Pensie întreţinere. Hotărâre din 09-12-2015, Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 09-12-2015 în dosarul nr. 11785/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică de la 09.12.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. C.
GREFIER A. R.
SENTNȚA CIVILĂ NR._
Pe rol judecarea cauzei Minori și familie privind pe reclamantele R. H. M. G. și M. M., în contradictoriu cu pârâtul M. V., având ca obiect exercitarea autorității părintești .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamanta M. M. asistată de avocat B. C. E., și avocat U. L. I. în reprezentarea pârâtului lipsă.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța constată că la data de 25.11.2015 s-a depus la dosar înscrisuri de către pârât.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat instanța acordă cuvântul asupra fondului.
Reclamantii prin avocat având cuvântul solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, exercitarea autorității părintești în mod exclusiv de către reclamantă, stabilirea locuinței minorei la domiciliul mamei, obligarea pârâtului la plata unei pensii de întretinere raportat la venitul minim pe economie, iar în subsidiar solicită modificarea programului de vizită în modalitatea arătată prin acțiune.
Arată că se impune ca instanța să încuviințeze programul de vizită solicitat astfel încât și reclamanta să petreacă timp cu minora.
Solicită de asemenea cheltuieli de judecată.
În sustinerea acestei solutii se arată că s-a dovedit prin probele administrate, ancheta psihosocială ca soluția cea mai bună și în interesul superior al minorei este ca aceasta să locuiască la reclamantă. Se mai arată că se tinde la anularea calității de mamă a reclamantei, nu i se permite să viziteze minora atunci când vine în tară.
Cu privire la cererea reconvențională solicită reclamanta respingerea acesteia.
Pârâtul prin avocat solicită respingerea acțiunii reclamantei, justificat de faptul că reclamanta își are reședința în străinătate.
Totodată arată că solicită majorarea pensiei de întretinere, fiind de acord cu capătul de cerere privind stabilire legături personale cu minorul, însă cu condiția ca vizitele să se facă la domiciliul pârâtului.
Cu privire la cererea principală arată că o modificare în acest sens în viața minorei ar afecta-o.
Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și de drept ale cauzei, conform art. 394 Cod procedură civilă, instanța declară închise dezbaterile în fond și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA ,
Deliberând asupra cauzei de față :
Prin cererea înregistrată în data de 25.06.2015 pe rolul Judecătoriei B., reclamantele R. H. M. și M. M. au chemat în judecată pe pârâtul M. V., solicitând instanței ca prin hotărârea ce urmează a se pronunța, să dispună exercitarea autorității părintești asupra minorei M. C., ns. la data de 7.04.2007, să îi revină în exclusivitate, reclamantei R. Hetric M. G. autoritatea părintească; stabilirea locuinței minorei la reclamantă; obligarea pârâtului la plata unei contribuții lunare la creșterea și întreținerea minorei raportat la venitul pe care îl obține; în subsidiar, să încuviințeze instanța următorul program de legături personale; în prima și ultima săptămână a fiecărei luni, de sâmbătă ora 10 până duminică ora 16 să o ia pe minoră la domiciliul său, o zi de C. și a doua zi de Paști minora să locuiască cu reclamanta, să i se permită contacte telefonice zilnice cu minora în fiecare în toată luna august minora să locuiască cu reclamanta, o săptămână în vacanța de iarnă și o săptămână în vacanța de primăvara minora să locuiască cu aceasta.
De asemenea și reclamanta M. M. a solicitat în calitate de bunică să aibă legături persoanel cu minora.
În motivarea cererii, reclamantele arată că în fapt, minora M. C. a rezultat din căsătoria reclamantei R. H. M. G. cu pârâtul. Căsătoria celor doi a fost desfăcută prin sentința civilă nr. 8550/21.12.2012 pronunțată de Judecătoria B. în ds nr._ . La acea dată instanța a dispus ca autoritatea părintească să fie exercitată doar de către reclamantă, iar pârâtul să beneficieze de un program de legături personale cu fetița.
