Pensie întreţinere. Sentința nr. 5374/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5374/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 26-05-2015 în dosarul nr. 5374/2015
I ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Ședința publică de la 26.05.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. C.
GREFIER R. R.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5374
Pe rol judecarea cauzei Minori și familie privind pe reclamant I.(F. A.) A. și pe pârât C. I., având ca obiect pensie întreținere.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamanta asistată de avocat G. și pârâtul personal.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Avocat G. depune la dosar dovada achitării onorariului avocat.
Se prezintă și martorii Lichii V. și A. D., propusi de reclamantă și C. M. și P. M. propusi de pârât.
Se constată că la data de 20.05.2015, respectiv 21.05.2015 s-au depus de către . relații cu privire la veniturile realizate de pârât.
Instanța procedează la audierea martorilor sub prestare de jurământ, declarațiile acestora fiind consemnate, semnate și atașate la dosarul cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat instanța acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Reclamanta, prin avocat având cuvântul solicită exercitarea autorității părintești cu privire la minora C. I. Fabiana în mod exclusiv de către reclamantă, stabilirea locuinței minorei la domiciliul reclamantei în .. B., obligarea pârâtului la plata unei pensii de întretinere stabilită prin raportare la venitul pârâtului, care este în cuantum de 1680 lei. Cu cheltuieli de judecată constând în taxă de timbru și onorariu avocat.
Cu privire la cererea reconvențională formulată de pârât arată că nu este de acord cu programul de vizită stabilit de acesta, copilul fiind foarte mic.
Arată totodată că nu se opune ca pârâtul să viziteze minorul o dată la 2 săptămâni la domiciliul reclamantei.
Pârâtul având cuvântul solicită admiterea cererii reconvenționale așa cum a fost formulată.
Cu privire la cererea principală arată că este de acord ca locuința minorului să fie stabilită la mamă, solicită exercitarea autorității părintești în comun și obligarea la plata unei pensii de întretinere stabilită în raport de venitul său care nu este cel indicat de reclamantă, respectiv suma de 1680 lei.
Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și de drept ale cauzei, conform art. 394 Cod procedură civilă, instanța declară închise dezbaterile în fond și rămâne în pronunțare.
IN S T A N Ț A
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată în data de 17.02.2015 sub nr._ pe rolul Judecătoriei B., reclamanta I. A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul C. I. ca instanța prin hotărârea pe care o va pronunțată să stabilească o obligație de întretinere în sarcina pârâtului pentru minora C. I. Fabiana, exercitarea autorității părintești asupra minorei I. Fabiana în mod exclusiv de către reclamantă, stabilirea locuinței minorei la domiciliul reclamantei din .. B. și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare arată reclamanta că în urma relației de concubinaj avută cu pârâtul C. I. a rezultat fiica acestora C. I. Fabiana .
Se mai arată că în cursul anului 2013 părțile s-au despărtit definitiv, iar de la acea dată și până în prezent pârâtul nu a prestat nici un ajutor.
Precizează reclamanta că pârâtul lucrează la . având un salariu brut de 1680 lei și un salariu net de 1280 lei la care se adaugă bonuri de masă de aprox. 200 lei.
În drept si-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe disp. art. 524,529, 398, 400 N.c.civ..
În dovedire a depus în copie, înscrisuri (filele 5-7 ds.).
Pârâtul legal citat a formulat întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat stabilirea locuinței minorei la pârât, exercitarea autorității părintești în comun, iar în cazul în care instanța va stabili locuința minorei la domiciliul mamei să fie obligat la plata unei pensii de întretinere prin raportare la venitul net de 1128 lei incluzând și bonurile de masă.
Totodată solicită pârâtul stabilirea dreptului acestuia de a avea legături personale cu minora și anume, o zi de C., trei zile din vacanța de iarnă, o zi de Paști, trei zile din vacanța de primăvară, o lună în vacanța de vară și o zi din al doilea week-end din lună, să ia minora de la domiciliul mamei de la ora 10.00 dimineața și să o ducă înapoi seara la ora 18.00 precum și dreptul de a comunica telefonic regulat cu minora.
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare prin care a arătat că pârâtul este o persoană cu probleme, în sensul că obișnuia pe perioada relației dintre părți să consume alcool, să o bată pe minoră și pe reclamantă, folosea un limbaj trivial.
