Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 9631/2015. Judecătoria BOTOŞANI

Sentința nr. 9631/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 23-10-2015 în dosarul nr. 9631/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA B.

SECȚIA CIVILĂ

Ședința publică din data de 23.10.2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE - P. A. - M.

GREFIER - B. M.

SENTINȚA CIVILĂ NR.9631

Pe rol judecarea acțiunii civile având ca obiect ordonanță președințială - stabilire domiciliu minor, exercitare autoritate părintească, formulată de reclamantul G. M.-A., în contradictoriu cu pârâta V. D. I..

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în data de 22.10.2015, situație consemnată în încheierea de ședință din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, și când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:

INSTANȚA,

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 09.07.2015, reclamantul G. M. A. a chemat în judecată pe pârâta V. D. I., solicitând instanței ca, pe cale de ordonanță președințială, să dispună stabilirea provizorie, până la soluționarea definitivă a acțiunii de drept comun având același obiect, a locuinței minorei G. D. Giulia, născută la data de 19.08.2006, la domiciliul reclamantului și încuviințarea exercitării provizorie a autorității părintești în mod exclusiv, până la soluționarea acțiunii de drept comun având același obiect, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat în esență că, a promovat pe rolul instanței o acțiune de drept comun prin care a solicitat stabilirea locuinței minorei la domiciliul său și exercitarea autorității părintești în mod exclusiv asupra minorei, cu obligarea pârâtei la plata unei pensii de întreținere însă, întrucât soluționarea acțiunii de drept comun este de durată, față de situația actuală a minorei și a dorinței acesteia de a fi înscrisă la școală în România, solicită luarea unor măsuri provizorii până la soluționarea definitivă a acțiunii de fond.

Precizează reclamantul că, minora s-a născut din relația de căsătorie cu pârâta, în Irlanda, unde se afla în acel moment cu soția sa muncă, iar prin sentința civilă nr.6391/30.11.2009 a Judecătoriei B., s-a dispus desfacerea căsătoriei, minora fiind încredințată spre creștere și educare mamei. Până în vara anului 2010, reclamantul a locuit împreună cu pârâta și minora, ocupându-se împreună cu pârâta de creșterea și educarea minorei, însă din vara anului 2010 s-a mutat într-o altă locuință la câteva străzi distanță, iar după 2 ani a aplecat să caute de muncă în Anglia și Elveția.

În tot acest timp a ținut legătura cu minora, a contribuit la întreținerea acesteia și în fiecare vară, timp de câte 2 luni, au petrecut împreună vacanțele de vară în România, la domiciliul reclamantului.

Susține reclamantul că, în perioada cât a locuit cu pârâta, aceasta consuma ocazional băuturi alcoolice, iar după decesul părinților săi, respectiv după anul 2012-2013, a început să consume frecvent băuturi alcoolice, să organizeze la locuința sa petreceri tot mai des, care se terminau cu scandaluri provocate de pârâtă. În anul 2012, în casa pârâtei s-a mutat concubinul acesteia, V. S. și încă o familie de români, iar din anul 2013, pârâta a încetat să mai lucreze, trăind din ajutorul social plătit de statul irlandez.

Treptat, situația pârâtei s-a agravat, aceasta devenind dependentă de alcool, iar pe fondul stării de ebrietate o neglija pe minoră, îi vorbea urât, țipa la aceasta, o lovea, împrejurări în care minora fugea la vecini. Pentru că aceasta a povestit la școală ce i se întâmplă, a fost sesizată Agenția pentru protecția copilului din Dublin și a fost demarată o anchetă și o monitorizare permanentă a pârâtei și a minorei, pentru a se stabili dacă minora mai poate rămâne în grija pârâtei. Pârâta a fost de acord să participe la un program de consiliere care impunea renunțarea totală la consumul de alcool, reclamantul fiind de acord ca pârâtei să i se acorde o a doua șansă pentru a putea rămâne alături de minoră, însă permanent reclamantul a ținut legătura cu serviciul de asistență socială.

S-a constatat însă că pârâta nu a putut renunța la consumul de alcool și că abuzurile fizice și verbale la adresa minorei au continuat și, cu acordul reclamantului, minora a locuit timp de 6 săptămâni la nașul ei de botez, Christian B., apoi la Margaret timp de 3 săptămâni și ultima dată, timp de 3 săptămâni, la S. A., a cărei fetiță era colegă de clasă cu minora, aceasta fiind și cea care a adus-o în România la data de 21.06.2015, pentru a petrece vacanța cu reclamantul.

