Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 7033/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7033/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 09-07-2015 în dosarul nr. 7033/2015
Dosar civil nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B. – JUDEȚUL B.
Ședința publică din data de 09.07.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE – L. L.
GREFIER – B. A.
Sentința civilă nr. 7033
Pe rol se află judecarea cauzei civile având ca obiect ordonanță președințială, formulată reclamanții B. S. și B. M., în contradictoriu cu pârâta . – B..
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă reclamanții și avocat L. S. pentru pârâtă. Se mai prezintă martorul T. A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se mai prezintă numitul C. F., care depune procură judiciară pentru reprezentarea reclamanților.
Reclamanții prin procurator depun un set de înscrisuri și planșe foto.
Pârâta prin avocat apreciază că nu este necesar ca reclamanții să fie reprezentați, atât timp cât aceștia sunt prezenți.
C. F., menționează că are calitatea de consilier juridic al firmei de transport deținută de reclamanți, iar aceștia doresc să fie reprezentați de el în cauză.
Sub prestare de jurământ, în condițiile art. 318 și următoarele din Codul de procedură civilă, se ia declarație martorului prezent, susținerile acestuia fiind consemnate în proces-verbal separat, semnat și atașat la dosar.
Pârâta prin avocat depune interogatoriul pentru reclamanți.
Instanța procedează la administrarea probei cu interogatoriul reclamanților B..
Pârâta prin avocat depune referatul de evaluare a impactului activităților care se vor desfășura la obiectivul de investiție, Stație distribuție carburant, situat în Hudum, . și sănătății populației din zonă, întocmit de Centrul Regional de Sănătate Publică Iași.
Reclamanții prin procurator, apreciază că înscrisurile depuse de pârâtă, nu sunt relevante în cauză.
Reclamanții prin procurator învederează instanței că au mai asigurat prezența unui martor, care să fie audiat la acest termen.
Pârâta prin avocat menționează că se opune cererii reclamanților, întrucât proba testimonială a fost solicitată la termenul anterior, iar reclamanții au solicitat încuviințarea unui singur martor.
În deliberare, instanța constată că prin încheiere de ședință de la termenul anterior, a fost încuviințată reclamanților proba testimonială cu martorul T. A., iar în prezența opunerii exprese a pârâtei prin avocat la audierea martorului adus de reclamanți, la acest termen, respinge cererea reclamanților, având în vedere că probele se propun odată cu cererea de chemare în judecată, iar asupra acestora, s-a pronunțat la termenul din 17.06.2015.
Interpelate fiind de către instanță, părțile prin reprezentați menționează că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat ori excepții de invocat, instanța constată că pricina este în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acesteia.
Reclamanții solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată, respectiv obligarea pârâtei să elibereze terenul proprietatea lor, prin ridicarea bazinelor de stocare, iar în subsidiar solicită să ridice personal bazinele societății pârâte, pe cheltuiala acesteia. Totodată, reclamanții mai solicită obligarea pârâtei la plata unor daune, în cuantum de 100 lei pe zi de întârziere, așa cum a arătat în scris, în cererea de emitere a ordonanței președințiale. Fără cheltuieli de judecată.
Pârâta prin avocat, apreciază că cererea reclamanților nu este admisibilă, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 996 Cod proc. Civ., motiv pentru care solicită respingerea acesteia.
Instanța reține cauza spre deliberare și pronunțare.
INSTANȚA:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._, reclamanții B. S. și B. M., au solicitat obligarea pârâtei S.C. „C.” SRL B., la eliberarea terenului proprietate, prin ridicarea bazinelor de stocare amplasate pe terenul proprietatea reclamanților, sau ca instanța să dispună ca reclamanții să ridice pe cheltuiala pârâtei, bazinele și de asemenea, obligarea pârâtei la plata de daune interese, constând din plata sumei de 100 lei pe zi de întârziere din momentul notificării trimise pârâtei la data de 29.09.2014, până la momentul eliberării terenului proprietatea reclamanților, prin ridicarea bazinelor de combustibil.
