Ordonanţă preşedinţială. Hotărâre din 18-03-2015, Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 18-03-2015 în dosarul nr. 2236/193/2015
Dosar nr._ Ordonanță președințială
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
Secția civilă
O R D O N A N Ț A nr. 2849
Ședința publică din data de 18 martie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - M. R.-R.
GREFIER - C. A.
Pe rol se află judecarea cererii de ordonanță președințială formulată de reclamantul C. L. V., în contradictoriu cu pârâta C. A..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 17.03.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință corespunzătoare, care face parte integrantă din prezenta ordonanță, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru data de astăzi
INSTANȚA,
Deliberând asupra cererii de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată în data de 21.02.2015 pe rolul Judecătoriei B. sub nr._, reclamantul C. L. V., în contradictoriu cu pârâta C. A., a solicitat instanței ca, pe calea ordonanței președințiale, să oblige pârâta a-i permite să aibă legături personale cu minorul C. D. A., după următorul program:
- în fiecare miercuri la domiciliul său situat în ., ., mun. B.;
- în fiecare week-end, de vineri de la ora 18:00 și până duminică la ora 17:00, tot la domiciliul său;
- a doua și a treia zi de C., a doua și a treia zi de P., la domiciliu său;
- în vacanța de vară, toată luna august, la același domiciliu.
Totodată, reclamantul a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată.
În fapt, reclamantul a arătat că în anul 2011 s-a căsătorit cu pârâta, iar din relația acestora s-a născut minorul D.-A.. Întrucât relațiile dintre aceștia s-au deteriorat, în prezent, sunt în proces de divorț, dosarul fiind înregistrat pe rolul instanței sub nr._ și aflat în etapa scrisă. A precizat că minorul locuiește cu mama sa la fostul domiciliu comun, însă, pe fondul relațiilor tensionate generate de procesul de divorț, au apărut neînțelegeri în privința păstrării legăturilor cu minorul, pârâta refuzând să-i permită să îl viziteze pe minor la cererea sa și amenințându-l că nu îl va mai vedea deloc.
După aprecierea sa, urgența acestei cereri este dată nu doar de dreptul său legal de părinte, dar și de nevoia unei supravegheri suplimentare a creșterii și educării minorului. După despărțirea în fapt de pârâtă, copilul s-a îmbolnăvit de mai multe ori, pârâta neglijând a-l duce la un control medical, de fiecare dată el fiind cel care s-a sesizat și s-a prezentat cu el la medic. Pârâta nu se îngrijește suficient de copil având în vedere că îl duce la creșă chiar și în zilele când este bolnav, fără a-l trata, însă, în loc să rezolve problemele, îl amenință că nu îl va mai lua pe minor.
Reclamantul a considerat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii, respectiv urgența, caracterul vremelnic al măsurii și neprejudecarea fondului.
În drept, au fost invocate art. 996 și urm. Cod procedură civilă și art. 401 Cod civil.
În probațiune, au fost solicitate proba testimonială, fiind propus martor D. S., și proba cu înscrisuri, fiind depuse în copie: certificat de naștere minor . nr._, certificat de căsătorie . nr._, cărțile de identitate ale părților și înscrisuri medicale.
Cererea a fost însoțită de taxa judiciară de timbru de 20 lei.
Prin întâmpinare, pârâta C. A. a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În esență, pârâta a arătat că aspectele invocate în acțiune referitoare la faptul că nu se îngrijește de copil sunt injuste și răutăcioase, în condițiile în care acesta nu a mai contribuit financiar la creșterea copilului, plătind doar contravaloarea câtorva medicamente prescrise de medic în luna ianuarie 2015. Încă de la nașterea copilului, reclamantul s-a eschivat de la îngrijirea minimă a acestuia, pe motiv că ele are nevoie de odihnă, mutându-se în sufrageria locuinței pentru a avea parte de liniște. Ca atare, nu a dormit nici o noapte cu propriul copil, nu a stat o zi întreagă cu acesta, nu i-a făcut niciodată baie, nu i-a pregătit mâncarea zilnică și nu cunoaște noțiuni elementare de îngrijire uzuală sau pe timp de boală, de toate acestea ocupându-se ea personal de la naștere și până în prezent. Cu titlu de exemplu, în data de 13.12.2014, cu toate că afara era foarte frig (30 C), reclamantul a insistat să iasă cu minorul la plimbare în parc, iar în seara respectivă a făcut febră, urmată de amigdale inflamate, fiind nevoită să se deplaseze la medicul specialist. Cu altă ocazie, când reclamantul a luat copilul de la creșă după program și l-a dus la domiciliul său, era îmbrăcat sumar și cu pantalonii uzi, deși la creșă există un dulăpior pentru fiecare copil în care se păstrează obiectele personale. Urmare reproșului făcut reclamantului, acesta i-a răspuns că nu și-a dat seama că minorul nu avea haine de schimb.
