Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 69/2015. Judecătoria BOTOŞANI

Sentința nr. 69/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 07-01-2015 în dosarul nr. 27149/193/2013

Dosar nr._ Obiect: Exercitare autoritate părintească

stabilire legături personale minor

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA B. - SECȚIA CIVILĂ

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 07 IANUARIE 2015

COMPLETUL COMPUS DIN

PREȘEDINTE – I. M.

GREFIER – V. M.

SENTINȚA CIVILĂ NR. 69

Pe rol judecarea cauzei având ca obiect, exercitare autoritate părintească, formulată de reclamantul C. M.-I., în contradictoriu cu pârâta G. I..

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reclamantul as. de av. S. O., pârâta as. de av. R. A., martorii reclamantului și martorii pârâtei.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care apărătorul pârâtei, av. R. depune la dosar delegația de reprezentare.

Av. S. O., susține că părțile s-au înțeles în privința capătului de cerere privind exercitarea autorității părintești și a stabilirii locuinței minorului și sunt dispuși să se înțeleagă cu privire la stabilirea programului de legături personale cu minorul.

S-a luat declarație comună părților, susținerile acestora fiind consemnată în declarația atașată la dosarul cauzei.

Având în vedere că părțile au stabilit de comun acord programul de legături personale cu minorul existând acord și în ceea ce privește autoritatea părintească și domiciliul acestuia, instanța revine asupra probei cu martori.

Constatând administrat probatoriul încuviințat, instanța constată cercetarea judecătorească terminată și acordă cuvântul în dezbateri pe fondul cauzei.

Apărătorul reclamantului av. S. OI. Solicită admiterea acțiunii, fără cheltuieli de judecată.

Av. R. A. solicită ca instanța să ia act de înțelegerea părților, fără cheltuieli.

În temeiul art. 394 C.pr.civ. se socotește lămurită, declară dezbaterile închise și va reține cauza spre soluționare.

J U D E C A T A,

Asupra acțiunii civile de față,

Prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub nr._ la data de 09.12.2013, reclamantul C. M.-I. a chemat în judecată pe pârâta G. I., pentru ca prin hotărârea ce va pronunța instanța să dispună exercitarea autorității părintești în comun asupra minorului C. M., născut la data de 6 august 2006, în sensul ca ambii părinți să se îngrijească de sănătatea, dezvoltarea fizică, psihică și intelectuală, de educația, învățătura și pregătirea profesională a acestuia, stabilirea unui program de legături personale cu minorul la domiciliul său astfel: în primul și al treilea weekend din lună, de sâmbătă, orele 10.00, până duminică la orele 18.00, cu respectarea programului de hrană, odihnă și învățătură; o săptămâna, în vacanța de iarnă și o lună în vacanța de vară, în luna iulie sau august a fiecărui an, cu menținerea dreptului de a-1 lua la domiciliul său a doua zi de P. și de C., între orele 10.00-17.00, obligându-se să-l aducă pe minor la domiciliul pârâtei.

În fapt, susține reclamantul că prin sentința civilă nr. 4038 din 4 iunie 2010, pronunțată de Judecătoria B. s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre părți, revenirea pârâtei la numele anterior avut căsătoriei, minorul fiind încredințat spre creștere și educare mamei pârâte, fiind încuviințat și capătul de cerere privind legăturile personale cu minorul în sensul de a-1 vizita pe acesta la domiciliul mamei sale în prima și a treia sâmbătă din lună, între orele 10.00-18.00; a doua și a patra duminică din lună între orele 10.00-18.00, precum și a doua zi de P. și de C., între orele 10.00-17.00;

Împotriva sentinței menționate s-a declarat apel doar în ceea ce privește capătul de cerere stabilire legături cu minorul, iar prin Decizia civilă nr. 6A din 12.01.2011, Tribunalul B., Secția Civilă, a admis apelul și a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că i s-a încuviințat capătul de cerere privind legăturile personale cu minorul la domiciliul său în intervalul orar stabilit de prima instanță, păstrându-se și restul dispozițiilor sentinței date de prima instanță.

