Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 7347/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7347/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 19-08-2015 în dosarul nr. 7347/2015
Dosar nr._ Ordonanță președințială
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BOTOSANI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 19 august 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - C. A.
GREFIER – L.-M. V.
SENTINȚA CIVILĂ NR.7347
Pe rol judecata cauzei civile formulată de reclamanta M. A. M., în contradictoriu cu pârâtul M. V., având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă av. R. R., pentru reclamantă, și av. D. M., pentru pârât, lipsă părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Av. R. R., pentru reclamantă, depune la dosar certificatul de căsătorie al părților precum și înscrisuri din care rezultă că reclamanta locuiește în străinătate. Depune, de asemenea, cererea de chemare în judecată ce face obiectul acțiunii de divorț.
Nemaifiind excepții de ridicat sau alte cereri de soluționat, în temeiul art. 258 rap. la art. 255 Cod procedură civilă instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar, probă pe care o apreciază utilă soluționării cauzei.
Instanța, constatând că nu mai sunt cereri noi de formulat sau probe de administrat, în temeiul art. 244 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul la dezbateri asupra fondului.
Av. R. R., pentru reclamantă, solicită admiterea cererii, astfel cum a fost formulată, în sensul de a se suplini acordul pârâtului în vederea îndeplinirii formalităților necesare pentru obținerea pașaportului pentru minorul M. Dario, precum și în vederea deplasării acestuia pe teritoriul României și al Italiei, însoțit de reclamantă. Menționează că reclamanta locuiește în Italia, unde are un loc de muncă stabil și dorește ca aceasta să plece în străinătate împreună cu minorul.
Av. D. M., pentru pârât, solicită instanței respingerea cererii de chemare în judecată având în vedere că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute pentru admisibilitatea ordonanței președințiale și, având în vedere că în dosarul de fond nu a fost solicitată exercitarea autorității părintești în exclusivitate, de către reclamantă, consideră că cererea este neîntemeiată.
Dezbaterile fiind terminate, instanța declară încheiată cercetarea procesului și, în temeiul art. 394 Cod procedură civilă, reține cauza spre deliberare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată în data de 09.07.2015 sub nr._ pe rolul Judecătoriei B., reclamanta M. A. M. a chemat în judecată pe pârâtul M. V., solicitând, pe calea ordonanței președințiale, pronunțarea unei hotărâri prin care:
- în temeiul art. 18 alin. 2 din Legea nr. 272/2004, să se suplinească acordul pârâtului pentru ca minorul M. Dario să călătorească în străinătate împreună cu reclamanta;
- în temeiul art. 17 alin. 2 din Legea nr. 248/2005, să se suplinească acordul pârâtului în vederea emiterii pașaportului simplu pentru minorul M. Dario;
- pârâtul să fie obligat la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare se arată că, părțile s-au căsătorit la data de 1.06.2013, din relațiile de căsătorie ale acestora rezultând minorul M. Dario, născut la data de 13.08.2013.
Se menționează că la data de 29.12.2014 a înregistrat pe rolul Judecătoriei B. o acțiune de divorț ce face obiectul ds._/193/2014 și că în prezent părțile sunt despărțite în fapt de aproximativ 2 ani, pârâtul întorcându-se în țară, iar reclamanta rămânând cu minorul în Italia, unde are un loc de muncă stabil, iar în toată această perioadă pârâtul nu a contribuit la creșterea și educarea minorului.
Se învederează de către reclamantă că intenționează ca pe perioada vacanței de vară să se întoarcă în România, urmând să revină în Italia în luna septembrie 2015, în intervalul 15 iulie – 30 septembrie fiind singura perioadă în care poate să se întoarcă în țară, iar copilul trebuie să o însoțească.
În finalul susținerilor, arată că a luat legătura cu pârâtul pentru ca acesta să-și manifeste consimțământul sub forma unei procuri pentru ca minorul să o însoțească în țară și să se întoarcă în Italia în luna septembrie, însă acesta a refuzat categoric, evitând orice încercare pe care a făcut-o în acest sens, considerente pentru care a formulat prezenta cerere, legea îngăduindu-i să se dea o rezolvare vremelnică și fără prejudicierea fondului, unor cazuri al căror caracter urgent nu îngăduie să se aștepte desfășurarea procedurii de drept comun.
În drept au fost invocate dispozițiile art. art. 18 alin. 2 din Legea nr. 272/2004, art. 17 alin. 2 din Legea nr. 248/2005.
În dovedire s-au depus copii după certificatul de căsătorie al părților, de naștere al minorului, carte de identitate și pașaportul reclamantei, dovezi ale șederii reclamantei pe teritoriul Italiei.
Pentru acțiune s-a achitat o taxă judiciară de timbru în sumă de 10 lei.
Pârâtului i s-a comunicat cererea de chemare în judecată la adresa indicată de reclamantă, acesta prezentându-se în instanță la termenul acordat și menționând că nu a fost contactat de către reclamantă în vederea eliberării pașaportului minorului și că nu este de acord cu plecarea acestuia în Italia.