Ulterior, prin sentința civilă nr. 7584/31.10.2012 pronunțată tot de Judecătoria B. în ds. nr._, s-au modificat măsurile cu privire la minoră în sensul că s-a dispus de către instanța a autoritatea părintească asupra minorei să fie execitată în comun de către ambii părinți, s-a stabilit locuința minorei la tată și mama a fost obligată la plata pensiei de întreținere pentru minoră.
După divorț, minora a rămas în grija bunicii materne, M. M. motivat de faptul că mama minorei a fost nevoită să plece la muncă în Italia. Din momentul în care pârâtul a luat la locuința mamei sale pe minoră le-a interzis reclamantelor orice fel de contact ce minora, a influențat pe minoră în sens negativ raportat la mama și bunica maternă încât fetița nu mai dorea să primească nici cadouri de la reclamante, urmărind practic o excludere totală a acestora din viața minorei.
Pentru aceste motive reclamantele s-au adresat instanței de judecată și prin sentința civilă nr. 2667/11.03.2013 pronunțată de Judecătoria B. în ds. nr,_/193/2012 s-a stabilit un program provizoriu de legături personale pentru reclamante în sensul de a o vizita doar la locuința minorei.
Precizează reclamantele că, Pârâtul este plecat în Spania și minora locuiește practic cu bunicii paterni. Ori de câte ori reclamantele au încercat să viziteze minora, bunicii paterni s-au opus, au provocat scandaluri, au adresat injurii la adresa reclamantelor, într-un cuvânt este practic imposibil ca reclamantele să aibă un contact direct cu fetița și legăturile personale să fíe efectiv exercitate. Bunicii paterni nu permit minorei nici măcar să poarte convorbiri telefonice cu mama sa astfel încât relația mamă-fîică este practic anulată, în plus, bunicul patern este consumator de băuturi alcoolice și din câte cunoaștem scandalurile sunt frecvente. Minora locuiește într-un apartament la . în timp ce mama fetiței împreună cu actualul său soț își construiește o casă în care poate oferi cele mai bune condiții fetiței.
În drept, a invocat dispozițiile art. 263 Noul cod civil și art. 17,18,19 din Legea nr. 272/2004.
În dovedire, reclamantele au depus la dosar carte de identitate (fila 6, 8 ds.) Sentința nr. 7584/31.10.2014 (fila 9 ds.), certificat de căsătorie părți (fila 7 ds.) Sentința nr. 8550/21.12.2011 (fila 12 ds.), Sentința civilă nr. 2667/11.03.2013 (fila 15 ds.).
Acțiunea a fost legal timbrată (fila 23 ds.).
Pârâtul, legal citată a formulat întâmpinare și cerere reconvențională (filele 42-46 ds.) prin care a arătat că, ca acțiunea celor doua reclamante trebuie sa fie admisa doar in parte, sub aspectul încuviințării legaturilor personale cu minora M. C. in vârsta de 8 ani, prin stabilirea ținui program de vizita agreat de minora, doar la domiciliul acesteia si nu la domiciliul mamei sale sau al bunicii materne, unde minora nu isi dorește sa meargă si unde nu a mai fost de 4 ani de zile și totodată a solicitat respingerea celorlalte capete de cerere ca neintemeiate, respectiv exercitarea autorității exclusiv de către mama reclamanta, domiciliul minorei la aceasta si obligarea la plata unei pensii de intretinere, iar pe cale reconvențională a solicitat majorarea pensiei de intretinere datorata minorei, stabilita in sarcina reclmantei R. H. M. G. prin sentința civila 7584/31-10-2012 la nivelul veniturilor realizate de mama minorei in Italia, iar daca nu realizează venituri, la nivelul venitului minim pe econimie, in Italia, tara unde mama reclamanta isi are reședința din anul 2011.
În motivare a arătat că, a fost căsătorit cu reclamanta pana in anul 2012, cand căsătoria s-a desfăcut din culpa exclusiva a reclamantei, care îl abandonase pentru un alt bărbat. Ce a fost insa mai grav, este ca mama minorei si-a abandonat, prin atitudinea sa si mai apoi si in fapt, unicul sau copil, pe minora C. care avea numai 5 anișori la acel moment.
