Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr. 3779/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3779/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 16-04-2015 în dosarul nr. 3779/2015
Dosar nr._ -partaj bunuri comune-
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 16.04.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: T. C.
GREFIER: C. C. M.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3779
Pe rol se află judecarea cauzei având ca obiect partaj bunuri comune formulată de reclamanta S. E., în contradictoriu cu pârâtul Ț. C..
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 03.04.2015, cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta și când din lipsă de timp pentru deliberare instanța a amânat pronunțarea pentru azi, data de 16.04.2015, când:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față :
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. în data de 08.04.2014 sub numărul_, reclamanta S. E. a chemat în judecată pe pârâtul Ț. C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, să se constate că în timpul căsătoriei au dobândit următoarele bunuri comune: imobilul constând într-un apartament cu 2 camere situat în mun. B., Al. M. K., nr. 5, ., jud. B. cu o valoare de_ lei și bunuri mobile: centrală termică în valoare de 1000 lei, combină frigorifică în valoare de 350 lei, mașină de splăta în valoare de 350 lei, aragaz în valoare de 150 lei, mobilă sufragerie în valoare de 300 lei, televizor în valoare de 250 lei, tîmplărie interioară în valoare de 1000 lei; să se constate că la dobândirea bunurilor comune părțile au avut o contribuție de 50%; atribuirea către pârât, cu plata sultei corespunzătoare a bunurilor comune.
În motivare, reclamanta arată că a fost căsătorită cu pârâtul la data de 26.04.1984, iar prin sentința civilă nr. 8304/19.11.2012 s-a pronunțat desfacerea căsătoriei dintre părți. Cu privire la bunurile dobândite în timpul căsătoriei, arată că acestea au fost cumpărate din veniturile obținute de părți, în mod egal. În prezent, reclamanta arată că pârâtul este cel care locuiește în apartament, reclamanta fiind plecată din imobil din data de 25.02.2012, bunurile imobile rămânând în apartament, acesta fiind motivul pentru care a solicitat ca aceste bunuri să fie atribuite pârâtului. De asemenea, reclamanta arată că, pe parcursul căsătoriei, a avut loc de muncă permanent, iar veniturile obținute le –a folosit pentru familie, în timp ce pârâtul de cele mai multe ori risipea banii pe băutură.
În drept a invocat dispozițiile art. 667,669,6765 Cod civil.
În dovedire a depus înscrisuri.
Prin Încheierea din data de 27.08.2014, instanța a dispus eșalonarea plății taxei judiciare de timbru în cuantum de 2976,48 lei în 10 rate lunare, respectiv suma de 297,65 lei lunar.
Pârâtul a formulat întâmpinare și cerere reconvențională (fila 69 și urm ds.), prin care a arătat că, pe lângă bunurile enumerate de reclamantă, mai există și alte bunuri, solicitând ca partajul să se facă în natură și prin bună învoială, apartamentul nefiind cumpărat de pe piața liberă ci a fost cumpărat în rate de la SERGOS R.A., fiind de acord cu plata unei sulte către reclamantă, în rate. Cu privire la bunul imobil pârâtul arată că la data de 06.11.1991 a fost achitat integral de către el, în rate, acesta fiindu-i repartizat lui de la locul de muncă, apreciind că, cota ce-i revine este mai mare. De asemenea, pârâtul arată că a rămas în apartament deoarece reclamanta nu își dorește decât obținerea unei sulte. Totodată, pârâtul solicită ca unele cheltuieli constând în cheltuielile de asociație în valoare de 730 lei, Modrn Calor în valoare de 93 lei, taxe și impozite în valoare de 494 lei, verificări apometre în valoare de 78 lei, verificări centrală în valoare de 175 lei și verificare instalație gaz în valoare de 80 lei, să fie suportate în cote egale.
În dovedire, pârâtul a depus înscrisuri.
Reclamanta a depus răspuns la întâmpinare ( filele 108-109 ds) prin care a învederat faptul că pârâtul solicită să se constate în favoarea sa o cotă majorată, ceea ce implică achitarea unei taxe judiciare de timbru.