Pentru justa soluționare a cauzei, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar de către reclamantă.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și dispozițiile legale incidente în cauză, instanța reține următoarele:
Conform extrasului prin rezumat din registrul actelor de naștere depus la dosarul cauzei, minorul M. Dario s-a născut la data de 13 august 2013 în localitatea Tivoli (RM), actul de stare civilă (naștere) fiind emis de autoritățile italiene Minorul este fiul reclamantei M. A. M. și pârâtului M. V., rezultat din relația de căsătorie a acestora.
Conform înscrisurilor depuse la dosar, reclamanta deține un loc de muncă în Italia.
De asemenea, s-a făcut dovada existenței pe rolul acestei instanțe a unei acțiuni în curs (dosarul nr._/193/2014), cu obiect divorț, exercitare autoritate părintească și stabilire domiciliu minor, privind aceleași părți), în cadrul căreia urmează a se adopta măsuri cu aplicare nedeterminată în timp, în baza analizării fondului raporturilor existente între părți.
Prin prezenta cerere de chemare în judecată, reclamanta solicită suplinirea consimțământului pârâtului pentru ca minorul să se deplaseze pe teritoriul României și în vederea emiterii pașaportului simplu.
Potrivit prevederilor art. 18 alin. 2 din Legea nr. 272/2004: deplasarea copiilor în țară și în străinătate se realizează cu înștiințarea și acordul ambilor părinți; orice neînțelegeri între părinți cu privire la exprimarea acestui acord se soluționează de către instanța judecătorească. Cum în speța de față, nu s-a făcut dovada că autoritatea părintească asupra minorului este exercitată doar de către reclamantă, deplasarea minorului pe teritoriul României însoțit de unul din părinți se poate realiza numai cu acordul celuilalt părinte.
Întrucât prezenta cerere de chemare în judecată a fost formulată pe calea ordonanței, instanța urmează să analize condițiile prevăzute de dispozițiile art. 996 Noul Cod procedură civilă pentru admiterea unei astfel de cererii.
Referitor la condițiile de admisibilitate a acțiunii reclamantei, instanța constată următoarele:
Potrivit art. 996 alin. 1 Noul Cod procedură civilă, procedura ordonanței președințiale poate fi utilizată pentru măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Astfel, art. 996 alin. 1 Noul Cod procedură civilă prevede pentru admisibilitatea ordonanței președințiale îndeplinirea cumulativă a trei cerințe, respectiv să existe urgență, măsura solicitată să fie vremelnică și să nu se prejudece fondul.
Ordonanța președințială neavând drept scop rezolvarea fondului litigiului, rezultă că instanța învestită cu soluționarea unei asemenea cereri se mărginește să stabilească, în raport cu probele prezentate de părți, în favoarea căreia dintre ele există aparența de drept.
Urgența
Din analiza art. 996 alin. 1 Noul Cod procedură civilă rezultă două situații în care instanța poate aprecia situația urgenței și anume:
- păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere;
- prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara.
Raportat la aceste criterii, s-a decis că, urgența trebuie să rezulte din fapte concrete, specifice fiecărui caz în parte, urmând a fi indicate împrejurările din care se deduce urgența.
De asemenea, în cadrul ordonanței președințiale, urgența se apreciază în raport de situația de fapt la momentul introducerii cererii, precum și la momentul judecării cauzei.
Instanța apreciază că această condiție este îndeplinită. Astfel, reclamanta are un copil în vârstă de 2 ani rezultat din căsătoria părților. Prin refuzul categoric exprimat, tatăl minorului (pârâtul din prezenta cauză) o pune pe reclamantă în imposibilitatea de a călători în țară cu minorul, iar opoziția sa nu a fost justificată într-un mod obiectiv.
În aceste condiții, călătoria reclamantei în România se poate realiza doar dacă minorul o însoțește, aceasta fiind singura care își îndeplinește fireștile îndatoriri părintești în prezent.
Vremelnicia
Pe calea ordonanței președințiale nu se pot lua măsuri definitive care privesc rezolvarea fondului, ci numai măsuri provizorii care tind să preîntâmpine o pagubă iminentă și ireparabilă.
Vremelnicia măsurii luate reprezintă doar o condiție a ordonanței președințiale în instanță, care se află în strânsă legătură cu neprejudecarea fondului. Astfel, instanța este datoare să evite orice măsuri care rezolvă fondul litigiului și fac imposibilă eventuala restabilire a situației de fapt anterioare.
În cazul de față, reclamanta solicită doar luarea unei măsuri provizorii, având în vedere că a dovedit faptul că pe rolul instanței există înregistrat dosar având ca obiect divorț-_/193/2014, în care se va tranșa fondul raportului juridic referitor la exercitarea autorității părintești de către părinți.
Neprejudecarea fondului cauzei
Analiza acestei condiții presupune un examen sumar al fondului cauzei, determinând astfel de partea cui este aparența dreptului.