Între aceste perioade cât minora a locuit cu cele trei familii, au existat perioade în care a locuit și cu pârâta însă, de fiecare dată minora era nevoită să plece întrucât pârâta nu renunța la consumul de alcool și, mai mult, nu o mai lăsa pe minoră la școală pentru a u povesti profesorului ce i se întâmplă, fiind în continuare neglijată, certată și lovită.

Deși pârâta trebuia să stea internată timp de 6-8 săptămâni la centrul Stanhope, aceasta a plecat după numai 3 săptămâni, iar minora a povestit că și atunci când era internată și vorbea la telefon cu mama sa, își dădea seama că era sub influența alcoolului.

Astfel, minora a ajuns să nu-și mai dorească să se întoarcă acasă la mama ei și să urineze noaptea în somn, iar înainte de venirea minorei în România, reprezentanții Agenției pentru protecția copilului i-au comunicat pârâtului că singura soluție este darea spre adopție a minorei.

Precizează reclamantul că dorește ca, pe viitor, să se ocupe de creșterea și educarea minorei, motiv pentru care s-a mutat definitiv în țară în apartamentul părinților săi și a înființat o societate de taximetrie din care poate obține venituri pentru întreținerea sa și a fetiței. Din data de 21.06.2015 locuiește cu aceasta în condiții foarte bune, a încercat înscrierea minorei la școală însă este necesară o hotărâre judecătorească care să ateste faptul exercitării exclusive a autorității părintești, având în vedere că față de situația pârâtei nu poate obține consimțământul acesteia, precum și domiciliul minorei în circumscripția școlii unde dorește să urmeze cursurile pe viitor.

În drept, reclamantul a invocat dispozițiile 996 Cod procedură civilă, art.398, art.400 și 403 Cod civilart.44 din Legea nr.272/2004 și art.453 Cod procedură civilă.

În dovedire, reclamantul a depus la dosar, în copie, cererea de chemare în judecată privind acțiunea de drept comun înregistrată la data de 07.07.2015 (filele 10-11), copia cărții de identitate (fila 12), copia pașaportului pârâtei (fila 13), copia certificatului de naștere al minorei (fila 14), copia sentinței civile nr.6391/30.11.2009 a Judecătoriei B. (fila 15), dovada proprietății părinților săi asupra locuinței actuale (filele 18-19), dovada înființării unei firme de transport taxiuri (fila 20), dovada executării obligației de întreținere față de minoră (filele 21-24), raportul social întocmit de reprezentanții Agenției pentru Protecția Copilului și a Familiei din Dublin de la data de 09.12.2014 (filele 25-47/48-71).

Cererea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 lei (fila 9).

Pârâta V. D. I. a fost citată prin publicitate, prin desemnarea unui curator special, respectiv avocat O. H., întrucât citația înaintată la reședința acesteia din Irlanda a fost restituită cu mențiunea „Destinatar mutat”, iar la domiciliul din baza de date din România, a fost afișată înștiințarea de comunicare a actelor de procedură, însă reclamantul a susținut că pârâta nu locuiește în fapt la această adresă.

Pentru justa soluționare a cauzei, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri pentru reclamant, proba testimonială cu martorul G. M. (fila 96), ancheta socială la domiciliul reclamantului (fila 91) și, deși a apreciat necesară și ascultarea minorei, a revenit asupra administrării acestei probe, precum și a efectuării unei anchete sociale la domiciliul acesteia din Irlanda, întrucât minora s-a întors în Irlanda la începutul anului școlar, iar reclamantul a depus la dosar un nou raport de anchetă socială privind minora, întocmit la data de 19.10.2015 (filele 102-104).

Analizând cererea reclamantului precum și dispozițiile legale incidente în cauză, instanța reține următoarele:

În fapt, din căsătoria părților, s-a născut la data de 19.05.2006, minora G. D. Giulia, în localitatea Dublin, Irlanda, aspect ce rezultă din copia certificatului de naștere depus la fila 14 însă, ca urmare a desfacerii căsătoriei părților prin sentința civilă nr.,6391/30.11.2009 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._, minora a fost încredințată spre creștere și educare pârâtei, cu obligarea reclamantului la plata unei pensii de întreținere de 250 euro.