La termenul de judecată din data de 04.02.2015 instanța a procedat la luarea unei declarații pârâtului ( fila 110 ds), instanța recalificând cererile pârâtului ca fiind o cerere reconvențională, sens în care a pus în vedere pârâtului să achite taxa judiciară de timbru în cuantum de 120 lei.
La termenul de judecată din data de 10.03.2015 instanța a anulat cererea reconvențională formulată de pârât, având în vedere faptul că pârâtul nu a achitat până la termen taxa judiciară de timbru stabilită în sarcina sa. Tot la același termen de judecată, reclamanta a arătat, cu privire la bunurile mobile, că este de acord cu valoarea indicată de pârât, astfel că nu a mai fost administrată proba cu expertiză pentru stabilirea valorii acestor bunuri.
Pentru justa soluționare a cauzei s-a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile aflate la dosar, proba cu expertiză în specialitatea construcții, reclamanta renunțând la administrarea probei cu martori, propusă în apărare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt și de drept:
În fapt, părțile au fost căsătorite până în anul 2012, căsătoria lor fiind desfăcută prin sentința civilă definitivă din data de 19.11.2012 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B..
Astfel, instanța reține că, regimul matrimonial al părților a încetat astfel prin desfacerea căsătoriei. Important de evocat în acest context, este art. 385 din Noul cod civil care fixează că, reperul temporal de la care se consideră că regimul matrimonial a încetat între soți, este data introducerii cererii de divorț, astfel încât instanța constată că părților le-a încetat regimul matrimonial la data de 19.11.2012.
Acest reper este diferit de cel reprezentat de încetarea comunității de bunuri, care continuă să existe și pe perioada postmatrimonială potrivit art. 355 alin. 2 coroborat cu art. 356 Noul cod civil, adică de la data desfacerii căsătoriei și până la stabilirea cotei părți ce revine fiecăruia, foștii soți rămânând coproprietari în devălmășie asupra bunurilor comune, iar regulile privind gestiunea bunurilor comune fiind tot cele aplicate în timpul căsătoriei, respectiv al comunității legale de bunuri, care este considerat ca fiind regimul de drept comun în materia proprietății devălmașe.
Potrivit art. 320 coroborat cu art. 355 Noul cod civil, se arată că, în caz de încetare a regimului matrimonial și astfel în mod implicit și subsecvent al încetării regimului comunității legale, acesta se lichidează prin bună învoială sau în caz de neînțelegere prin hotărâre judecătorească, ultima modalitate aplicându-se și părților din prezenta cauză, printr-o activitate complexă a instanței care reclamă o clarificare a legăturilor patrimoniale care au luat naștere între soți, în privința activului și pasivului comunității.
Astfel, mecanismul lichidării comunității legale, implică preluarea bunurilor proprii ale fiecăruia dintre foștii soți, dacă aceștia dețin bunuri cu un asemenea caracter, lichidarea datoriilor și partajul bunurilor comune în acord cu dispozițiile art. 357 Noul cod civil care valorifică soluții consacrate în doctrină și jurisprudență.
Prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1543/06.11.1991 (fila 11 ds.) părțile au dobândit în timpul căsătoriei, în proprietate comună devălmașă, un imobil apartament situat în mun. B., ., ..
Valoarea actuală de circulație a imobilelor a fost identificată prin efectuarea unei expertize tehnice de specialitate. Potrivit concluziilor expertului, concluzii însușite de ambele părți, valoarea apartamentului în litigiu a fost stabilită la suma de 132.207 lei cu îmbunătățiri în valoare de 6000 lei.
Potrivit susținerilor părților, în masa de bunuri comune a foștilor soți se mai includ și o . bunuri mobile ce se află în prezent în posesia pârâtului valoarea acestora fiind stabilită la suma de 1.800 lei de către reclamantă, valoare cu care pârâtul a fost de acord prin declarația dată în fața instanței.
