Fond funciar. Sentința nr. 739/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 739/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 22-01-2015 în dosarul nr. 739/2015
Dosar nr._ Fond funciar
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
Secția civilă
SENTINȚA nr. 739
Ședința publică din data de 22 ianuarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - M. R.-R.
GREFIER - C. A.
Pe rol se află judecarea cererii având ca obiect fond funciar, formulată de petent S. I. V., în contradictoriu cu intimați C. L. DE FOND FUNCIAR A COMUNEI BĂLUȘENI și C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR B..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 08.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru data de astăzi.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cererii de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei B. în data de 19.08.2014 sub nr._, petentul S. I.-V., în contradictoriu cu intimatele C. locală de fond funciar a . județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B., a solicitat repunerea în termen a cererii de retrocedare depuse în baza Legii nr. 247/2005 în calitate de unic moștenitor al tatălui S. N..
În fapt, petentul a arătat că a formulat cerere la C. locală de fond funciar a . dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 5 ha pășune, situat în ., jud. B., ce a aparținut autorului său, pe care l-a dobândit prin cumpărare cu actul de veșnică vânzare nr. 4814 din 14.12.1934, Intimata a respins cererea de reconstituire pe considerentul că a depus cererea cu întârziere. Inițial, a depus cerere pentru tot terenul ce a aparținut familiei S. în suprafață de 52 ha, dobândit înainte de anul 1934 și nu din perioada 1945-1990 conform art. 6 din Legea nr._, situație în care s-a făcut retrocedarea numai în limita a 10 ha, după care, trebuia să se facă retrocedarea integrală în aplicarea Legii nr. 1/2000 și a Legii nr. 247/2005. Din cauză că a avut cererea pentru reconstituirea întregii suprafețe de 52 ha, ce a fost proprietatea tatălui și a bunicului său, a completat cu întârziere formalitatea reformulării cererii conform Legii nr. 247/2005, considerând ca eficientă cererea inițială și recunoașterea dreptului de către intimate.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.12 și urm. din Legea nr. 18/1991 și Legea nr. 247/2005.
Petentul a solicitat judecarea cauzei și în lipsa sa.
În probațiune, a fost solicitat proba cu înscrisuri, fiind depuse: copie după actul de veșnică vânzare eliberată de Arhivele Statului B., sentința nr. 3616/08.07.2008 a Judecătoriei B. și adresa nr. 6504/17.05.2012.
Intimatele C. locală de fond funciar a . județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B. nu au formulat întâmpinare.
La solicitarea instanței, intimata C. locală de fond funciar a . cererile de reconstituire formulate de S. I.-V. și S. I., mama acestuia, și titlurile de proprietate eliberate, făcând precizările că dreptul de proprietate asupra suprafețelor de teren ale defunctului S. N. a fost reconstituit ca urmare a cererii depuse de soția acestuia, S. I., și că petentul S. I.-V. a depus cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate în urma defunctului S. I., bunicul acestuia.
Pentru justa soluționare a cauzei, instanța a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând probele administrate în cauză, reține următoarele:
Petentul S. I.-V. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenului în suprafață de 5 ha care face obiectul contractului de veșnică vânzare autentificat de Tribunalul județului B. sub nr. 4814 din 14.12.1934 încheiat între bunicul S. I., în calitate de vânzător, și tatăl său S. I. N., în calitate de cumpărător.
Petentul a solicitat și repunerea în termen pentru formularea cererii de reconstituire, motivând că nu a respectat termenul pentru formularea cererii în baza Legii nr. 247/2005, considerând că cererea inițială, formulată anterior acestei legi, pentru reconstituirea întregii suprafețe de teren de 52 ha ce a aparținut familiei S. (în baza căreia s-ar fi reconstituit proprietatea doar asupra suprafeței de 10 ha), este suficientă și pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra acestui teren.
C. locală de fond funciar a . cererea formulată de petent în data de 11.03.1991 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 5 ha și 3.954 mp ce i-a fost donat de bunicul său S. I. și asupra terenului în suprafață de 5 ha și 3.954 mp ce a aparținut unchilor săi S. D. și S. V., în acest din urmă caz în favoarea sa și a surorii sale S. M.. La aceeași dată, S. I., soția defunctului S. N., a formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului înscris în rolul agricol al lui S. N.. Au fost eliberate titlurile de proprietate pentru suprafața de 3 ha și 5.000 mp, în favoarea beneficiarei S. I. – titlul de proprietate nr._/24.10.1996 și pentru suprafața de 5 ha și 4.000 mp în favoarea beneficiarilor S. N. M. și S. I.-V. – titlul de proprietate nr._/30.05.1996.
Petentul nu a făcut dovada că a formulat și alte cereri de reconstituire asupra dreptului de proprietate, mai exact cu privire la întreaga suprafață de 52 ha.
Cu privire la terenul care face obiectul contractului de veșnică vânzare autentificat de Tribunalul județului B. sub nr. 4814 din 14.12.1934 rezultă că s-a formulat de către petent cererea nr. 1022 din 23.04.2012 adresată Comisiei locale de fond funciar a . adresa nr. 6504/17.05.2012, intimata C. locală de fond funciar a . petentului că, în conformitate cu legile fondului funciar, este tardivă cererea nr. 1022 din 23.04.2012 prin care a solicitat acordarea suprafeței de 5 ha teren pășune dobândit de tatăl său conform actului de veșnică vânzare nr. 4814 din 14.12.1934 (fila 12 dosar).