Reclamantul prin cererea prezentă înțelege să solicite ca instanța să dispună măsuri noi cu privire la minor, cu menținerea doar a unor modalități de a avea legături personale cu minorul, stabilite deja în mod definitiv și irevocabil, respectiv: exercitarea autorității părintești în comun în sensul de a se stabili că amândoi părinții au dreptul și îndatorirea de a-1 crește pe minorul CĂPĂȚÂNA M., născut Ia data de 6 august 2006, de a îngriji de sănătatea și dezvoltarea fizică, psihică și intelectuală, de educația, învățătura și pregătirea profesională a acestuia, așa cum prevăd dispozițiile art. 487 și 503 din Noul Cod Civil, stabilirea domiciliului minorului la domiciliul mamei pârâte.

În ceea ce privește legăturile personale cu minorul solicită ca acestea să se desfășoare la domiciliul său în primul și al treilea weekend din lună, de sâmbătă, orele 10.00, până duminică la orele 18,00, cu respectarea programului de hrană, odihnă și învățătură; o săptămâna, în vacanța de iarnă și timp de o lună în vacanța de vară, în luna iulie sau august a fiecărui an, menținerea dreptului de a-1 lua la domiciliul său a doua zi de P. și de C., între orele 10.00-17.00, obligându-se să-l aducă pe minor la domiciliul mamei pârâte la orele stabilite de instanță, așa cum prevăd dispozițiile art. 401 din Noul Cod Civil, susținând că a formulat prezenta acțiune întrucât pârâta i-a interzis să-l mai ia pe minor la domiciliul său.

În drept, a invocat disp. art. 487, 401, 503 Noul Cod Civil.

În dovedirea cererii reclamantul a depus la dosar înscrisuri (filele 7-18), a solicitat proba testimonială cu martorii B. C. și P. M., la care instanța a revenit la acest termen având în vedere poziția procesuală a părților și anchetă socială, probe încuviințate și administrate de instanță.

Pârâta, legal citată, s-a prezentat personal în instanță asistată de avocat, iar în etapa scrisă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii formulate de reclamant, ca nefondată.

În motivare, a arătat că prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat instanței de judecata să dispună exercitarea autorității părintești în comun cu privire la minorul C. M., născut la data de 06.08.2006, precum și încuviințarea de a avea legături cu minorul în sensul de a-l lua la domiciliul său în primul și al treilea week-end din lună, de sâmbătă, orele 10.00, până duminică la orele l8.00, timp de o săptămână, în vacanța de iarnă și timp de o lună în vacanța de vară, în luna iulie sau august a fiecărui an, precum și a doua zi de Paști și de C. între orele 10.00 și 17.00.

Arată pârâta că în fapt, prin Sentința civilă nr. 4038 din data de 04.06.2010 a Judecătoriei B. s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre părți, stabilindu-se totodată ca locuința minorului să fie la domiciliul mamei, reclamantul având dreptul de a-l vizita pe minor ladomiciliu său în prima și a treia sâmbătă din lună, între orele 10.00- 18.00, a doua și a patra duminică din lună, între orele 10.00-18.00, precum și a doua zi de P. și de C., între orele 10.00-17.00;

Ulterior, prin Decizia civilă nr. 6A din data de 12.01.2011 a Tribunalului B., secția civilă, sentința primei instanțe a fost modificată în sensul că s-a încuviințat reclamantului ca legăturile personale cu minorul să se stabilească la domiciliul acestuia, după programul stabilit de prima instanță prin Sentința civilă nr. 4038/04.06.2010 a Judecătoriei B.. Pârâta susține că în prezent nu s-au modificat împrejurările avute în vedere de prima instanță în momentul în care a soluționat capătul de cerere cu privire la încredințarea minorului C. M., infirmând susținerea reclamantului că i-a interzis minorului să aibă legături personale cu tatăl său la domiciliul acestuia.

Astfel, se arată că reclamatul este cel care nu a respectat acest program, venind de multe ori la alte ore decât cele stabilite și ducând minorul în altă locație decât domiciliul acestuia și mai mult, fiul său i-a relatat că vizitele se realizau în prezența concubinei reclamantului, numita A. V. și a copilului acesteia iar de multe ori era lăsat numai cu A. V. care nu avea un comportament adecvat față de copil făcând diferențe vizibile între fiul lor și fiul acesteia.