Ca atare, a continuat pârâta, apreciază că reclamantul nu ar putea avea grijă de copilul acestora, întrucât nu îi cunoaște programul, nu cunoaște noțiuni elementare de îngrijire și nici nu a dezvoltat o legătură afectivă profundă astfel încât minorul să-și dorească să petreacă timp cu tatăl său, să doarmă cu acesta sau să accepte despărțirea de mamă pentru câteva zile, în condițiile în care au fost nedespărțiți până în prezent. Locuința reclamantului este una improprie pentru un copil de vârsta lui, nefiind încălzită și aerisită, întrucât nu a mai fost locuită de mai bine de 3 ani. În aceste condiții, pârâta a arătat că nu poate fi de acord cu programul solicitat de reclamant.
Mai mult, având în vedere că însuși reclamantul a recunoscut că a avut legături personale cu minorul în mod frecvent încă din momentul plecării lui din domiciliul comun, nedovedind situații în care a fost împiedicat să îl vadă, pârâta a considerat că acțiunea promovată pe calea ordonanței președințiale este nefondată.
În subsidiar, în situația în care instanța apreciază justificată cererea reclamantului, pârâta a solicitat ca programul să fie stabilit în următoarea modalitate:
- 2 zile de sâmbătă și 2 zile de duminică din fiecare lună, între orele 15:00 - 19:00, la domiciliul acesteia din mun. B., .. 1, ., jud. B.;
- a doua zi de C. și a doua zi de Paști, între orele 09:00 – 20:00, la domiciliul tatălui;
- 1 săptămână în vacanța de vară, în luna august la domiciliul tatălui (când copilul va mai crește și temperatura va fi mai ridicată).
Prin cererea reconvențională introdusă la data de 06.03.2015, pârâta a solicitat instanței stabilirea domiciliului minorului C. D.-A. la locuința sa din mun. B., .. 1, ., și obligarea reclamantului la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului, raportat la veniturile reclamantului și la nevoile actuale ale minorului.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 996 și urm. Cod procedură civilă, dar și art. 263, art. 496 și art. 499 din Codul civil.
În probațiune, pârâta a solicitat încuviințarea probei testimoniale și a probei cu înscrisuri, fiind depuse, în copie, o . înscrisuri medicale, adeverință de salariat, o sesizare înaintată Poliției mun. B. și răspunsul dat petiției acesteia.
Pârâta a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru de 20 lei.
Prin întâmpinarea la cererea reconvențională, reclamantul C. L. V. a solicitat respingerea cererilor pârâtei, motivat de faptul că nu îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 996 Cod procedură civilă, mai exact urgența în ce privește stabilirea locuinței minorului și în ce privește plata pensiei de întreținere, aceste cereri urmând a se soluționa în dosarul de divorț. Reclamantul a mai arătat că pârâta reiterează motivele de divorț, ea fiind inițiatoarea cererii de divorț, motive cu care el nu este de acord.
Pentru justa soluționare a cauzei, instanța a administrat proba cu înscrisuri și proba testimonială, pentru ambele părți, fiind audiați martorii D. F.-S., propus de reclamant, și R. S.-D., propusă de pârâtă.
În cauză, a fost efectuată ancheta socială la domiciliul fiecărei părți, fiind întocmit un referat comun de către Autoritatea tutelară din cadrul Primăriei mun. B..
Analizând probele administrate în cauză, reține următoarele:
Prin cererea de ordonanță președințială, reclamantul C. L. V. a solicitat instanței să-i încuviințeze să aibă legături personale cu minorul C. D.-A., după un program prestabilit, ca măsură temporară până la judecata asupra fondului.
Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 996 Cod procedură civilă, care permit instanței luarea unor măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere.
Prin cerere reconvențională, pârâta C. A. a solicitat instanței să stabilească locuința minorului C. D.-A., la aceasta, și obligarea reclamantului la plata unei pensii lunare de întreținere în favoarea minorului.
Deși s-a făcut trimitere la dispozițiile de drept comun ale art. 996 Cod procedură civilă referitoare la ordonanța președințială, având în vedere că pe rolul Judecătoriei B. a fost înregistrată cererea de divorț a părților care formează obiectul dosarului nr._, instanța consideră că în cauză sunt incidente dispozițiile speciale ale art. 919 Cod procedură civilă, care permit instanței, pe tot timpul procesului de divorț, prin ordonanță președințială, să ia măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori și la obligația de întreținere.
În această procedură, caracterul urgent al măsurilor solicitate se prezumă, astfel că sunt neîntemeiate susținerile reclamantului referitoare la respingerea cererii reconvenționale pentru neîndeplinirea caracterului urgent al măsurilor învederate de către pârâtă.
În cauză, părțile soț-soție au recunoscut că nu mai locuiesc împreună din cursul lunii decembrie 2014, când reclamantul a părăsit locuința conjugală. Imediat după introducerea cererii de divorț, între părți au apărut neînțelegeri cu privire la păstrarea de către reclamant a legăturilor personale cu minorul C. D.-A., mai precis cu privire la modalitatea de exercitare a acestui drept de către reclamant. Neînțelegerile părților s-au axat în principal asupra oportunității luării copilului de către reclamant la domiciliul acestuia, pârâta insistând ca reclamantul să nu ia copilul din mediul în care locuiește, respectiv de la domiciliul său, dată fiind vârsta fragedă a copilului, condițiile relativ improprii din locuința reclamantului și nepriceperea reclamantului de a se îngriji de copil.
Pârâta a apreciat că se impune mai întâi stabilirea locuinței copilului, astfel încât, raportat la această locuință, instanța să soluționeze cererea reclamantului.
Fiecare parte a fost de acord ca minorul C. D.-A., născut la data de 28.09.2012, în timpul căsătoriei lor, să aibă stabilită locuința la pârâtă, măsură pe care instanța o va încuviința ca măsură provizorie, până la soluționarea cererii de divorț.
Potrivit art. 483 alin. (3), art. 487 și art. 499 din Codul civil, ambii părinți răspund pentru creșterea copilului lor minor, având dreptul și îndatorirea de a crește copilul, sens în care fiecare părinte are obligația solidară de a da întreținere copilului minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea sa profesională.
Starea de nevoie a copilului C. D.-A., în vârstă de 2 ani și 6 luni, se prezumă în mod absolut, fiind îndreptățit la întreținere din partea ambilor părinți.
La stabilirea cuantumului întreținerii și a modalității de executare instanța va avea în vedere dispozițiile art. 530 din Codul civil. Contribuția pârâtei C. A. la îngrijirea minorului se va realiza în continuare în natură, iar, pentru reclamantul C. L. V., instanța va stabili contribuția în bani, sub forma unei pensii de întreținere.
Potrivit art. 529 alin. (2) Cod civil, întreținerea datorată de părinte pentru un copil se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar net. În cauză, nu a fost dovedit venitul net lunar pentru reclamant, astfel că instanța se va raporta la venitul minim net de 724 lei dedus din salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată de 975 lei, stabilit prin H.G. nr. 1091/2014, la care pârâtul este capabil să ajungă.
În concret, reclamantul C. L. V. va fi obligat să plătească în favoarea copilului C. D.-A. o pensie de întreținere în sumă de 181 lei/lună, începând cu data de 06.03.2015 și până la soluționarea cererii de divorț.
Potrivit art. 14 alin. (1) și art. 15 alin. (1) lit. a) - c) din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, relațiile personale putându-se realiza prin întâlniri ale copilului cu părintele, vizitarea copilului la domiciliul acestuia sau găzduirea copilului pe perioadă determinată de către părintele la care copilul nu locuiește în mod obișnuit.