Arată pârâtul că, motivarea reclamantelor este voit lacunara si prezintă doar aspecte care par normale, insa, situația minorei este cu totul alta.
Mai menționează pârâtul că, dupa cum a rezultat si din probatoriul administrat in fata diferitelor instanțe de judecata - in dosarul de divorț_ si ordonanțele presedintiale_ si_/193/2011 - a căutat sa ia legătura doi ani de zile cu fiica sa, ținuta cu forța departe de mine, de către mama sa, M. M. G., dupa divorț S.-S. si in prezent recăsătorită R.-H..
Arată pârâtul că, fetita a stat si la reclamanta M. M., insa doar câteva zile deoarece concubinul acesteia (C. F. - o persoana extrem de violenta, trimis in judecata pentru vătămări corporale - dosar_/193/2013, fiind si des sancționat de politie) nu a primit copilul si a dat-o afara din casa si pe ea, si pe copil, minora fiind dusa de bunica materna ia actuala soacra a mamei fetitei (in anul 2011).
Mai arată pârâtul că, a găsit . lăsata in grija unei persoane straine-R. H. E. (mama concubinului reclamantei, soacra acesteia in prezent), cu care ea nu avea nicio legătura de rudenie si care, desi se atașase de fetita, a arătat si in fata instanțelor ca nu dorește sa o mai aiba in grija, ca e bătrâna si bolnava si nu se poate ocupa corespunzător de ea.
Menționează pârâtul că, martorii audiați in fata diferitelor instanțe, cat si referatul de evaluare intocmit de Protecția Copilului, au adus la lumina situația unui copil abuzat fizic si psihic, in principal de mama acesteia ființa care trebuia sa o protejeze de abuzuri si care dimpotrivă si-a abuzat propriul copil - iar abuzurile au continuat la familiile la care minora era lăsata — bunica materna, M. M. si mai apoi familia R. H..
Precizează pârâtul că, lipsa mamei din viata minorei, lipsa activa si neimplicarea in educația copilei, a fost remarcata si de reprezentantul Direcției de protecția Copilului „copilul a întâmpinat dificultăți in achiziționarea si folosirea unor reguli, nu stia ca nu-i voie sa umbli la prize, nu stia ca trebuie sa te speli pe mâini inainte de masa, se speria ușor si verbaliza: « mama in Italia ma închidea in casa...nu stau singura", iar in ultimele cuvinte găsim răspunsul lipsurilor din comportamentul fetitei, adică neimplicarea mamei in viata fetitei, la vârsta cand isi forma cele mai elementare deprinderi si achiziții.
Mai arată pârâtul că, Locuința minorei este acum la tatăl sau — din data de 23 decembrie 2011, data de la care cei doi nu s-au mai despărțit. Locuiesc împreuna cu bunicii paterni, familia M. E. si V., . si renovat recent, spațios, cu 3 camere, unde fetita are camera ei. Este inscrisa la medic de familie, urmează cursurile solii gimnaziale Ș. cel M. din B., fiind inscrisa in clasa a II- a si se bucura de grija si atenția bunicilor si a tatălui, de afecțiunea ce i-a lipsit in cei doi ani cat a stat doar cu mama sa, inchisa singura in casa, sau cu diverși străini, iar faptul ca tatăl parat si-a găsit un loc de munca, ca sezonier in Spania, nu schimba in niciun fel afecțiunea, stabilitatea si căminul călduros ce il are minora alături de bunicii paterni.
În drept, pârâta și-a întemeiat apărările pe dispozițiile art.483, 487, 488,496, 486, 503,_, 524-529, 532,533 Cod Civil.
În dovedire a depus înscrisuri (filele 40-80 ds.).
Instanța a dispus atașarea dosarelor nr._ * și nr._/193/2011.
Pentru justa soluționare a cauzei s-a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile aflate la dosar, proba testimonială cu martorii C. F. (fila 115 ds.), R. H. E. (fila 116-117 ds.), C. G. (fila 118 ds.) și C. I. (fila 119 ds.), raport psiho social întocmit de către D.G.A.S.P.C. B. (filele 128-132 ds.), audierea minorei M. C. (fila 76 ds.), anchetă socială (filele 103-104 ds.), audierea minorei (fila 107 ds.), interogatoriul reclamantei (filele 108-114 ds.).