În motivarea cererii de chemare în judecată au arătat reclamanții că sunt proprietarii suprafeței de teren de 1.571,33 m.p. intabulat la OCPI B. în C.F_ UAT Curtești, conform încheierii nr. 4296/02.11.2011 și a Extrasului de carte funciară cu același număr și din aceeași dată, așa cum reiese din contractul de vânzare – cumpărare nr. 1979/19.04.2000 și din contractul de schimb nr. 3424/04.05.2000, dar și din schițele anexe la respectivele contracte.
În continuarea motivării arată reclamanții că în anul 2001 în vecinătatea terenului proprietatea lor, s-a edificat o stație de distribuție carburanți, de către S.C. „Erdo” SRL B., administrată de numitul Jakab Ernest, ce și-a amplasat respectiva stație de distribuție fără a avea în prealabil acordul proprietarilor reclamanți, însă dată fiind poziția acestuia în comunitatea locală și pentru că reclamanții administrau o societate comercială, ce asigura existența familiei sale, a acceptat tacit amplasarea acelor bazine, precizând că nu a beneficiat de nici un avantaj material.
Mai arată reclamanții că în vara anului 2014, stația de distribuție carburanți și-a schimbat proprietarul, respectiv S.C. „C.” SRL B., drept pentru care l-a notificat pe actualul proprietar, conform somației din data de 25.09.2014, întrucât nu pot folosi și dispune de acea suprafață de teren ca adevărați proprietari de drept și mai mult decât atât, mai arată reclamanții că respectivele rezervoare reprezintă un real pericol pentru familia lor, având în vedere distanța foarte mică de construcția reclamanților, situație ce reiese și din examinarea planșelor foto.
De asemenea, au mai arătat reclamanții, că deși au discutat cu reprezentantul societății pârâte și mai mult decât atât, nici în urma somației, societatea pârâtă nu și-a ridicat bazinele de pe terenul proprietatea reclamanților.
În subsidiarul cererii au solicitat ca instanța să dispună ca reclamanții să ridice bazinele societății pârâte, aflate pe proprietatea reclamanților, urmând ca aceasta să se realizeze pe cheltuiala societății pârâte și obligarea acesteia la plata de daune interese.
În dovedire au depus la dosar înscrisuri.
În drept și –a întemeiat cererea pe disp. art. 996 și următoarele din Noul Cod procedură civilă, raportat la prevederile art. 1528 și 1530 din Noul Cod Civil.
Prin întâmpinarea depusă la data de 15.06.2015, pârâta a solicitat respingerea cererii de ordonanță președințială formulată, ca inadmisibilă, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de disp. art. 996 NCPC.
În motivare, pârâta a arătat că reclamanții au depus o acțiune identică de drept comun, care în prezent se află suspendată pe rolul Judecătoriei B., fiind înregistrată sub nr._/193/2014. Cu privire la situația de fapt expusă, pârâta a arătat că lucrurile sunt în realitate extrem de diferite decât apar ele descrise în acțiune.
Pârâta a mai arătat că, prin Contractul de vânzare cumpărare încheiat în baza art.120 alin.2 din Legea 85/2006 autentificat de BNP A. M. V. sub nr. 4577/29.08.2014, a cumpărat la licitație publică o stație de carburanți cu construcțiile și terenul aferent, stație aparținând ., societate aflată în procedură de faliment sub coordonarea unui lichidator judiciar, respectiv SPECIALIST TRUST INSOLVENCY SPRL. Terenul aparținând societății insolvente a fost intabulat de către administratorul judiciar în baza actelor de proprietate deținute, întocmindu-se schițele aferente care nu au reliefat astfel nici un impediment la înscrierea în cartea funciară și care includ, așa cum a rezultat din acte și din măsurătorile de pe teren, cu respectarea vechilor puncte de delimitare, și terenul în litigiu, teren aflat astfel în proprietatea . și pe cale de consecință, a sa în calitate de proprietar subsecvent.