În mod corelativ, părintele separat de copilul său are dreptul de a avea legături personale cu acesta, iar în caz de neînțelegere între părinți instanța va decide cu privire la modalitatea de exercitare a acestui drept, putând limita exercițiul dreptului, numai dacă aceasta este în interesul superior al copilului, potrivit art. 496 alin. (5) din Codul civil.
În cauză, aparența dreptului este în favoarea reclamantului, o eventuală interdicție pentru acesta de a-și vizita fiul minor, stabilită unilateral de către pârâtă, apărând ca nejustificată și de natură să prejudicieze dreptul acestuia de a păstra legăturile cu fiul său. De altfel, pârâta s-a arătat de acord ca minorul să aibă legături personale cu reclamantul, dar a socotit adecvat ca aceste legături să aibă loc, în principal, la locuința copilului.
Caracterul urgent al măsurii se justifică prin însăși interesul superior al copilului de a păstra legătura cu ambii părinți, măsura urmând a avea caracter provizoriu până la soluționarea litigiului asupra fondului. Împrejurarea că reclamantul nu a dovedit existența unei acțiuni având acest obiect nu constituie un impediment pentru formularea cererii de ordonanță președințială, întrucât potrivit art. 996 alin. (4) Cod procedură civilă, ordonanța va putea fi dată chiar și atunci când este în curs judecata asupra fondului, deci, per a contrario, chiar și atunci când nu este în curs judecata asupra fondului. Totodată, nici existența unui proces de divorț în curs de judecată nu înlătură caracterul urgent al măsurii.
Instanța constată întemeiat demersul judiciar al reclamantului pentru încuviințarea păstrării legăturilor personale cu minorul C. D.-A., după un program prestabilit, dar numai în parte, deoarece programul propus de reclamant prin cererea sa apare ca fiind disproporționat față de obiectul și de scopul cererii. Măsura ce se poate încuviința de către instanță, pe cale de ordonanță președințială, nu trebuie să prejudece fondul, prin stabilirea unui program de lungă durată, ci trebuie să fie una provizorie, de natură a asigura continuitatea în relațiile personale dintre părintele nerezident și copilul său. De asemenea, faptul că până în prezent, reclamantul nu s-a implicat activ în îngrijirea zilnică a copilului, astfel cum a reieșit din declarația martorei R. S.-D., nu constituie un obstacol pentru păstrarea relațiilor personale, reclamantul putând dobândi în viitor cunoștințele și abilitățile necesare pentru îngrijirea zilnică a copilului.
Astfel, față de vârsta de 2 ani și 6 luni a copilului, dar și față de nevoia de stabilitate și de rutină zilnică în îngrijirea copilului, instanța găsește potrivit ca reclamantul să poată lua legătura cu minorul în fiecare săptămână în ziua de miercuri, în intervalul orar 18:00 - 20:00, în a doua zi de P. și în a doua zi de C., în intervalul orar 10:00 - 18:00, câte trei zile în vacanța de iarnă și în vacanța de primăvară și câte trei zile în fiecare din lunile iulie și august, începând cu ora 10:00 a primei zile și până la ora 18:00 din a treia zi. În acest sens, copilul va fi preluat de la locuința sa, de la pârâtă, și adus înapoi la locuința sa.
Instanța arată că desfășurarea legăturilor personale exclusiv la locuința copilului, sub supravegherea celuilalt părinte sau a altei persoane, nu este în interesul copilului. Dimpotrivă, desfășurarea acestora în afara mediului obișnuit, în aer liber sau la domiciliul reclamantului, când nu există impedimente de ordin obiectiv, precum boala copilului, constituie premisa pentru menținerea unor relații personale adecvate între copil și părintele său nerezident. Este tot atâta de necesar ca ambii părinți să colaboreze în acest scop, reclamantul prin oferirea unor condiții adecvate îngrijirii unui copil, iar pârâta, prin punerea la dispoziția reclamantului a obiectelor de uz propriu și a jucăriilor necesare petrecerii de către copil a unui timp mai îndelungat cu reclamantul.