Din raportul de anchetă socială întocmit la data de 09.12.2014 de reprezentanții Agenției pentru Protecția Copilului și a Familiei din Dublin (filele 25-47), reiese că susținerile reclamantului cu privire la problemele pârâtei cu consumul frecvent de alcool se confirmă, iar situația socială a minorei este una delicată, aceasta fiind nevoită să locuiască temporar pe la diverse familii care s-au oferit să-i acorde sprijinul până la recuperarea pârâtei.

De asemenea, se observă că, însăși minora conștientizează problema mamei sale, exprimându-se cu privire la faptul că aceasta este alcoolică și că nu vrea să se întoarcă acasă (fila 30), arătând totodată că, de când locuiește la adresa recentă, mama sa a consumat alcool în fiecare zi, că avea părul răvășit și ochii roșii din cauza alcoolului, că se împiedică atunci când este beată și că se simte tristă atunci când mama sa țipă la ea „atât de tare încât se aude afară” și atunci când o lovește (fila 31). Minora a mai povestit asistentului social că, de Halloween, mama sa a prins-o de gât și a pus-o jos și a lovit-o peste nas, fetița fiind nevoită să spună că s-a bătut cu copiii, că mama ei o numește copilul dracului și folosește cuvinte urâte la adresa ei, fiind nevoită să meargă la toaletă sau la vecina ei Margaret, pentru a scăpa de mama ei (fila 32), că atunci când mama ei are o zi proastă bea câte o sticlă mare cu votcă și că a fost bătută și trasă de păr de mama ei de mai multe ori (fila 33).

Se constată totodată că, pârâta a recunoscut că o maltratează fizic și verbal pe minoră atunci când este sub influența băuturilor alcoolice, nu a negat niciuna din acuzațiile care i s-au adus și a recunoscut că are probleme cu consumul de alcool (fila 37), iar concluzia asistentului social a fost că minora a fost afectată emoțional de problemele cu alcoolul pe care le are mama sa și din acest motiv refuză să se întoarcă acasă (fila 37) și că consumul de alcool reprezintă un risc pentru bunăstarea minorei (fila 40).

În raportul de anchetă socială întocmit la data de 19.10.2015 (fila 102-104), se prezintă istoricul situației minorei care a început să fie monitorizată începând cu data de 17.11.2014 când a ajuns în atenția departamentului de asistență socială datorită intoxicației cu alcool a pârâtei și se precizează că, deși pârâta a fost de acord să urmeze un program pe termen lung pentru problema sa cu alcoolul, aceasta nu a respectat acest program de tratament, minora fiind dată în îngrijirea unei familii de prieteni, S. A.. În continuare, departamentul de asistență socială este îngrijorat în privința problemei cu alcoolul a pârâtei, punându-se problema siguranței și sănătății minorei în perioada cât este împreună cu mama sa și că a luat cunoștință de faptul că minora a petrecut vacanța de vară cu tatăl său și că aceasta este de acord să rămână în grija lui în mod permanent, declarând la școală, în data de 08.09.2015, că mama sa are în continuare probleme cu băutura.

Potrivit referatului de anchetă socială efectuată la domiciliul reclamantului (fila 93), acesta locuiește într-un apartament proprietatea personală a părinților săi compus din două camere și dependințe, având condiții optime de locuit, iar în prezent, desfășoară activitate comercială de taximetrie în cadrul firmei pe care a înființat-o în luna iulie 2015 (fila 20).

Situația de fapt prezentată de reclamant este confirmată și de martorul G. M. (fila 96), propus de reclamant, care susține că acesta locuiește în prezent în România într-un apartament proprietatea sa, că și-a deschis o afacere de taximetrie și că în prima zi de școală a minorei în Irlanda, pârâta a însoțit-o în stare de ebrietate.

În drept, se reține că potrivit dispozițiilor art.996 Cod procedură civilă, instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Prin cererea formulată de reclamantul G. M. A., acesta a solicitat stabilirea provizorie a locuinței minorei G. D. Giulia, la domiciliul său, și exercitarea în mod exclusiv a autorității părintești invocându-se, în esență, lipsa de interes a pârâtei față de minoră, manifestată pe fondul consumului cronic de alcool și a riscului la care aceasta este expusă în momentele în care pârâta se află sub influența băuturilor alcoolice, având în vedere că minora a reclamant desele agresiuni fizice și verbale ale mamei sale asupra sa și care au afectat-o emoțional, agresiuni care au fost recunoscute și de pârâtă în urma discuțiilor purtate cu reprezentanții Agenției de Protecție a Copilului și Familiei din Dublin.