Analizând materialul probator administrat în cauză instanța reține următoarea situație de fapt:
În fapt, părțile au avut o relație de căsătorie, care a fost desfăcută prin Sentința civilă nr. 8550/21.12.2012 pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._, din căsătoria părților rezultând minora M. C., născută la data de 07.04.2007, hotărând printre altele ca autoritatea părintească în privința minorei M. C., să fie exercitată de către reclamanta pârâtă iar locuința minorei să fie la mama minorei, dispunând totodată în sarcina pârâtului reclamant, pârâtul reclamant plata către reclamanta pârâtă și în favoarea minorei a sumei de 140 lei lunar cu titlu de contribuție la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a minorei începând cu data pronunțării acestei hotărâri, respectiv 21.12.2011 și până la majoratul copilului.
A mai încuviințat instanța, cererea pârâtului reclamant de stabilire legături personale cu minora M. C. în sensul de a lua minora la domiciliul său în prima și a treia duminică din lună, între orele 10-20, a doua și a treia sâmbătă din lună, între orele 10-20, o săptămână în vacanța de Paști și una în vacanța de C., precum și în luna august a fiecărui an, în vacanța de vară a minorei.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că, din declarația martorei audiate în cauză a rezultat, că minora se află în Italia din anul 2010, acordul pârâtului reclamant care a arătat prin întâmpinare că este de acord cu încredințarea minorei către reclamanta pârâtă, precum și concluziile referatului de anchetă socială efectuate în Italia din care rezultă că locuința reclamantei pârâte în Italia oferă condiții de creștere și educare a minorei, ce urmează în prezent cursurile unei grădinițe.
Ulterior prin Sentința civilă nr. 7584/31.10.2012 pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._, s-a dispus ca exercitarea autorității părintești asupra minorei M. C. născută la data de 7.04.2007 să se facă în comun de ambii părinți, a stabilit locuința minorei M. C. născută la data de 7.04.2007 la domiciliul tatălui său și a obligat pârâta să-i plătească reclamantului cu titlu de pensie de întreținere suma de 132,75 lei lunar, de la data introducerii cererii, respectiv 19.01.2012 și până la majoratul minorei.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a avut în vedere că, de la data la care minora a fost încredințată mamei, 10.06.1010 și până în prezent situația acesteia s-a schimbat, în sensul că perioada petrecută împreună cu mama în Italia a fost o perioadă traumatizantă pentru copil, era lăsată singură în casă, și din câte relatează aceasta, bătută de mamă, mai apoi fiind lăsată în grija unei străine, la aceasta minora a locuit din luna august până în decembrie 2011, perioadă despre care minora nu vrea să își aducă aminte, când îi este pomenită se întristează și refuză de a se întoarce acolo.
A mai reținut instanța că, minora locuiește în familia tatălui din luna decembrie 2011, merge la grădiniță cu plăcere, este un copil vesel, fericit, are un sprijin în cei din jur, mai ales în tată, pe care îl simte foarte apropiat, iar bunica paternă își ajută fiul în creșterea și educarea minorei, și-a arătat disponibilitatea de a avea în continuare grijă de copil. Totodată potrivit anchetei sociale efectuată la locuința acesteia, în respectivul apartament sunt toate condițiile de creștere și educare pentru minoră, familia M. îndeplinind și ea acesta condiții.
În drept, instanța constată că a fost sesizată cu o acțiune privind, stabilirea autorității părintești, stabilirea locuinței minorului, stabilirea relațiilor personale cu minorul și prin cerere reconvențională plata pensiei de întreținere pentru minor.
Analizând legalitatea și temeinicia cererilor, instanța constată că sunt întemeiate în parte pentru următoarele argumente legale.
În privința exercitării autorității părintești asupra minorei M. C. născută la data de 07.04.2007 instanța va avea în vedere, principiul general potrivit căruia, autoritatea părintească se exercită în comun de ambii părinți.