Instanța reține că încetarea stării de devălmășie vizează averea în ființă la momentul solicitării partajului de către unul dintre soți. În vederea stabilirii componenței reale a acestei averi, legiuitorul a instituit proceduri precum asigurarea de dovezi, măsuri apte să asigure inventarierea, evaluarea și conservarea bunurilor existente la data desfacerii căsătoriei precum și zădărnicirea unor eventuale manopere dolosive ale celor interesați. O atare măsură, pusă la dispoziția ambilor foști soți, se impune a fi valorificată mai ales în situația în care relațiile dintre aceștia s-au degradat într-atât încât pot apărea suspiciuni cu privire la buna-credință a soțului care stăpânește în fapt bunurile comune.
Față de aspectele descrise, instanța va constata că masa de bunuri în litigiu include, imobilele indicate în debutul prezentelor considerente, în total, masa de bunuri menționată valorează 140.007 lei .
În următoarea etapă, instanța va trebuie să stabilească întinderea cotei-părți a fiecăruia dintre soți, etapă prealabilă și necesară pentru a da curs cererii reclamantei de a dispune ieșirea din indiviziune urmând ca după această operațiune juridică să lichideze starea de comunitate prin individualizarea materială a părții din imobil care va fi atribuită separat reclamantei și pârâtului.
În acest sens instanța va avea în vedere, dispozițiile art. 357 alin. 2 teza a doua Noul cod civil care instituie o prezumție legală, simplă că soții au avut o contribuție egală la comunitatea legală de bunuri, astfel încât criteriul pe baza căruia se determină cota-parte din comunitate ce revine fiecărui soț, fiind contribuția sa atât la dobândirea bunurilor comune cât și la îndeplinirea obligațiilor comune, contribuție raportată la ansamblul elementelor de activ și pasiv matrimonial din momentul căsătoriei, pe toată durata acesteia până la momentul lichidării acestei comunități.
Prin urmare, analiza instanței vizează toată activitatea foștilor soți în întemeierea gospodăriei pe toată perioada căsătoriei, de la data nașterea comunității supuse prezentei lichidări judiciare și până la momentul efectiv al încetării comunității de bunuri dispuse prin prezenta hotărâre, perioadă care coincide în mare parte cu perioada mariajului celor doi, în sensul că va avea în vedere gestionarea obligațiilor, participarea la alcătuirea efectivă a masei patrimoniale, prin activități casnice sau din veniturile obținute din afara acestora, fără a avea în vedere numai latura concret financiară a contribuției unuia dintre soți, la un moment dat, în detrimentului contribuției celuilalt soț, din perspectiva muncilor și aportului gospodăresc al acestuia în același moment dat, munca depusă de soți pentru întreținerea minorilor aflați în sarcina lor de creștere și educare.
Astfel, în lipsa oricăror dovezi care să probeze contrariul precum și în baza probatoriului administrat în cauză respectiv, înscrisurile depuse de părți, coroborate cu susținerile părților, instanța are în vedere faptul prezumat cum că foștii soți au avut o contribuție egală la realizarea activului patrimonial deținut în comun pe toată perioada căsătoriei, care în cea mai mare parte este reprezentat de imobilele compuse din casă și teren așa cum au fost individualizate prin expertiza efectuată în prezenta cauză și care constituiau activul acestei comunități de bunuri.
Rațiunea instanței în stabilirea cotelor egale, care să vizeze strict și în mod singular achiziționarea imobilelor, care reprezintă practic, încununarea patrimoniului matrimonial și cea mai mare parte a averii agonisite de către cei doi soți, este de a observa că și de această dată așa cum rezultă din declarațiile părților coroborate cu înscrisurile din dosar, contribuția a fost sensibil egală,.
