Pensie întreţinere. Hotărâre din 07-12-2015, Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 07-12-2015 în dosarul nr. 11654/2015
Dosar nr._ - exercit. aut. părintești -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publica din data de 07.12.2015
Instanța constituita din :
Președinte – B. P.
Grefier – C. A.
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta A. A. M. și pe pârâtul P. M. O., având ca obiect „exercitare aut. părintească – pensie întreținere” .
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă reclamanta, prin avocat B. A. R., în substituire avocat B., lipsă fiind pârâtul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin serviciul registratură, s-a depus referatul de anchetă socială efectuată la domiciliile părților, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța acordă cuvântul asupra fondului.
Reclamanta, prin avocat, având cuvântul, depune la dosar chitanță pentru onorariu avocat și solicită instanței admiterea acțiunii, exercitarea în mod exclusiv de către reclamantă a autorității părintești asupra minorei P. D. M., stabilirea locuinței minorei la domiciliul mamei, cu obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere și la cheltuieli de judecată. Mai arată reclamanta că pârâtul a lipsit în totalitate din viața minorei, nu s-a interesat de aceasta, s-au văzut doar de 2-3 ori, acesta fiind practic un străin pentru copilă, nu a avut niciodată timp pentru ea și nu i-a arătat afecțiune și exercitarea autorității părintești în comun presupune ca ambii părinți să ia deciziile care influențează viața copilului ori, în condițiile în care pârâtul, tatăl copilului este absent și nu există posibilitate de comunicare cu acesta, ar fi în defavoarea minorei, care ar depinde de disponibilitatea pârâtului.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. în data de 25.06.2015, reclamanta A. A. M. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce urmează a se pronunța, în contradictoriu cu pârâtul P. M. O., să dispună exercitarea, exclusiv de către mamă, a autorității părintești asupra minorei P. D. M., rezultată din relația părților, să stabilească locuința acestora la domiciliul său și să oblige pârâtul la plata pensiei de întreținere corespunzătoare, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, se arată că din relația părților a rezultat minora P. D. M., născută la data de 02.02.2014, relația lor fiind una frumoasă la început, dar care s-a deteriorat după ce reclamanta a rămas însărcinată datorită comportamentului neadecvat al pârâtului, care refuza să muncească, cu contribuia la cheltuielile casei, nu o ajuta la treburile gospodărești și din indemnizația de maternitate pe care o obținea reclamanta în statul italian, pârâtul cheltuia o parte din acești bani în interes propriu.
Mai arată reclamanta că pârâtul îi spunea frecvent că nu a dorit acest copil și să se descurce cum poate cu minora ba, mai mult, când s-au întâlnit din întâmplare în parc cu pârâtul, reclamanta fiind însoțită de minoră, acesta a evitat-o și nu a vrut să o vadă și nu a mai contribuit nici financiar și nici în alt mod la creșterea și educare minorei din luna decembrie 2014.
În dovedirea cererii, s-au depus la dosar înscrisuri.
Pârâtul a formulat întâmpinare (fila 37), arătându-se de acord cu exercitarea autorității părintești asupra minorei de reclamantă, cu plata pensiei de întreținere, în funcție de venitul minim pe economie și cu stabilirea locuinței minorei la mamă.
Pentru justa soluționare a cauzei, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, proba testimonială cu martorii A. S. și C. A. – N. (filele 61 – 62) și, din oficiu, a dispus efectuarea unor anchete sociale la domiciliile părților.
Analizând actele și lucrările dosarului precum și dispozițiile legale incidente în cauză, instanța reține următoarele:
Minora P. D. M., născută la data de 02.02.2014, a rezultat din relația părților, relație ce s-a deteriorat însă în ultima perioadă, părțile despărțindu-se și minora rămânând în grija mamei reclamante, fără a exista însă o decizie comună în privința exercitării atribuțiilor părintești asupra acesteia, situație pe care instanța o asimilează neînțelegerilor despre care fac vorbire dispozițiile în materie.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, ambii părinți sunt responsabili pentru creșterea copiilor lor, exercitarea și îndeplinirea drepturilor părintești urmând să servească interesului superior al copilului și să asigure bunăstarea materială și spirituală a acestuia. În cazul existenței unor neînțelegeri între părinți cu privire la exercitarea acestor drepturi și obligații, instanța va hotărî potrivit interesului superior al copilului. Reglementările în discuție se regăsesc și în noul cod civil – art. 483 și 486.
În acord cu exigențele acestui principiu, dispozițiile art. 397 NCC au instituit regula exercitării în comun, de către ambii părinți, a autorității părintești asupra copiilor. D. cu titlu de excepție, a cărei funcționare apare condiționată de existența unor motive întemeiate, legiuitorul a reglementat și posibilitatea exercitării autorității părintești de către unul dintre părinții copilului - art. 398 alin. 1 NCC.
Apreciază instanța, față de condițiile prevăzute de acest din urmă text, că probele administrate în cauză nu permit concluzia potrivit căreia exercitarea în comun a autorității părintești ar fi imposibilă ori ar afecta însăși bunăstarea copiilor rezultați din relația părților. Astfel, în cauză nu s-a dovedit că pârâtul a pus sau ar pune în primejdie viața, integritatea ori echilibrul minorei, astfel încât prezența ori implicarea ambilor părinți în creșterea și educarea copilei, să contrazică interesul acestora din urmă. Dimpotrivă, înșiși martorii reclamantei au învederat că nu au cunoștință despre acte de violență exercitate asupra copilei și că pârâtul a contribuit sporadic la creșterea și întreținerea acesteia (filele 61 - 62).