Mai precizează pârâta că, pe acest amplasament, stația de carburanți a fost exploatată și a funcționat din anul 2002, fiind folosită atât de ., cât și de LUK OIL, ambele societăți având posesia terenului aferent în configurația actuală și având ieșire directă la DN 29B, drumul B.-Suceava.
Pârâta, privitor la prima condiție de admisibilitate a unei cereri de emitere a unei ordonanțe președințiale, respectiv urgenta unei astfel de masuri, consideră că motivele invocate de reclamanți nu justifică urgenta in accepțiunea disp.art.996 C.proc.civ., reclamanții nefăcând dovada ca in lipsa unei atare masuri, dreptul lor ar fi amenințat a se pierde sau ar suferi un prejudiciu atât de grav încât sa nu mai poată fi ulterior reparat.
In ceea ce privește vremelnicia masurilor ce se cer a fi luate pe cale de ordonanță președințială si neprejudecarea fondului, solicită pârâta să se rețină că in speță nu sunt îndeplinite nici aceste doua condiții de admisibilitate a cererii, . procedura speciala, nu se pot lua masuri definitive, care sa rezolve in fond litigiul dintre părți, obligațiile de a face neputând fi dispuse, in principiu, pe aceasta cale.
Măsura ridicării bunurilor de pe terenul pretins al reclamanților,apreciază pârâta că nu are caracter vremelnic, ea fiind definitivă, astfel ca aceasta nu se poate dispune pe calea ordonanței președințiale ci doar pe calea dreptului comun.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 996 Cod proc. Civ..
În dovedire, pârâta a depus înscrisuri.
Prin încheierea de ședință din 17.06.2015, instanța în temeiul art. 258 raportat la art. 255 Cod proc. Civ., a încuviințat părților proba cu înscrisuri, iar pentru reclamanți a încuviințat și proba testimonială.
La același termen de judecată, instanța a încuviințat pârâtei proba cu interogatoriul reclamanților.
În ședința publică din 09.07.2015, a fost audiat martorul T. A., susținerile acestuia fiind consemnate în proces-verbal separat, semnat și atașat la dosar. De asemenea, instanța a luat interogatoriul reclamanților.
Aalizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 19.11.2014 pârâta S.C. „C.” SRL B. a intentat o acțiunea în revendicare în contradictoriu cu reclamanții B. S. și B. M., ce face obiectul dosarului_/193/2014, iar la data de 30.03.2015, reclamanții B. S. și B. M. au solicitat obligarea pârâtei S.C. „C.” SRL B., la eliberarea terenului proprietate, prin ridicarea bazinelor de stocare amplasate pe terenul proprietatea reclamanților, ce face obiectul dosarului nr._/193/2014.
Prin Încheierea din 11.02.2015 a Judecătoriei B., în cadrul dosarului nr._/193/2014, rămasă definitivă prin DECIZIA CIVILĂ NR. 190 R/28 mai 2015 a Tribunalului B., s-a dispus suspendarea cauzei în temeiul art. 413 alin. 1 Cod procedură civilă, până la soluționarea definitivă a acțiunii în revendicare ce face obiectul dosarului nr._/193/2014, întrucât s-a constatat legătura dintre cauza privind obligația de a face și cea care face obiectul dosarului nr._/193/2014. În cuprinsul deciziei amintite, s-a reținut că de decizia finală care se va pronunța în cazul acțiunii în revendicare depinde și soluția ce urmează să se pronunțe în acțiunea referitoare la ridicarea celor două bazine, fiind imperativ necesar a se verifica cui aparține proprietatea pe care sunt acestea amplasate.
În drept, potrivit art. 997 alin. 1 C.proc.civ., instanța va putea să ordone măsuri vremelnice, în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar putea păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
În cauza dedusă judecății, instanța reține că părțile sunt proprietarii unor suprafețe de teren învecinate, iar în prezent dispută în cadrul dosarului nr._/193/2014 suprafața de teren pe care se află cele două bazine pentru depozitarea combustibilului. Aceste rezervoare, în prezent nefuncționale, sunt amplasate de la sfârșitul anului 2001, iar în cursul anului trecut pârâții au încercat să le ridice, însă operațiunea a fost sistată dat fiind că nu erau respectate normele de lucru privind prevenirea incendiilor.
