Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 3270/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3270/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 31-03-2015 în dosarul nr. 13638/193/2014
Dosar nr._ exercitare autoritate părintească
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
Ședința Publică din data de 31.03.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – B. N.-E.
GREFIER – V. A.
SENTINȚA NR. 3270
Pe rol cauza civilă având ca obiect exercitare autoritate părintească privind pe reclamanta H. T. B. în contradictoriu cu pârâtul P. N..
Procedura legal îndeplinită.
La apelul realizat în ședință publică, răspunde pârâtul P. N..
S-a expus referatul cauzei, de către grefierul de ședință care învederează instanței modul de îndeplinire a procedurii de citare precum și faptul că la dosarul cauzei a fost depus prin Serviciul Registratură ancheta socială efectuată în prezenta cauză.
Instanța, constatând că nu sunt cereri noi de formulat sau alte probe de administrat, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Pârâtul P. N. arată instanței că solicită respingerea cererii reclamantei întrucât copii locuiesc la domiciliul acestuia în bune condiții.
Văzând că nu sunt alte cereri ori probe de administrat, în temeiul art. 244 NCPC, instanța declară încheiată cercetarea procesului și, în temeiul art. 394 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține spre deliberare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 23.09.2014 sub nr._ reclamanta H. T. B. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul P. N., ca instanța să dispună ca exercitarea autorității părintești asupra minorilor P. Ș., P. I. și P. C. Kemal să revină în comun ambilor părinți iar locuința minorilor să fie stabilită la domiciliul său. În motivare reclamanta a arătat că l-a cunoscut pe pârât în anul 2007 iar din relația lor au rezultat trei minori, anume P. Ș., născut la data de 08.06.2008, P. I. și P. C. Kemal, ambii născuți la data de 11.12.2013, însă atitudinea pârâtului nu a fost corespunzătoare și a început să înstrăineze bunuri din gospodărie. A mai arătat reclamanta că în luna mai 2014 a plecat în Italia iar copii au rămas la domiciliul pârâtului, însă a angajat o bonă pe care a plătit-o cu suma de 200 euro lunar. În drept au fost invocate prevederile art.397 și art.400 Cod civil. În dovedire au fost depuse înscrisuri și s-a solicitat proba cu martori și anchetă socială. Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei. Pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată. În motivare pârâtul a arătat că în luna mai 2014 reclamanta a părăsit locuința . și a plecat în Italia la mama sa și nu a contribuit în niciun fel la întreținerea minorilor. La dosar a fost depusă ancheta socială nr.2020 din 19.03.2015 emisă de Primăria Comunei R.. Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța reține următoarele: Minorii P. I.-I., născut la data de 11.12.2012, P. C.-Kemal, născut la data 11.12.2012 și P. N.-Ș., născut la data de 08.06.2008, sunt copiii rezultați din relația de concubinaj dintre reclamanta H. T. B. și P. N.. Instanța constată că potrivit art.483 alin.1 Cod civil autoritatea părintească este ansamblul de drepturi și îndatoriri care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului și aparțin în mod egal ambilor părinți iar conform alin.2părinții exercită autoritatea părintească numai în interesul superior al copilului, cu respectul datorat persoanei acestuia, și îl asociază pe copil la toate deciziile care îl privesc, ținând cont de vârsta și de gradul său de maturitate.
Potrivit Codului civil, părinții au dreptul și îndatorirea de a crește copilul, îngrijind de sănătatea și dezvoltarea lui fizică, psihică și intelectuală, de educația, învățătura și pregătirea profesională a acestuia, potrivit propriilor lor convingeri și însușirilor copilului.