Aparența dreptului este în favoarea reclamantei, aspect ce rezultă din coroborarea elementelor de fapt: minorul se află în grija reclamantei-aspect confirmat chiar de către pârât (acesta recunoaște că din luna mai a anului trecut nu a mai luat legătura cu minorul), opoziția pârâtului în a-și exprima acordul nu are o justificare obiectivă pertinentă.
În concordanță cu jurisprudența C.E.D.O., dar și cu prevederile art. 2 din Legea nr. 272/2004, principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, inclusiv în cauzele soluționate de instanțele judecătorești. Acest principiu este impus inclusiv în legătură cu drepturile și obligațiile ce revin părinților copilului și trebuie să prevaleze în toate cauzele soluționate de instanțele judecătorești. Ambii părinți sunt responsabili pentru creșterea și educarea copiilor lor. În măsura în care există neînțelegeri între părinți, care afectează în mod direct și minorul, iar instanța judecătorească este chemată să se pronunțe cu privire la exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești, este necesar să fie considerat în primul rând interesul superior la copilului, astfel încât măsura dispusă să asigure bunăstarea materială și spirituală a copilului, în special prin îngrijirea acestuia, prin asigurarea creșterii, educării și întreținerii sale, prin menținerea copilului într-un mediu cât mai apropiat de cel în care a fost crescut. Interesul superior al copilului urmează a fi stabilit prin examinarea tuturor criteriilor consacrate în acest scop de doctrină și jurisprudență. Aceste criterii sunt: vârsta copilului, posibilitățile părintelui de a-i asigura o bună dezvoltare fizică, intelectuală și morală, atașamentul față de minor și al minorului față de părinte, precum și grija manifestată de părinți în timpul conviețuirii și după despărțirea lor. Criteriile de apreciere a interesului superior al minorului formează un ansamblu guvernat de principiul egalității, ceea ce înseamnă că nu se poate reține caracterul primordial sau determinant al unuia sau altuia dintre criteriile respective. Altfel spus, în aprecierea interesului superior al minorului nu se poate absolutiza vreunul dintre criteriile enunțate, instanța urmând a le evalua în ansamblul lor, prin analizarea fiecărui criteriu în contextul celorlalte.
Așa fiind, constatând că în cauză sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 996 Noul Cod procedură civilă, instanța urmează să admită cererea reclamantei și să suplinească acordul pârâtului M. V. CNP_ în vederea îndeplinirii formalităților necesare pentru obținerea pașaportului pentru minorul M. Dario, născut la data de 13.08.2013, precum și în vederea deplasării minorului M. Dario pe teritoriul României și al Italiei însoțit de reclamanta M. A. M. CNP_.
Referitor la cel de al doilea capăt de cerere, instanța reține că potrivit art. 17 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 248/2005 minorilor cetățeni români…li se eliberează pașapoarte simple sau pașapoarte simple electronice în următoarele condiții: a) în cazul minorului care nu a împlinit vârsta de 14 ani, numai la cererea ambilor părinți, a părintelui supraviețuitor, a părintelui căruia i-a fost încredințat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă, a părintelui care exercită singur autoritatea părintească în temeiul unei hotărâri judecătorești rămase definitivă și irevocabilă ori în temeiul unei hotărâri judecătorești rămase definitivă pentru procesele începute cu data de 15 februarie 2013 sau, după caz, a reprezentantului legal.
De asemenea conform alin. 2 din același act normativ, emiterea pașaportului simplu sau a pașaportului simplu electronic pentru minor, în situația în care există neînțelegeri între părinți cu privire la exprimarea acordului ori unul dintre părinți se află în imposibilitatea de a-și exprima voința, cu excepția situațiilor prevăzute la art. 171 alin. 1 lit. e), se efectuează numai după soluționarea acestor situații de către instanța de judecată, care se pronunță în condițiile legii.
Având în vedere textele legale invocate, precum și soluția ce urmează a fi adoptată cu privire la primul capăt de cerere, instanța urmează să admită și cel de al doilea capăt de cerere privind suplinirea consimțământului pârâtului, pentru eliberarea pașaportului către minorul în cauză.
Se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea civilă având ca obiect ordonanță președințială – suplinire consimțământ, formulată de reclamanta M. A. M., CNP_, domiciliată în loc. T. V., ., cu domiciliul procesual ales la C.. Individual Av. “R. C. R.” din B., Șoseaua Iașului, nr. 67, jud. B., în contradictoriu cu pârâtul M. V., CNP_, domiciliat în loc. T. V., .
Suplinește acordul pârâtului M. V. CNP_ în vederea îndeplinirii formalităților necesare pentru obținerea pașaportului pentru minorul M. Dario, născut la data de 13.08.2013, precum și în vederea deplasării minorului M. Dario pe teritoriul României și al Italiei însoțit de reclamanta M. A. M. CNP_.
Cu drept de apel în termen de 5 zile de la pronunțare, ce se depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi 19.08.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Redactat CAM
Tehnoredactat CAM
Ex. 4 /21.08.2015
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... | Pensie întreţinere. Hotărâre din 18-11-2015, Judecătoria BOTOŞANI → |
|---|