Astfel, potrivit art. 483 dar și a art. 397 Cod civil, autoritatea părintească reprezintă un ansamblu de drepturi și obligații care privesc atât persoana cât și bunurile copilului și care aparțin în mod egal ambilor părinți, potrivit regulilor referitoare la interesul superior al copilului, la faptul că părinții nu au nici un drept asupra bunurilor copilului, la respectarea persoanei și demnității acestuia, la consultarea copilului atunci când se iau decizii care îl privesc, potrivit vârstei și gradului său de maturitate dar și la ocrotirea minorei împotriva abuzului și exploatării.
Neexercitarea corespunzătoare a autorității părintești poate supune pe cel căruia i s-a încredințat autoritatea părintească, la sancțiuni penale, civile sau de decădere din drepturile părintești.
Potrivit probatoriului administrat, exercitarea autorității părintești în cazul minorei M. C., rezultă că poate să fie exercitată de către ambii părinți, situație care se constituie într-o regulă autorității comune, astfel că instanța va analiza această situație de fapt și drept pe baza probelor administrate constând în înscrisurile, proba testimonială și ancheta socială depusă la dosarul cauzei.
Astfel, potrivit art. 483 din Noul cod civil arată că ambii părinți răspund pentru creșterea copiilor lor minori. Or, ca să răspundă de această obligație rezultată din raporturile de familie, amândurora dintre părinți trebuie în mod concret să li se acorde de către lege și posibilitatea efectivă de a exercita autoritatea părintească, situație care reprezintă regula.
Astfel, potrivit art. 397 Noul cod civil, exercitarea autorității părintești de ambii părinți este un drept al copilului, de care acesta nu poate fi lipsit decât pentru motive justificate de interesul său superior, în prezenta cauză nefiind dovedit că interesul minorului ar necesita exercitarea autorității numai de către unul dintre petenți.
Instanța arată că, în acest caz autoritatea părintească comună nu presupune ca ambii părinți să se ocupe de copil zilnic, ci luarea unor decizii comune majore în probleme esențiale ale vieții acestuia, precum alegerea grădiniței, a școlii, medicului în caz de boală, orientarea religioasă a acestuia și nicidecum în actele cu caracter curent, precum alimentația zilnică, programul de lecții, alegerea îmbrăcămintei, care cad în sarcina părintelui la care s-a stabilit locuința copilului.
În ce privește locuința minorilor după desfacerea căsătoriei, așa cum reiese din întreg probatoriul administrat în dosar, depozițiile martorilor, audierea minorei și referatul achetei psiho-sociale dispusă în cauză, instanța observă că minora și-a dezvoltat un climat adecvat pentru dezvoltarea lor psihică și fizică la domiciliul tatălui, prin relațiile de familie și sociale stabilite la instituția școlară pe care o frecventează, astfel încât având în vedere vârsta și nevoia sa de stabilitate va hotărî ca aceștia să locuiască pe viitor împreună cu tatăl său și cu bunici paterni, dat fiind că aceștia sunt la momentul de față persoanele de referință și atașament, potrivit raportului întocmit de către D.G.A.S.P.C. B. (filele128-132 ds.) dar și tatăl său care asigură toate nevoile specifice palierului de dezvoltare a copilului, bunica paternă având o funcție protectoare, de consolare, înțelegere a gândurilor, emoțiilor, sentimentelor manifeste ale copilului și o funcție ludică, adică îi oferă suportul de joacă necesar.
Totodată reține instanța că, potrivit raportului dorința minorei este de a locui cu tatăl și prietena acestuia, și de a menține legături personale și cu mama prin telefon, sau prin vizite însă doar în condițiile schimbării de către aceasta a propriului comportament față de fiica sa, în sensul că, copilul să nu se mai simtă judecat, criticat, certat atunci când își exprimă dorințele personale.
