Obligaţie de a face. Sentința nr. 8023/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8023/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 17-09-2015 în dosarul nr. 8023/2015
Dosar nr._ - restabilire echilibru contr. -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
HOTĂRÂRE
Ședința publică din data de 17.09.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - B. P.
GREFIER - C. A.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8023
La ordine pronunțarea în cauza civilă formulată de reclamanta G. F. - M. și D. E. în contradictoriu cu pârâtele S.C. B. C. Româna S.A. și S.C. B. C. Română S.A.. - Sucursala B., având ca obiect „restabilire echilibru contractual”.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 03.09.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, când, constatând că are nevoie de mai mult timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, dată la care,
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată în data de 27.05.2015 sub nr._ pe rolul Judecătoriei B., reclamanta G. F. M. chemat in judecată pe pârâtele S.C. B. C. Româna S.A. și S.C. B. C. Română S.A.. - Sucursala B. solicitând instanței ca, prin hotărârea ce urmează a se pronunța, să constate caracterul abuziv al clauzei prevăzute la art. 5 din Contractul de credit nr._/2008 și punctul 2 din condițiile generale la contractul de credit privind modul de calcul al dobânzii începând cu septembrie 2009, să se constate caracterul abuziv al clauzei prevăzute la art. 8 alin.1 lit. a și lit. b din contractul de credit susmenționat și art. 3.7, art. 3.8 și art. 3.9 din condițiile generale, privind la comisionul de acordare credit, comisionul de urmărire riscuri și comisionul de administrare; să se constate caracterul abuziv al clauzei prevăzute la art. 10 din Condițiile generale – anexa la contractul de credit susmenționat, să se constate că aceste clauze sunt nule absolut și să oblige pârâtele la eliminarea clauzelor de mai sus și a sumelor aferente din planul de rambursare anticipată și la modificarea planului de rambursare anexă, obligarea pârâtelor la stabilirea dobânzii variabile Euribor la 3 luni +1,5 puncte procentuale marja fixă începând cu 20.09.2008 și până la finalizarea contractului; obligarea pârâtelor la restituirea diferenței dintre dobânda încasată abuziv și dobânda ce trebuia calculată conform formulei indicate mai sus, obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 800 euro în lei la cursul din ziua plății, achitate cu titlu de comision acordare credit, obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 1280 euro, în lei la cursul din ziua plății, achitate cu titlu de comision de administrare (octombrie 2008 – mai 2015), achitat nelegal, precum și a tuturor sumelor ce vor fi fost achitate cu acest titlu până la executarea silită a hotărârii, obligarea pârâtelor la recalcularea ratelor și la emiterea de noi grafice de rambursare, cu respectarea formulei de calcul a dobânzii, obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale aferente acestor sume încasate în mod abuziv de la data plății până la restituirea efectivă, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta arată că între părți s-a încheiat contractul de credit bancar nr._/2008 prin care sa acordat reclamantei un credit de 32.000 euro, pe o perioadă de 300 luni, contractul de credit conținând clauzei abuzive întrucât modul de calcul al dobânzii are ca punct de pornire indicele DRV, care nu este unul verificabil și convenția susmenționată este un contract de adeziune, fără a se acorda posibilitatea împrumutatului de a modifica sau înlătura clauza.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1, 4, 6, 14 din Legea nr. 193/2000, Anexa la Legea 193/2000, art. 1 – 9, 13 din Legea 363/2007, art. 5 și 7 Anexa la Legea 363/2007, art. 2 pct. 22, art. 3, 9, 10, 18, 19, 24, 25 din OG nr. 21/1992, art. 1, 8, 27, 45, 47, 75 – 82 din Legea 296/2004, Legea 190/1999, art. 5, art. 948 pct. 4, art. 966, art. 1073 – 1075 C.civ. și Directivele 1993/13/CEE și 2009/22/CE.
Pârâtele S.C. B. C. Româna S.A. și S.C. B. C. Română S.A.. - Sucursala B., legal citate, au formulat întâmpinare la dosar prin care au solicitat respingerea ca inadmisibilă a cererii privind anularea clauzelor referitoare la dobândă și, în subsidiar, respingerea acesteia ca neîntemeiată, să se respingă ca inadmisibilă cererea de obligare a pârâtei să stabilească rata dobânzii variabile la nivelul Euribor la 3 luni +1,5 pp, să se respingă ca lipsită de obiect cererea de anulare a clauzei privind comisionul de urmărire riscuri, respingerea ca inadmisibilă a cererii privind anularea clauzelor referitoare la comisionul de administrare și la comisionul de acordare credit și, în subsidiar, respingerea acesteia ca neîntemeiată, să se respingă ca inadmisibilă cererea de obligare a pârâtei la restituirea sumelor solicitate de reclamantă, să se respingă ca neîntemeiată cererea de constatare a caracterului abuziv și de anulare a clauzei privind dreptul băncii de a cesiona drepturile și obligațiile născute din contract, cu obligarea reclamantei la cheltuieli de judecată.