De asemenea, părinții au îndatorirea de a crește copilul în condiții care să asigure dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală și socială în mod armonios. În acest scop, părinții sunt obligați: să coopereze cu copilul, să îi respecte viața intimă, privată și demnitatea, să informeze copilul despre toate actele și faptele care l-ar putea afecta și să ia în considerare opinia acestuia, să ia toate masurile necesare pentru protejarea și realizarea drepturilor copilului si să coopereze cu persoanele fizice și persoanele juridice cu atribuții în domeniul îngrijirii, educării și formarii profesionale a copilului. Măsurile disciplinare nu pot fi luate de părinți decât cu respectarea demnității copilului. Sunt interzise pedepsele fizice, precum și orice alte măsuri care pot afecta dezvoltarea fizică, psihică sau starea emoțională a copilului. Părinții îndrumă copilul, potrivit propriilor convingeri în alegerea unei religii, în condițiile legii. În acest scop, părinții vor ținea seama de opinia, vârsta și gradul de maturitate al copilului. Ei nu îl vor putea obliga să adere la o anumită religie sau la un anumit cult religios. Copilul care a împlinit vârsta de 14 ani are dreptul să-și aleagă singur credința religioasă. Părinții au dreptul și îndatorirea de supraveghere a copilului minor. Prin stabilirea în art.493 cod civil a acestor drepturi și obligații în sarcina părinților, legiuitorul a vrut să accentueze necesitatea unei implicări conștiente și responsabile a părinților în îndrumarea continuă a copilului, atât în ceea ce privește dezvoltarea sa intelectuală, cât și conduita sa în societate, în mediul școlar și în relațiile cu alte persoane. Astfel, având în vedere toate considerentele sus amintite, interesul superior al minorului, instanța va încuviința ca autoritatea părintească asupra minorilor P. I.-I., născut la data de 11.12.2012, P. C.-Kemal, născut la data 11.12.2012 și P. N.-Ș., născut la data de 08.06.2008 să fie exercitată în de către ambii părinți, conform art.397 Codul civil.
Potrivit art.496 alin.1 Codul Civil, copilul minor va locui la părinții săi iar conform alin.2dacă părinții nu locuiesc împreună, aceștia vor stabili, de comun acord, locuința copilului. De asemenea potrivit alin.3 în caz de neînțelegere între părinți, instanța va fi cea care va hotărî, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psiho-socială și, ascultându-i pe părinți și pe copil, dacă a împlinit 10 ani iar conform alin.4 locuința copilului stabilită în condițiile reglementate de art.496 nu poate fi schimbată fără acordul părinților, exceptând cazurile anume stabilite de lege.
În ceea ce privește locuința minorilor, instanța reține că pârâtul oferă minorilor condiții locative optime iar deși minorii au nevoie primul rând de îngrijirea și prezența mamei sale, prezența absolut necesară ca factor psihologic pentru o buna dezvoltare intelectuală, morală și fizică a acestora, aceasta a părăsit domiciliul comun din luna mai 2014.
În concluzie, față de considerentele mai sus amintite, instanța va stabili ca autoritatea părintească asupra minorilor P. I.-I., născut la data de 11.12.2012, P. C.-Kemal, născut la data 11.12.2012 și P. N.-Ș., născut la data de 08.06.2008 să fie exercitată în continuare de către ambii părinți iar domiciliul minorilor să fie stabilit la pârât.
Potrivit art.425 alin.3 raportat la art.448 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă, hotărârea este executorie.
În temeiul art.453 alin.1 Cod civil instanța va lua act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE: Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta H. T. B., având CNP_, cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat V. I., cu sediul în municipiul B., ., ., județul B., în contradictoriu cu pârâtul P. N., având CNP_, cu domiciliul în ., județul B.. Dispune exercitarea în comun de către ambii părinți a autorității părintești asupra minorilor P. I.-I., născut la data de 11.12.2012, P. C.-Kemal, născut la data de 11.12.2012 și P. N.-Ș., născut la data de 08.06.2008. Stabilește domiciliul minorilor la domiciliul pârâtului din .. Ia act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată. Executorie. Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria B.. Pronunțată în ședință publică, azi 31.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. BNE /tehnored. BNE/VA
4 ex., 28.04.2015
| ← Stabilire program vizitare minor. Hotărâre din 29-01-2015,... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... → |
|---|