Că la sfârșitul anului trecut, fiul său a refuzat să mai meargă la domiciliul tatălui, deoarece vizitele se desfășurau numai în prezența numitei A. V., iar dorința minorului era de a petrece timpul numai cu tatăl, fapt cunoscut și ignorat de reclamant.

S-a mai arătat că nici reclamantul și nici familia sa nu s-au interesat de situația copilului în anii ulteriori desfacerii căsătoriei, cu toate că a încercat să-l implice în activitățile cotidiene ale minorului și mai mult, nici nu a contribuit la plata taxelor de la grădiniță și de la școală, minorul fiind înscris la Liceul de Arte Ș. L. B., unde studiază pianul și nu este adevărat că a achitat pensia de întreținere cu regularitate.

De altfel, reclamantul nu a avut un loc de muncă stabil care să îi dea posibilitatea să-i asigure minorului toate condițiile necesare creșterii și educării acestuia, iar în ceea ce privește apartamentul care face obiectul contractului de vânzare-cumpărare atașat la cererea de chemare în judecată, precizează faptul că la data de 26.12.2013 a fost împreună cu fiul la domiciliul reclamantului și a constatat că apartamentul nu conferă toate condițiile necesare pentru ca minorul să locuiască la acea adresă.

ÎÎn ceea ce privește modificarea programului de vizită este de acord să ajungă la o înțelegere cu reclamantul, dat fiind faptul că nu a încercat în nici un moment să îl îndepărteze pe minor de tatăl său și să-i îngrădească dreptul de a-l vizita și de a contribui la creșterea și educarea lui, iar comportamentul fiului face dovada influenței negative a reclamantului și în special a prezenței concubinei acestuia, aspect observat și de celelalte persoane care se află în preajma sa, inclusiv cadrele didactice și medicale, astfel încât consideră că este în interesul superior al minorului ca autoritatea părintească să se exercite în continuare în mod exclusiv doar de ea.

Din oficiu instanța a dispus efectuarea unei anchete sociale la domiciliul pârâtei, relații comunicate (f.110 ds.) și audierea minorului în Cameră de Consiliu, susținerile acestuia fiind consemnate în declarația de la fila 120 ds.

Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține că:

Prin sentința civilă nr. 4038 din 4.06.2010 a Judecătoriei B. s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre părți, stabilindu-se ca minorul C. M. născut la 6 aug.2006 să fie încredințat mamei reclamante spre creștere și educare iar pentru pârât s-a încuviințat modalitatea de stabilire legături personale cu minorul care ulterior prin decizia civilă nr. 6 A din 12 ian.2011 a Tribunalului B. a fost modificată în sensul de a-l lua pe minor la domiciliul său în cadrul programului stabilit de prima instanță.

Reclamantul C. M. I. prin prezenta cerere a învestit instanța cu modificarea măsurilor dispuse de instanța de judecată în cadrul procesului de divorț bazată pe schimbarea împrejurărilor avute în vedere inițial.

Astfel, Noul cod civil stabilește la art. 397 că autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți iar exercitarea autorității părintești de către unul din soți devine excepție putând fi dispusă de instanța de judecată prin prisma interesului superior al copilului (art.398 alin. 1 N.C.C.).

În speță la soluționarea cererii, instanța va avea în vedere interesul superior al copilului, concluziile anchetei sociale, declarația comună luată părților, din care rezultă că pârâta locuiește împreună cu minorul, unde are condiții foarte bune de trai, este bine îngrijit și împreună cu bunica maternă se ocupă în mod corespunzător de creșterea și educarea acestuia.

Potrivit dispozițiilor art. 8 alin (2) din Legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, copilul are dreptul de a fi îngrijit, crescut și educat de către părinții săi și potrivit art. 30 alin (1) din același act normativ „are dreptul să crească alături de părinții săi”.