La termenul din data de 03.09.2015, instanța, din oficiu, a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei B..
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma dispozițiilor legale incidente, instanța reține următoarele:
Articolul 248 alin. (1) din codul de procedură civilă instituie regula conform căreia instanța va soluționa mai întâi excepțiile de procedură cât și cele de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Referitor la excepția necompetenței materiale, invocată de instanță, din oficiu, instanța relevă că aceasta este o excepție de procedură, de ordine publică, dilatorie, ce poate fi invocată, conform prevederilor art. 130 alin.(2) C.pr. civilă, de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.
Mai reține instanța că, acțiunea reclamantului are două capete de cerere dintre care petitul privitor la constatarea caracterului abuziv al dispozițiilor pct. 5 lit. a) din Condițiile speciale ale convenției are caracter principal iar capătul de cerere referitor la obligarea pârâtelor la restituirea sumelor percepute nelegal prezintă caracter accesoriu, potrivit dispozițiilor art. 30 C.pr.civ.
Având în vedere că, raportat la capătul principal de cerere se determină competența instanțelor de judecată, instanța reține că în materia privind constatarea nulității clauzelor abuzive, cuprinse în contractele încheiate între profesioniști și consumatori, sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 193/2000.
Potrivit alin. 1 al art. 12 din Legea nr. 193/2000, în forma în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată, „În cazul în care constată utilizarea unor contracte de adeziune care conțin clauze abuzive, organele de control (…) vor sesiza tribunalul de la domiciliul sau, după caz, sediul profesionistului”. De asemenea, potrivit alin. 3 al aceluiași articol „Asociațiile pentru protecția consumatorului care îndeplinesc condițiile (…) îl pot chema în judecată pe profesionistul care utilizează contracte de adeziune care conțin clauze abuzive, la instanța prevăzută la alin. (1)”.
Același art. 12, prin intermediul alin. 4, stabilește că „Dispozițiile alin. (1) - (3) nu aduc atingere dreptului consumatorului căruia i se opune un contract de adeziune ce conține clauze abuzive de a invoca nulitatea clauzei pe cale de acțiune ori pe cale de excepție, în condițiile legii”.
Practic, prin intermediul dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 193/2000, legiuitorul a stabilit că în pricinile privind constatarea nulității clauzelor abuzive, cuprinse în contractele încheiate între profesioniști și consumatori, pot avea calitate procesual activă organele de control, asociațiile pentru protecția consumatorului și consumatorii iar competența de soluționare a acestor cauze aparține tribunalului de la domiciliul sau, după caz, sediul profesionistului.
Sintagma „în condițiile legii”,din finalul aliniatului 4 al art. 12, într-o interpretare riguroasă logico sistematică, subliniază că dispozițiile Legii nr. 193/2000 (inclusiv cu privire la competență) se aplică și în situația în care consumatorul este cel ce sesizează instanța.
Această concluzie este susținută și de dispozițiile art. 14, din aceeași lege, ce face referire directă la soluționarea pe cale principală a cererii privind despăgubirile în cazul constatării anterioare a caracterului abuziv al anumitor clauze contractuale. Astfel, legiuitorul arată în mod clar și fără echivoc „Consumatorii prejudiciați prin contracte încheiate cu încălcarea prevederilor prezentei legi au dreptul de a se adresa organelor judecătorești în conformitate cu prevederile Codului civil și ale Codului de procedură civilă”. Practic, în situația în care deja a fost constatată nulitatea unei clauze contractuale, în condițiile Legii nr. 193/2000, iar persoana prejudiciată (consumatorul) dorește să fie despăgubit are la dispoziție acțiunea directă, competența stabilindu-se raportat la valoarea obiectului cererii, în conformitate cu prevederile Codului civil și ale Codului de procedură civilă.
Sub acest aspect, mai trebuie reținut că, în condițiile Legii nr. 193/2000, raportul juridic dedus judecății este unul pur comercial, prin esență fiind vizat un contract întocmit de un profesionist, neexistând niciun motiv pentru care aceeași instanță să nu judece aceeași acțiune atunci când legea prevede, cu titlu accesoriu, posibilitatea recuperării prejudiciului cauzat sau când calitatea procesual activă aparține unor persoane diferite. Astfel, apare ca absurd ca aceeași cerere să fie judecată de instanțe diferite (din punct de vedere ierarhic) în funcție de persoana reclamantului.