Instanța arată că, prin prisma acestor elemente, legătura dintre copil și mama sa, dar deopotrivă și bunica maternă, la momentul de față de prezintă fragilă, caracterizată de timiditate din partea minorei, având încă în memorie și sentimente, teama și disconfortul psihic din perioada în care a petrecut în familia mamei, astfel încât instanța dispune această soluție de a menține, încă la momentul de față, domiciliul minorei la locuința tatălui, având în vedere nevoia minorei de stabilitate materială și emoțională, cu recomandarea pentru mamă și bunică să continuie demersul de a se apropia de fiica și nepoata lor, în cel mai serios mod cu putiință și să protejeze copilul de situații tensionate, dezvoltarea echilibrată a copilului pe viitor, putând fi asugurată de prezența și implicarea activă și constantă a ambilor părinți și a famililor lor extinse, în speță bunicii minorei.
Totodată reține instanța, că potrivit art. 401 Cod civil se prevede că, în cazurile prevazute la art. 400 Cod civil, parintele sau, dupa caz, parintii separati de copilul lor au dreptul de a avea legături personale cu acesta, iar în caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă decide cu privire la modalitățile de exercitare a acestui drept.
Notează instanța că, potrivit art. 17 din Legea nr. 272/2004 republicată, se prevede că, copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament. Copilul are dreptul de a-și cunoaște rudele și de a întreține relații personale cu acestea, precum și cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viața de familie, în măsura în care acest lucru nu contravine interesului său superior.
Mai constată instanța că, potrivit acestui text de lege părinții sau un alt reprezentant legal al copilului nu pot împiedica relațiile personale ale acestuia cu bunicii, frații și surorile ori cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viața de familie decât în cazurile în care instanța decide în acest sens, apreciind că există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului, iar în caz de neînțelegere între părinți cu privire la modalitățile de exercitare a dreptului de a avea legături personale cu copilul, instanța va stabili un program în funcție de vârsta copilului, de nevoile de îngrijire și educare ale acestuia, de intensitatea legăturii afective dintre copil și părintele la care nu locuiește, de comportamentul acestuia din urmă, precum și de alte aspecte relevante în fiecare caz în parte.
Potrivit legii, criteriile prevăzute vor fi avute în vedere și la stabilirea programului de relații personale și cu celelalte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viața de familie.
Dispozițiile art. 400 Cod civil se referă la stabilirea locuinței minorului după divorțul părinților, iar în cauza de față acesta a fost stabilit la mama sa.
Instanța arată că, în situația în care s-a dispus locuința minorului la unul din părinți, în beneficiul părintelui separat de copilul său legea recunoaște un drept de vizită a copilului, iar acest drept trebuie stabilit să nu aibă o influiență negativă asupra creșterii minorului.
Pentru a stabili acest drept, este necesară o anchetă psihosocială precum și ascultarea minorului dacă are vârsta de peste 10 ani.
Totodată dispozițiile art. 398 alin. 2 Cod civil, recunoaște părintelui care nu exercită autoritatea părintească dreptul de a păstra legături personale cu minorul, precum și dreptul de a veghea la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea sa profesională.
Dreptul la relații personale este recunoscut legal nu numai părintelui, ci și minorului, astfel potrivit art. 14 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, consacră dreptul copilului de a menține relații personale și contacte cu părinții, aceste legături neputând fi împiedicate decât în cazul existenței unor motive temeinice, de natură a primejdui, dezvolatarea fizică, psihică, intelectaulă sau morală a copilului.
Relațiile personale se pot realiza nu numai prin vizitarea copilului la domiciliul său, ci și prin luarea minorului pe o perioadă determinată la locuința părintelui căruia nu i s-a încredințat minorul să locuiască, prin transmiterea de informații copilului cu privire la părintele său ori prin transmiterea către părintele cu care nu locuiește minorul informații referitaore la copil, inclusiv fotografii recente sau evalurări medicale.
În majoritatea cazurilor, copii au față de părinți profunde sentimente de afecțiune, chiar dacă exprimarea acestora poate induce impresia contrară. Există posibilitatea ca părintele care locuiește cu minorul să transmită copilului, starea de îndepărtare și de dușmănie pe care o simte față de fostul soț, sau invers și cu toate acestea părinții nu trebuiesc descalificați în fața minorului.