Instanța arată că reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor este condiționată de depunerea, de către persoana solicitantă sau de către moștenitorii acesteia, a unei cereri prin care solicită restituirea suprafețelor avute în proprietate. De la data publicării Legii nr. 18/1991 și până la data de 23.04.2012, au fost acordate mai multe termene pentru formularea cererilor pentru reconstituirea dreptului de proprietate, chiar dacă fiecare termen a vizat o anumită categorie de persoane sau anumite terenuri, individualizate în actul normativ respectiv, după cum urmează: 30 de zile de la . Legii nr. 18/1991, adică până la data de 21.03.1991; 90 de zile de la data intrării în vigoare a Legii nr. 169/1997, până la data de 01.02.1998; 60 de zile de la . Legii nr. 1/2000, adică până la data de 11.03.2000; termenul general 30.11.2005 în cazul Legii nr. 247/2005; 60 de zile de la data intrării în vigoare a Legii nr. 193/2007, până la data de 26.08.2007; 60 de zile de la data intrării în vigoare a Legii nr. 160/2010, până la data de 20.09.2010; 30 de zile de la . Legii nr. 261/2008, adică până la data de 13.12.2008.
În cauză, petentul nu a respectat niciunul dintre aceste termene, instanța considerând că ultimul termen în care petentul putea formula o astfel de cerere este cel general instituit de Legea nr. 247/2005, respectiv până la data de 30.11.2005.
Sancțiunea pentru nerespectarea termenului este decăderea din dreptul subiectiv de reconstituire, în condițiile legii, a dreptului de proprietate asupra terenului în cauză. Termenul pentru formularea cererilor este un termen de drept material, de decădere.
Instituția termenelor de decădere de drept material nu cunoaște o reglementare expresă, însă existența acestora este necontestată și identificarea acestora se face după efectul produs și anume pierderea a însuși dreptului nevalorificat înăuntrul termenului. Lipsa reglementării generale a termenelor de drept material face ca acestea să nu cunoască o reglementare a cauzelor de suspendarea sau întrerupere, și a repunerii în termen.
Cu toate acestea, în practica judiciară, s-a admis că lipsa acestei reglementări nu se opune la recunoașterea aplicării dispozițiilor art. 103 Cod procedură civilă din 1865 (în vigoare la data de 30.11.2005) și în materia termenelor de decădere de drept material. Aceasta deoarece acestea sunt singurele dispoziții care au reglementat instituția repunerii în termenul de decădere. Chiar dacă art. 103 Cod procedură civilă din 1865 se referă la termenele procedurale de decădere, textul a fost aplicat prin analogie și termenelor de decădere de drept material. Rațiunea aplicării prin analogie o constituie identitatea de efecte în cazul celor două categorii de termene. Ambele categorii de termene la momentul împlinirii atrag pierderea dreptului neexercitat în termen, fără a avea importanță natura dreptului care se stinge, drept subiectiv civil sau drept procedural.
În baza acestui text legal, instanța va analiza cererea petentului de repunere în termenul pentru formularea cererii de reconstituire. Potrivit art. 103 Cod procedură civilă din 1865, partea poate fi repusă în termenul de decădere dacă dovedește că a fost împiedicată să acționeze dintr-un motiv mai presus de voința sa, iar actul a fost îndeplinit în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării, concomitent cu arătarea motivelor împiedicării.
Noțiunea „împrejurare mai presus de voința părții” conduce la ideea existenței unui caz de forță majoră, a unei împrejurări externe, cu caracter excepțional și cu caracter absolut invincibil, de natură a împiedica nu numai partea în sine, dar și orice altă persoană aflată în aceeași situație, de la a-și manifesta voința, în concret, de a depune la autoritatea competentă cererea de reconstituire a dreptului de proprietate.
Din probele administrate în cauză, nu reiese însă existența unei astfel de împrejurări excepționale, dimpotrivă petentul arătând că nu a mai formulat cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate privată decât prima cerere formulată în baza Legii nr. 18/1991, sperând că cererea inițială este suficientă pentru emiterea titlului de proprietate în completare pentru terenurile ce au aparținut tatălui său.
Nefiind îndeplinite condițiile repunerii în termen, instanța va respinge cererea petentului de repunere în termenul pentru formularea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, și, pe cale de consecință, întrucât cererea de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului care face obiectul actului de veșnică vânzare autentificat de Tribunalul județului B. sub nr. 4814 din 14.12.1934 a fost tardiv formulată, va respinge ca fiind neîntemeiată cererea petentului pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra acestui teren.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea petentului S. I.-V. de repunere în termenul pentru formularea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate.
Respinge ca fiind neîntemeiată cererea având ca obiect fond funciar formulată de petentul S. I.-V., cu domiciliul în mun. B., .. 6, ., jud. B., în contradictoriu cu intimatele C. locală de fond funciar a . în ., și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B., cu sediul în mun. B., Piața Revoluției nr. 1-3, jud. B., întrucât cererea de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului care face obiectul actului de veșnică vânzare autentificat de Tribunalul județului B. sub nr. 4814 din 14.12.1934 a fost tardiv formulată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria B..
Pronunțată în ședința publică din data de 22 ianuarie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red./Tehnored./jud. M.R.R.
5 ex./15.10.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 741/2015.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 931/2015. Judecătoria... → |
|---|