Față de cele expuse, instanța va admite în parte cererea reclamantului și va încuviința reclamantului să aibă legături personale cu minorul C. D.-A., în fiecare săptămână în ziua de miercuri, în intervalul orar 18:00 - 20:00, în a doua zi de P. și în a doua zi de C., în intervalul orar 10:00 - 18:00, câte trei zile în vacanța de iarnă și în vacanța de primăvară și câte trei zile în fiecare din lunile iulie și august, începând cu ora 10:00 a primei zile și până la ora 18:00 din a treia zi, urmând ca minorul să fie preluat de la locuința sa, de la pârâtă, și adus înapoi la locuința sa, și va admite cererea reconvențională formulată de pârâtă, prin stabilirea locuinței minorului la pârâtă și obligarea reclamantului să plătească în favoarea minorului o pensie de întreținere în sumă de 181 lei lunar, începând cu data de 06.03.2015 și până la soluționarea cererii de divorț.
Părțile au solicitat acordarea cheltuielilor de judecată, reclamantul făcând dovada suportării onorariului de avocat în sumă de 800 lei cuvenit apărătorului ales S. A., și a taxei judiciare de timbru de 20 lei, iar pârâta, doar a taxei judiciare de timbru de 20 lei, nu și onorariul apărătorului ales, P. A. R..
Având în vedere soluția de admitere în parte a cererii reclamantului și soluția de admitere a cererii reconvenționale formulate de pârâtă, constatând că părțile își datorează reciproc cheltuieli de judecată, în baza art. 453 alin. (2) Cod procedură civilă, instanța va compensa cheltuielile de judecată reprezentate de taxa judiciară de timbru, în sumă egală achitată de fiecare parte, și va obliga pârâta să plătească reclamantului cheltuielile de judecată în sumă de 400 lei (jumătate din 800 lei) constând în onorariu de avocat. Onorariul de avocat nu a fost încuviințat integral, deoarece apărările pârâtei au fundamentat soluția instanței de admitere în parte a cererii reclamantului, iar reclamantul este în culpă procesuală întrucât a solicitat mai mult decât i s-a cuvenit.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
O R D O N Ă:
Admite în parte cererea formulată de reclamantul C. L. V., CNP_, cu domiciliul în mun. B., ., ., jud. B., și cu domiciliul ales la Cabinet de avocat S. A., în mun. B., ., jud. B., în contradictoriu cu pârâta C. A., CNP_, cu domiciliul în mun. B., .. 1, ., jud. B..
Încuviințează reclamantului să aibă legături personale cu minorul C. D.-A., născut la data de 28.09.2012, în fiecare săptămână în ziua de miercuri, în intervalul orar 18:00 - 20:00, în a doua zi de P. și în a doua zi de C., în intervalul orar 10:00 - 18:00, câte trei zile în vacanța de iarnă și în vacanța de primăvară și câte trei zile în fiecare din lunile iulie și august, începând cu ora 10:00 a primei zile și până la ora 18:00 din a treia zi, urmând ca minorul să fie preluat de la locuința sa, de la pârâtă, și adus înapoi la locuința sa.
Admite cererea reconvențională formulată de pârâta C. A., în contradictoriu cu reclamantul C. L. V..
Stabilește locuința minorului C. D.-A. la pârâtă, ca măsură provizorie până la soluționarea cererii de divorț.
Obligă reclamantul să plătească în favoarea minorului C. D.-A. o pensie de întreținere în sumă de 181 lei lunar, începând cu data de 06.03.2015 și până la soluționarea cererii de divorț.
Stabilește în sarcina pârâtei cheltuieli de judecată în sumă de 420 lei, din care 20 lei reprezentând taxa judiciară de timbru și 400 lei reprezentând onorariu de avocat.
Stabilește în sarcina reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 20 lei reprezentând taxa judiciară de timbru.
Compensează cheltuielile de judecată constând în taxa judiciară de timbru și obligă pârâta să plătească reclamantului cheltuielile de judecată în sumă de 400 lei constând în onorariu de avocat.
Executorie de drept.
Cu drept de apel în termen de 5 zile de la pronunțare, cererea de apel urmând a se depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședința publică din data de 18 martie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. M.R.R./Tehnored. M.R.R. și C.A.
Ex. 4/20.03.2015
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 1992/2015. Judecătoria BOTOŞANI | Pensie întreţinere. Sentința nr. 669/2015. Judecătoria BOTOŞANI → |
|---|