Ambii părinți sunt responsabili pentru creșterea și educarea copiilor lor. În măsura în care însă există neînțelegeri între părinți, care afectează în mod direct minorul iar instanța judecătorească este chemată să se pronunțe cu privire la exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești, este necesar să fie considerat în primul rând interesul superior al copilului, astfel încât măsura dispusă să asigure bunăstarea materială și spirituală a copilului, în special prin îngrijirea acestuia, prin asigurarea creșterii, educării și întreținerii sale, prin menținerea copilului într-un mediu cât mai apropiat de cel în care a fost crescut.

Interesul superior al copilului urmează a fi stabilit prin examinarea tuturor criteriilor consacrate în acest scop de doctrină și jurisprudență, care sunt: vârsta copilului, posibilitățile părintelui de a-i asigura o bună dezvoltare fizica, intelectuală și morală, atașamentul față de minor, precum și al minorului față de părinte și grija manifestată de părinți în timpul conviețuirii și după despărțirea lor. Criteriile de apreciere a interesului superior al minorului formează un ansamblu guvernat de principiul egalității, ceea ce înseamnă că nu se poate reține caracterul primordial sau determinant al unuia sau altuia dintre criteriile respective. Altfel spus, în aprecierea interesului superior al minorului nu se poate absolutiza vreunul dintre criteriile enunțate, instanța urmând a le evalua în ansamblul lor, prin analizarea fiecărui criteriu în contextul celorlalte.

Față de considerentele sus enunțate în temeiul art. 396 N.C.C. raportat la art. 397 N.C.C. constată că este în interesul minorului a dispune ca autoritatea părintească asupra minorului C. M. să fie exercitată în comun de ambii părinți, și va dispune în aceste sens iar în temeiul disp. art. 400 al.1 N.C.C., va stabili domiciliul minorului la locuința mamei pârâte.

Având în vedere dispozițiile art. 401 C.fam., instanța va încuviința ca reclamantul să stabilească legături personale cu minorul C. M. în următoarea modalitate: în primul și al treilea wekeend din fiecare lună începând cu sâmbătă ora 14,30 până duminică – orele 18,30 la domiciliul reclamantului; două săptămâni în vacanța de vară în luna august în perioada cât reclamantul va fi în concediu odihnă, perioadă în care mama va putea lua legătura telefonic cu copilul; a doua zi de Paști și de C. între orele 10,00 – 17,00 și în ziua de 2 ianuarie a fiecărui an, între orele 10,00 – 17,00.

La stabilirea acestor măsuri instanța a avut în vedere în vedere și acordul părților care în calitate de părinți ai minorului C. M. au stabilit de comun acord programul de legături personale, modalitatea de exercitare a autorității părintești și domiciliul minorului, acordul final al părților rezultând din declarația dată în fața instanței (f.17 ds.).

Va lua act că nu s-au pretins cheltuieli de judecată.

Văzând că cererea a fost legal timbrată,

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite acțiunea civilă precizată având ca obiect – exercitare autoritate părintească formulată de reclamantul C. M.-I., domiciliat în municipiul B., ., ., județul B., în contradictoriu cu pârâta G. I., domiciliată în municipiul B., .. 7, .. B, ..

Dispune ca autoritatea părintească asupra minorului C. M. să fie exercitată în comun de ambii părinți și stabilește domiciliul minorului la locuința mamei pârâte.

Încuviințează ca reclamantul să stabilească legături personale cu minorul C. M. în următoarea modalitate:

- în primul și al treilea wekeend din fiecare lună începând cu sâmbătă ora 14,30 până duminică – orele 18,30 la domiciliul reclamantului;

- două săptămâni în vacanța de vară în luna august în perioada cât reclamantul va fi în concediu odihnă, perioadă în care mama va putea lua legătura telefonic cu copilul;

- a doua zi de Paști și de C. între orele 10,00 – 17,00 și în ziua de 2 ian a fiecărui an între orele 10,00 – 17,00.

- Ia act că nu s-au pretins cheltuieli de judecată.

Cu apel, în 30 zile de la comunicare ce se va depune la Judecătoria B.

Pronunțată în ședință publică, azi, 07 ianuarie 2014.

PREȘEDINTE, GREFIER,

I. M. V. M.

Red./IM

Tehnored./V.M.

Ex. 5/28.01.2015

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 69/2015. Judecătoria BOTOŞANI