Instabilitatea afectivă și emoțională a copilului, pe fondul unei imaturități psihice și a lipsei experenței de viață, îi înlătură posibilitatea de a sesiza care este adevăratul său interes și de a discerene ce este bine și ce este rău, iar pe de altă parte a recunoaște copilului un drept de a alege valorificarea drepturilor atribuite de lege părintelui său de a avea legături personale cu acesta echivalează cu nesocotirea dispozițiilor legale în materie, care au un sigur scop, acela în considerarea interesului său exclusiv.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că posibilitatea părintelui și a copilului de a se bucura reciproc de compania celuilalt reprezintă un element fundamental al vieții de familie, altfel, reprezintă o ingerință în dreptul protejat de art. 8 din Convenția europeană privind respectarea vieții de familie.
Pe de altă parte, instanța arată că prin terecerea timpului fără a se intereveni asupra relațiilor dintre părinți și copii, se pot declanșa consecințe ireparabile asupra acestor relații, respectiv între copil și părintele care nu locuiește cu minorul.
Pentru aceste motive instanța, în interesul minorului, va obliga pârâtul reclamant M. V. să permită reclamantelor pârâte R. H. M. G. în calitate de mamă și M. M. în calitate de bunică maternă să aibă legături personale cu minora, M. C. născută la data de 07.04.2007 atât cât permite starea de sănătate a acestora, sub forma vizitelor dar și a petrecerii împreună cu acesta, exclusiv la locuința tatălui astfel: în primul și ultimul week-end din lună, de sâmbătă ora 10 până duminică ora 16; în prima zi de C. și a doua zi de P.; în vacanța de vară, în toată luna august; o săptămână în vacanța de primăvară și o săptămână în vacanța de iarnă; cu ocazia zile de naștere, precum și alte aniversări, festivități școlare din viața minorei și alte asemenea evenimente și prin contact telefonic, în mod necondiționat și în orice condiții.
Referitor la cererea reconvențională privind obligația de întreținere, instanța reține că, potrivit art. 516 Cod civil, între părinți și copii există obligația legală de întreținere, care are caracter personal, iar potrivit art. 499 Cod civil, tatăl și mama sunt obligați, în solidar, să dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea sa profesională, atât sub aspect material prin procurarea copilului mijloacelor de trai, locuință, hrană, îmbrăcăminte, rechizite, uniforme, acces la asistența medicală cât și moral, susținând copilul în sistemul de învățământ, general, liceal iar pentru aptitudini deosebite, deprinderea unei meserii, ori odată devenit major să-și definitiveze studiile superioare și să se întrețină singur.
Ceea ce se prezumă este starea de nevoie a minorului, iar nu incapacitatea sa de muncă, dat fiind faptul că, în majoritatea cazurilor, copiii minori se află în nevoie tocmai pentru că urmează o pregătire școlară sau pentru dobândirea unei meserii.
De asemenea, pentru întreținerea copilului minor, părinții sunt ținuți să răspundă solidar, solidaritate care are un aspect particular, în sensul că debitorii nu sunt ținuți în mod egal, ci proporțional cu veniturile proprii așa cum rezultă din dispozițiile art. 521 Noul cod civil coroborate cu dispozițiile art. 527 ale aceluiași cod, astfel încât dacă mai multe persoane datorează întreținere ele sunt obligate să contribuie la plata întreținerii proporțional cu mijloacele pe care le au, cu alte cuvinte poate fi obligat la întreținere numai cel care are mijloace sau are posibilitatea de a dobândi aceste mijloace.
Potrivit art. 529 alin. 2 din același cod, când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru doi copii si o jumătate pentru trei sau mai mulți copii, text de lege care acoperă toate situațiile în care debitorul realizează venituri cu caracter permanent, din drepturi de autor, cedarea folosinței bunurilor, participare la profit, la activități comerciale, onorarii, inclusiv salariile compensatorii sau sporuri precum cel de confidențialitate, risc și suprasolicitare neoropsihică, indiferent că sunt impozabile sau neimpozabile.