Norma de competență dintr-o lege specială trebuie să fie unică și să asigure repartizarea cauzelor între mai multe instanțe, indiferent de calitatea titularului acțiunii și de capătul accesoriu.
Ori, nu se poate accepta ca acțiunile formulate de consumatorii prejudiciați prin contracte încheiate cu încălcarea prevederilor aceleiași legi să sesizeze o instanță diferită (fie atât din perspectiva specializării cât și din punct de vedere ierarhic).
Se mai observă și că, atunci când se referă la cereri de modificare a contractelor bancare, prin eliminarea clauzelor abuzive, legea specială face trimitere la „tribunal” și folosește o terminologie specifică dreptului comercial, făcând referire la criteriul competenței teritoriale după sediul „profesionistului”. Prin urmare, competența de analiză a raportului juridic concret dedus judecății care se referă la examinarea unui contract de credit bancar încheiat cu un „profesionist” al domeniului bancar, aparține unei instanțe specializate în materia litigiilor cu profesioniști.
Mai mult decât atât, din interpretarea dispozițiilor sale reiese că scopul Legii nr. 193/2000 este asigurarea intrării în legalitate în cadrul unor raporturi juridice de drept privat, prin măsuri coercitive, apte de a fi puse în executare conform dreptului comun. Astfel, în principal, instanța, în caz de admitere a acțiunii, va obliga profesionistul să modifice contractele de adeziune în curs de executare, precum și să elimine clauzele abuzive din contractele preformulate, destinate a fi utilizate în cadrul activității profesionale.
Ca ultim argument, în susținerea că modificarea art. 12 din Legea 193/2000 (prin intermediul art. 38 L. 76/2012) înlătură criteriul valoric avut în vedere în reglementarea anterioară și stabilește competența de soluționare în favoarea tribunalului de la domiciliul sau, după caz, sediul profesionistului, poate fi adus și contextul istorico social în care s-a produs modificarea. Astfel, prin intermediul legii de punere în aplicare a Codului de procedură civilă s-a urmărit creșterea eficienței justiției ori, riscul de generare a practicii neunitare este extrem de mare în condițiile în care același tip de acțiuni sunt judecate de secții diferite ale aceleiași instanțe sau de instanțe diferite din punct de vedere ierarhic ceea ce contrazice chiar scopul legii.
În concluzie, apare ca absurd ca acțiunea formulată de consumator să fie judecată de instanțe stabilite în funcție de criteriile generale stabilite de C.pr.civ., iar acțiunea formulată de Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, privind constatarea clauzelor abuzive într-un contract care îl privește pe același consumator, să fie judecată de tribunalului de la domiciliul sau, după caz, sediul profesionistului.
Pentru aceste motive, având în vedere și dispozițiile art. 123 C.pr.civ., instanța urmează să admită excepția de necompetență materială a Judecătoriei B., și, pe cale de consecință, să decline competența de soluționare a cauzei, în întregul său, în favoarea Tribunalului B..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția de necompetență materială a Judecătoriei B..
Declină competența de soluționare a cauzei având ca obiect „restabilire echilibru contractual”, formulată de reclamanta G. F. - M., CNP_, cu domiciliul ales la Cabinet Avocat „I. F.” din mun. Suceava, .. 31, ., ., jud. Suceava, în contradictoriu cu pârâtele S.C. B. C. Română SA, cu sediul în mun. București, .. 5, sector 3, București și S.C. B. C. Română SA – Sucursala B., cu sediul în mun. B., Piața Revoluției nr. 9, jud. B., în favoarea Tribunalului B..
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică azi, data de 17.09.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. B.P./ Tehnored. C.A./ 5 ex./ 22.09.2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
Dosar Nr._
CĂTRE,
TRIBUNALUL B.,
JUDEȚUL B.
Vă trimitem alăturat dosarul civil nr._ al Judecătoriei B., întrucât prin sentința civilă nr. 8023 pronunțată la data de 17.09.2015, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului B., jud. B..
Dosarul conține un număr de file.
PREȘEDINTE,GREFIER,
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
Dosar Nr._
CĂTRE,
TRIBUNALUL B.,
JUDEȚUL B.
Vă trimitem alăturat dosarul civil nr._ al Judecătoriei B., întrucât prin sentința civilă nr. 8023 pronunțată la data de 17.09.2015, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului B., jud. B..
Dosarul conține un număr de file.
PREȘEDINTE,GREFIER,
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 7681/2015. Judecătoria BOTOŞANI | Partaj judiciar. Sentința nr. 7481/2015. Judecătoria BOTOŞANI → |
|---|