În cercetarea aspectelor invocate în speță, instanța este ținută a observa, în primul rând, că cererea ce urmează a fi analizată se circumscrie unei proceduri speciale care impune întrunirea unor exigențe exprese ale legii, respectiv urgența, caracterul temporar și neprejudecarea fondului.

Se constată că cele din urmă condiții sunt îndeplinite în cauză prin chiar existența unei acțiuni de drept comun ce face obiectul dosarului nr._ având ca obiect stabilire domiciliu minor și exercitare exclusivă autoritate părintească, în cadrul căreia instanța urmează a dispune măsuri cu aplicare nedeterminată în timp, în baza analizării fondului raporturilor existente între părți.

Cu privire la condiția urgenței în adoptarea unei măsuri în privința domiciliului minorei, ținând cont și de exigențele principiului asigurării interesului superior al minorei, instanța apreciază că este îndeplinită în cauză, având în vedere atât vârsta minorei, respectiv de 9 ani, dar și necesitatea asigurării echilibrului și confortului psihic al acesteia prin evitarea atât a schimbărilor frecvente a locuinței ca urmare a deciziei reprezentanților de asistență socială de a fi scoasă din mediul familial al pârâtei care nu-și poate controla problema cu consumul de alcool, cât și a deselor abuzuri emoționale și fizice la care este expusă în prezența mamei sale atunci când aceasta consumă băuturi alcoolice.

Întrucât minora a petrecut vacanțele de vară împreună cu tatăl său în România, că a declarat la întoarcerea în Irlanda pentru continuarea cursurilor școlare, că dorește să locuiască cu acesta în România, bucurându-se de stabilitatea pe care i-o oferă și afecțiunea necondiționată exprimată într-un mediu familial liniștit, și având în vedere pericolul permanent la care minora este expusă în prezența mamei sale ce nu a înțeles necesitatea urmării unui tratament de lungă durată pentru rezolvarea problemelor sale cu alcoolul, dar și faptul că minora a schimbat mai multe locuințe în încercarea de a i se crea un mediu securizat și optim pentru dezvoltarea sa fizică și psihică, instanța apreciază că cererea reclamantului este întemeiată, motiv pentru care o va admite și va dispune stabilirea provizorie a locuinței minorei G. D. Giulia la domiciliul reclamantului, precum și exercitarea provizorie exclusivă a autorității părintești, având în vedere situația actuală a pârâtei, care, datorită consumului frecvent de alcool, nu poate fi implicată în procesul decizional conștient cu privire la minoră.

Față de considerentele expuse, instanța va admite cererea formulată de reclamantul G. M. A. în contradictoriu cu pârâta V. D. I., pe calea procedurii ordonanței președințiale și va dispune stabilirea provizorie a locuinței minorei G. D. Giulia la domiciliul reclamantului, precum și exercitarea exclusivă de către acesta a autorității părintești asupra minorei G. D. Giulia.

În temeiul art.453 Cod procedură civilă, având în vedere culpa procesuală a pârâtei, instanța va dispune obligarea acesteia la plata către reclamant a sumei de 720 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, din care 500 lei reprezentând onorariul de avocat, 200 lei onorariul curatorului special și 20 lei, taxa judiciară de timbru.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE:

Admite cererea formulată de reclamantul G. M. A., domiciliat în mun.B., ., ., ., în contradictoriu cu pârâta V. D. I., cu domiciliul în mun. B., ., ., ., pe calea procedurii ordonanței președințiale și dispune, în mod provizoriu, stabilirea locuinței minorei G. D. Giulia, născută la data de 19.08.2006, la domiciliul reclamantului și exercitarea exclusivă de către acesta a autorității părintești asupra minorei G. D. Giulia.

Dispune obligarea pârâtei la plata către reclamant a sumei de 720 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Executorie.

Cu drept de apel în termen de 5 zile de la pronunțare.

Pronunțată în ședință publică azi, 23 octombrie 2015.

PREȘEDINTE, GREFIER,

Red./tehnored. PAM – 26.10.2015

4 ex.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 9631/2015. Judecătoria BOTOŞANI