Nu s-a facut, în cauză dovada incapacității de muncă a reclamantei, care nu va locui împreună cu minora si față de care, se pune problema stabilirii obligației de contribuție materială efectivă, situație in care, se impune reținerea, drept reper în stabilirea pensiei, a venitului net obținut de reclamanta pârâtă, o altfel de soluție fiind prejudiciatoare pentru copil si ar însemna că însăși culpa proprie a parintelui divorțat să justifice lipsa de implicare față de îndatoririle părintești strict si expres reglementate de legiuitor, ceea ce nu poate fi acceptat.
Instanța reține că, așa cum declară martorii aceasta este plecată în Italia, unde muncește și se întreține de perioadă de timp, astfel încât va avea în vedere venitul minim garantat de către statul italian.
Instanța mai reține că în sarcina reclamantei pârâte nu mai există alte persoane în întreținerea sa, astfel încât prin stabilirea în sarcina reclamantei pârâte a obligației de plată, către pârâtul reclamant pentru minora M. C., cu titlu de pensie de întreținere în cuantum de 75 euro/ lună,, se respectă atât limita generală de 1/2 din veniturile sale, prevăzută de art. 529 alin. 3 cât și limita de 1/4 din venitul său net, prevăzute de dispozițiile mai sus amintite.
În ce privește data de la care se activează obligația de întreținere a minorului de către pârât, instanța constată că în raport cu dispozițiile art. 532 Noul cod civil, acesta este reperată la data introducerii cererii reconvenționale, respectiv de la data de 18.08.2015 și până la majoratul minorei.
În ce privește cererea reclamantei pârâte, de a primi plata pensiei de întreținere, de la pârâtul reclamant pentru minoră, având în vedere modalitatea de soluționare a prezentei acțiuni, de către instanță, cererea acesteia este nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE :
Admite în parte acțiunea având ca obiect exercitarea autorității părintești, pensie de întreținere, stabilirea locuinței minorului și stabilirea legăturilor persoanle cu minorul, formulată de reclamantele pârâte R. H. M. G. și M. M., domiciliate în .. Vorona, jud. B. în contradictoriu cu pârâtul reclamant M. V., cu domiciliul în B., .. 8, ., .. Admite cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant M. V. în contradictoriu cu reclamanta pârâtă R. H. M. G..
Stabilește locuința minorei M. C. născută la data de 07.04.2007, la locuința tatălui.
Dispune ca autoritatea părintească asupra minorei M. C. născută la data de 07.04.2007, să fie exercitată în comun de ambii părinți.
Obligă pârâtul reclamant M. V. să permită reclamantele pârâte R. H. M. G. în calitate de mamă și M. M. în calitate de bunică maternă să aibă legături personale cu minora, M. C. născută la data de 07.04.2007 atât cât permite starea de sănătate a acestora, sub forma vizitelor dar și a petrecerii împreună cu acesta, exclusiv la locuința tatălui astfel:
- în primul și ultimul week-end din lună, de sâmbătă ora 10 până duminică ora 16;
- în prima zi de C. și a doua zi de P.;
- în vacanța de vară, în toată luna august;
- o săptămână în vacanța de primăvară și o săptămână în vacanța de iarnă;
- cu ocazia zile de naștere, precum și alte aniversări, festivități școlare din viața minorei și alte asemenea evenimente;
-prin contact telefonic, în mod necondiționat și în orice condiții.
Respinge celelalte pretenții ale reclamantelor pârâte, în ce privește plata de către pârâtul reclamant, a unei pensii de întreținere pentru minora M. C., ca nefondate.
Obligă reclamanta pârâtă, R. H. M. G. să plătească pârâtului reclamant, M. V., pentru minora M. C., cu titlu de pensie de întreținere majorată, suma de 75 de euro lunar, de la data introducerii cererii reconvenționale, respectiv de la data de 18.08.2015 și până la majoratul minorei.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare în ce privește capetele de cerere accesorii, care se depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.12.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. L. A. R.
Red./Tehnored.Jud. CL./A. R./4 Ex./17.12.2015
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 9366/2015. Judecătoria BOTOŞANI | Pensie întreţinere. Hotărâre din 07-12-2015, Judecătoria BOTOŞANI → |
|---|
