensii de întreținere în cuantum de câte 750 lei lunar.

Instanța va lua act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată de către reclamant, iar cu privire la cererea accesorie formulată de pârâta-reclamantă de acordare a cheltuielilor de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 lei și onorariul de avocat în cuantum de 1.000 lei, apreciază că este neîntemeiată având în vedere dispozițiile art.454 Cod procedură civilă conform cărora, pârâtul care a recunoscut la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, cu excepția cazului în care, prealabil pornirii procesului, a fost pus în întârziere de către reclamant sau de afla de drept în întârziere.

Cum nu este dat niciunul din cazurile punerii în întârziere prevăzute de art.454 Cod procedură civilă și cum reclamantul a fost de acord cu cererea reconvențională, instanța apreciază că nu se justifică obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea acestei cereri, și întrucât cererea principală a fost admisă în parte, doar prin nuanțarea programului de vizitare stabilit pentru minorul D. S. I., prin introducerea unei perioade de 3 luni de acomodare, acest fapt nu justifică obligarea reclamantului la plata către pârâtă a cheltuielilor de judecată ocazionate de apărările formulate prin întâmpinare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE:

Admite în parte ordonanța președințială formulată de reclamantul D. C. D., CNP_, domiciliat în mun. B., ., etaj 1, ., cu domiciliul procesual ales la CABINET INDIVIDUAL DE AVOCAT S. D. - I., din oraș Săveni, ., . A, ., în contradictoriu cu pârâta D. I., CNP_, domiciliată în mun. B., ., etaj 1, ., având ca obiect stabilire program de legături personale cu minorii rezultați din căsătorie.

Admite cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă D. I. în contradictoriu cu reclamantul-pârât D. C. D., având ca obiect stabilire provizorie a locuinței minorilor și stabilire pensie de întreținere.

Stabilește locuința minorilor D. M. A. și D. S. I. la domiciliul mamei.

Obligă reclamantul la plata către fiecare minor a unei pensii de întreținere în cuantum de câte 750 lei lunar.

Stabilește în favoarea reclamantului, la domiciliul său, următorul program de legături personale cu minorii:

- pentru minora D. M. A.:

- o săptămână în vacanța de iarnă

- trei zile în vacanța de primăvară

- în prima sau a doua zi de Paști alternativ cu prima sau a doua zi de C.

- o lună în perioada vacanței de vară;

- pentru minorul D. S. I.:

- ulterior perioadei de 3 luni, în prima și a treia săptămână a fiecărei luni, de vineri, orele 15:00 până duminică, orele 19:00

- o săptămână în vacanța de iarnă

- trei zile în vacanța de primăvară

- în prima sau a doua zi de Paști alternativ cu prima sau a doua zi de C.

- o lună în perioada vacanței de vară.

Ia act că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Respinge cererea accesorie formulată de pârâta-reclamantă de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Executorie.

Cu drept de apel în termen de 5 zile de la pronunțare, care se depune la Judecătoria B..

Pronunțată în ședința publică din data de 10.07.2015.

PREȘEDINTE, GREFIER,

P. A. - MihaelaTerțis G.

Redactat. + tehnoredact. Jud. P.A.M.

Tehnoredactat T.G.

Ex. 5/ 13.07. 2015

← Pensie întreţinere. Sentința nr. 2056/2015. Judecătoria BOTOŞANI		Stabilire program vizitare minor. Sentința nr. 9496/2015.... →

Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 7077/2015. Judecătoria BOTOŞANI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 7077/2015. Judecătoria BOTOŞANI