Confruntând această situație de fapt cu dispoziții legale care reglementează admisibilitatea ordonanței președințiale, care presupune îndeplinirea cumulativă a condițiilor referitoare la urgență, caracter vremelnic și neprejudecarea fondului, instanța reține că, în cauza dedusă judecății, nu sunt îndeplinite condiițiile emiterii ordonanței președințiale.
Astfel, în privința primei condiții de admisibilitate, urgența, aceasta nu reiese din eventuala stare de pericol a bazinelor pentru sănătatea reclamanților. Mai întâi, aceste rezervoare se află amplasate pe suprafața de teren disputată de mai mult de 14 ani, timp în care reclamanții nu s-au socotit în pericol. Apoi, în prezent aceste rezervoare sunt pline cu apă și nu sunt folosite pentru depozitarea combustibilului, iar din documentația depusă la dosar, reiese că pârâta posedă toate autorizațiile și avizele de mediu necesare funcționării.
Deși, potrivit reclamanților, aceste autorizații au fost contestate în instanță, până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești contrare, acestea se bucură de prezumția de veridicitate și conformitate.
Referitor la cerința ca măsura luată de instanță să aibă caracter vremelnic, potrivit art. 997 alin.(5) C.proc.civ., “Pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt.”; de aici rezultă că, în principiu, o obligație de a face nu poate fi dispusă pe calea ordonanței președințiale decât, cel mult, în situația în care se tinde la încetarea unor acte abuzive.
Ori, în cazul în care instanța ar obliga în cadrul acestei proceduri obligarea la ridicarea bazinelor de stocare, ar rezolva litigiul de fond ce face obiectul dosarului nr._/193/2014 de pe rolul Judecătoriei B., mai ales în condițiile în care rezervoarele sunt practic îngropate în pământ, iar ridicarea acestora presupune și asigurarea unor condiții de securitate a procedurii de urmat în concret.
În aceeași măsură, așa după cum s-a observat și în cuprinsul deciziei Tribunalului B., instanța nu ar putea aprecia asupra temeiniciei, iar în cazul de față asupra aparenței de drept, acțiunii referitoare la ridicarea celor două bazine, fără antamarea problematicii privind revendicarea suprafeței pe care sunt amplasate aceste bazine.
În acest sens, în condițiile în care pârâta pretinde un drept de proprietate asupra suprafeței de teren, instanța apreciază că obiectul cererii de ordonanță președințială nu întrunește condiția neprejudecării fondului, cât timp se solicită instanței ca, pe acestă cale specială și derogatorie de la dreptul comun, admisibilă doar în condițiile strict și cumulativ prevăzute de lege, să dispună în sensul ridicării unor bunuri pretinsului proprietar, măsură la a cărei adoptare ar presupune analiza unor împrejurări relevante pe fondul cauzei dosarului nr._/193/2014.
În considerarea celor expuse, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată și față de faptul că cele trei elemente instituite prin lege, trebuie îndeplinite cumulativ, instanța apreciază că în speță nu se justifică recurgerea de către reclamanți la această procedură sumară pentru apărarea drepturilor acestora, ci va trebui să le valorifice pe calea dreptului comun, motiv pentru care va respinge acțiunea ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca inadmisibilă, cererea având ca obiect ordonanță președințială formulată de reclamanții B. S. și B. M., domiciliați în ., jud. B., în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în B., . C, jud. B..
Cu drept de apel în termen de 5 zile de la pronunțare, ce se va depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.07.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. L.L../ Tehnored. A.B./ ex. 5/13.07.2015
| ← Revendicare mobiliară. Sentința nr. 8703/2015. Judecătoria... | Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... → |
|---|