Mai notează instanța, față de susținerile reclamantei și ale martorilor săi, că neimplicarea pârâtului în creșterea și educarea copilului său, chiar reală nu se poate constitui într-un argument al permanentizării/oficializării acestei situații. Nimic nu îl împiedică pe tatăl pârât să-și reevalueze responsabilitățile și să acorde o atenție corespunzătoare creșterii și educării copilului, o atare atitudine fiind chiar de dorit. Pe de altă parte, se reține că posibilitățile materiale ale uneia sau alteia dintre părți reprezintă doar un aspect al ansamblului de elemente pe care îl implică statutul de părinte, aspect care nici nu se dovedește determinant din perspectiva bunăstării materiale și spirituale a copiilor, cât timp ambii părinți sunt ținuți a participa, indiferent de soluția cu privire la autoritate/locuință, la întreținerea acestora.
Nu în ultimul rând, este de observat că legiuitorul însuși a recunoscut importanța covârșitoare a creșterii copiilor într-un mediu ce implică prezența ambilor părinți, statuând, prin dispozițiile Legii nr. 272/2004 (art. 30 și art. 33), că minorul are dreptul să crească alături de părinții săi și că, pe de altă parte, copilul nu poate fi separat de părinții săi sau de unul dintre ei, împotriva voinței acestora, cu excepția cazurilor expres și limitativ prevăzute de lege…
Or, constată instanța, prin poziția procesuală a reclamantei, se neagă în mod nejustificat respectivele drepturi fundamentale ale minorei și existând și necesitatea conștientizării de către tatăl pârât, a importanței participării efective la procesul de creștere, educare și îngrijire al copiilor. În mod evident, acest din urmă deziderat nu poate fi îndeplinit în condițiile în care pârâtului i s-ar limita drastic prerogativele părintești, aceasta deși există, cel puțin declarativ, dorința de implicare în viața minorilor.
Desigur, este de admis că deteriorarea relației personale a părților se poate răsfrânge negativ asupra situației copilului. O atare situație nu echivalează însă, în mod automat, cu imposibilitatea exercitării în comun a autorității părintești, cu atât mai puțin cu cât părinții sunt ținuți a conștientiza rolul amândurora în evoluția copiilor lor și, astfel, a lăsa în plan secund conflictul personal. O altfel de interpretare ar contrazice înseși rațiunile legiuitorului, rațiuni în baza cărora s-a instituit regula prevăzută de art. 397 NCC.
În concluzie, instanța va dispune ca părțile să exercite, în comun, autoritatea părintească asupra minorei.
În temeiul art. 400 Cod civil, văzând și voința concordantă a părților, instanța va stabili locuința minorei la părintele cu care aceasta se află în prezent, respectiv la domiciliul reclamantei.
Prin art. 516 Cod civil, legiuitorul a instituit obligația legală de întreținere dintre părinți și copii. La rândul lor, dispozițiile art. 499 prevăd că tatăl și mama sunt obligați, în solidar, să dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului… Potrivit art. 529 alin. 2 din același cod, când întreținerea este datorată de părinte… ea se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru doi copii și o jumătate pentru trei sau mai mulți copii.
Reține instanța, în soluționarea acestui capăt de cerere, că în speță nu s-a probat obținerea, de către pârât, a unor venituri cu caracter de regularitate, situație în care se impune a fi reținut, drept reper în stabilirea contribuției datorate minorei, venitul minim pe economie.
Concluzionând, instanța urmează a stabili în sarcina pârâtului obligația de plată a unei pensii de întreținere în sumă totală de 194 lei de la data formulării acțiunii și până la majoratul beneficiarei.
Măsurile astfel identificate în speță se circumscriu unei soluții de admitere în parte a acțiunii.
În temeiul art. 274 C., având în vedere măsura admiterii pretențiilor reclamantei, instanța va obliga pârâtul la plata sumei de 1540 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (reprezentând taxă de timbru și onorariu avocat).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea reclamantei A. A. M. CNP_ cu domiciliul în mun. B., .. 2, ., jud. B., în contradictoriu cu pârâtul P. M. O. cu domiciliul în mun. B., ., ., ..
Autoritatea părintească în privința minorei P. D.-M. cu CNP_ va fi exercitată în comun de ambii părinți, respectiv reclamantă și pârât;
Stabilește locuința minorei P. D.-M. la domiciliul mamei, respectiv al reclamantei A. A. M. din mun. B., .. 2, ., jud. B..
Obligă pârâtul P. M. O. la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 194 lei lunar pentru minora P. D.-M. începând cu data introducerii acțiunii, respectiv 25.06.2015 și până la majoratul acesteia.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 1540 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru și onorariu avocat.
Cu drept de apel ce se va depune la Judecătoria B. în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, data de 07.12.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. Jud. B.P. /tehnored. C.A.
4ex.,/17.12.2015
| ← Pensie întreţinere. Hotărâre din 09-12-2015, Judecătoria BOTOŞANI | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 9425/2015.... → |
|---|