În privința individualizării în materialitatea sa a fiecărei părți din imobilul casă de locuit și teren, care să corespundă cotei-părți ideale egale ale fiecărui coproprietar în devălmășie, instanța a administrat proba cu raportul de expertiză în specialitatea construcții (filele 121-125 ds.), care a stabilit o stare de fapt și de drept, pe care părțile și-au însușit-o iar instanța constată că răspunde cel mai bine necesităților practice ale părților.
În acest sens, în conformitate cu dispozițiile art. 669 coroborat cu art. 686 Noul cod civil, nimeni nu poate fi obligat să rămână în indiviziune, oricare dintre coproprietari putând cere sistarea stării de indiviziune, solicitând partajul oricând, acest drept fiind imprescriptibil sub aspect extinctiv, principala modalitate de realizare a partajului, conform dispozițiilor art. 6735 C.pr.civ., este partajul în natură prin formarea de loturi și atribuirea acestora coproprietarilor.
Instanța observă că, potrivit raportului de expertiză dispus în cauză, că partajarea în natură nu poate fi comod efectuată, varianta de partajare cea mai eficientă fiind reglementată de dispozițiile art. 67310 Cod procedură civilă, prin atribuirea întregului complex patrimonial unuia dintre copărtași și prin stabilirea în sarcina acestuia a obligației de plată a unei sulte care va avea rol de egalizare a loturilor astfel formate.
Constatând, așadar, existența în speță a unei stări de coproprietate rezultate din dobândirea în comun a patrimoniului sus-menționat, instanța urmează a admite acțiunea și a dispune încetarea stării de devălmășie, cu formarea și atribuirea de loturi, potrivit criteriilor oferite de art. 6739 și art. 673 10 Cod procedură civilă, respectiv mărimea cotei cuvenite fiecăreia dintre părți, natura bunurilor, domiciliul și ocupația acestora.
Având stabilită masa de împărțit, precum și cotele care se cuvin părților, instanța în temeiul art. 357 Noul cod civil raportat la art. 6731 C.pr.civ. va dispune lichidarea stării de indiviziune în care se găsesc părțile, în sensul că atribuie pârâtului, în natură, toate bunurile mobile și imobile, în valoare totală de 140.007 lei.
Referitor la egalizarea loturilor, instanța va obliga pârâtul să plătească reclamantei suma de 70.003 lei.
La atribuirea bunurilor, instanța a avut în vedere poziția procesuală a părților, care au fost de acord cu atribuirea către pârât a tuturor bunurilor.
Instanța va obliga pârâtului să plătească reclamantei suma de 3083 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând 50% din taxa judiciară de timbru în valoare de 2976 lei, onorariu expert în cuantum de 1100 lei și onorariu avocat în cuantum de 2000 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea având ca obiect partaj bunuri comune formulată de reclamanta S. E., CNP_, cu domiciliul procesual ales la Cabinet av. S. M. din B., ., nr. 20-22, jud. B. în contradictoriu cu pârâtul Ț. C., domiciliat în B., Al. M. K., nr. 5, ., jud. B. .
Constată că părțile au dobândit în timpul căsătoriei un bun imobil situat în B., ..5, . ., cu o valoare de 132.207 lei și îmbunătățiri ale imobilului în valoare de 6.000 lei.
Constată că părțile au dobândit în timpul căsătoriei bunuri mobile cu o valoare de 1800 lei.
Lichidează comunitatea de bunuri în sensul că atribuie în natură pârâtului toate bunurile imobile și mobile.
Constată că la dobândirea acestui bun părțile au avut o contribuție egală, în cotă de 50% fiecare.
Pentru egalizarea valorică a loturilor obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 70.003 lei în termen de 1 lună de la comunicarea hotărârii.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 3.038 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând 50% din taxa judiciară de timbru în valoare de 2976 lei, onorariu expert în valoare de 1100 lei și onorariu avocat în valoare de 2000 lei.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.T.T.
Tehnored.C.C./4 ex/08.07.2015
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 2903/2015. Judecătoria BOTOŞANI | Pensie întreţinere. Sentința nr. 3758/2015. Judecătoria BOTOŞANI → |
|---|