Se mai arată că este de acord ca pârâtul să viziteze copilul la domiciliul său fiind mică, în vârstă de trei ani nu poate fi dusă la domiciliul pârâtei.
Pentru justa soluționare a cauzei s-a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile aflate la dosar, proba cu martorii Lichii V. și A. D., propusi de reclamantă (filele ) și C. M. și P. M. propusi de pârât
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt si de drept:
În fapt, părțile au avut o relație de concubinaj din care a rezultat minora C. I. Fabiana, născută la data de 21.06.2012, conform actului de naștere nr. 1340 din data de 25.06._ înregistrat în Registrul stării civile a mun. B., județul B...
În prezent, minora locuiește conform anchetei sociale efectuate de către serviciul de asistență socială din cadrul Primăriei orașului Cristinești, cu mama acesteia, reclamanta, la locuința sa care se află la domiciliul bunicilor materni.
În privința exercitării autorității părintești asupra minorei, C. I. Fabiana instanța va avea în vedere, principiul general potrivit căruia, autoritatea părintească se exercită în comun de ambii părinți.
Astfel, potrivit art. 483 dar și a art. 397 Cod civil, autoritatea părintească reprezintă un ansamblu de drepturi și obligații care privesc atât persoana cât și bunurile copilului și care aparțin în mod egal ambilor părinți, potrivit regulilor referitoare la interesul superior al copilului, la faptul că părinții nu au nici un drept asupra bunurilor copilului, la respectarea persoanei și demnității acestuia, la consultarea copilului atunci când se iau decizii care îl privesc, potrivit vârstei și gradului său de maturitate dar și la ocrotirea minorei împotriva abuzului și exploatării.
Neexercitarea corespunzătoare a autorității părintești poate supune pe cel căruia i s-a încredințat autoritatea părintească, la sancțiuni penale, civile sau de decădere din drepturile părintești.
Instanța arată că, în interesul minorului, este ca exercitarea autorității părintești în cazul minorului să fie exercitată de ambii părinți, situație care se constituie într-o regulă autorității comune, astfel că instanța va analiza această situație de fapt și drept pe baza probelor administrate constând în înscrisurile, proba testimonială, raportul examinării psihologice și ancheta socială depusă la dosarul cauzei.
Astfel, potrivit art. 483 din Noul cod civil arată că ambii părinți răspund pentru creșterea copiilor lor minori. Or, ca să răspundă de această obligație rezultată din raporturile de familie, amândurora dintre părinți trebuie în mod concret să li se acorde de către lege și posibilitatea efectivă de a exercita autoritatea părintească, situație care reprezintă regula.
Astfel, potrivit art. 397 Noul cod civil, exercitarea autorității părintești de ambii părinți este un drept al copilului, de care acesta nu poate fi lipsit decât pentru motive justificate de interesul său superior, în prezenta cauză nefiind dovedit că interesul minorului ar necesita exercitarea autorității numai de către unul dintre petenți.
Instanța arată că, în acest caz autoritatea părintească comună nu presupune ca ambii părinți să se ocupe de copil zilnic, ci luarea unor decizii comune majore în probleme esențiale ale vieții acestuia, precum alegerea grădiniței, a școlii, medicului în caz de boală, orientarea religioasă a acestuia și nicidecum în actele cu caracter curent, precum alimentația zilnică, programul de lecții, alegerea îmbrăcămintei, care cad în sarcina părintelui la care s-a stabilit locuința copilului.
În ce privește locuința minorului, așa cum reiese din întreg probatoriul administrat în dosar, instanța observă că minora și-a dezvoltat un climat adecvat pentru dezvoltarea sa psihică și fizică la domiciliul mamei, prin relațiile de familie și sociale stabilite la locuința unde locuiește mama sa, astfel încât având în vedere vârsta și nevoia sa de stabilitate va hotărî ca acesta să locuiască pe viitor împreună cu mama sa.
Referitor la obligația de întreținere, instanța reține că, potrivit art. 516 Cod civil, între părinți și copii există obligația legală de întreținere, care are caracter personal, iar potrivit art. 499 Cod civil, tatăl și mama sunt obligați, în solidar, să dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea sa profesională, atât sub aspect material prin procurarea copilului mijloacelor de trai, locuință, hrană, îmbrăcăminte, rechizite, uniforme, acces la asistența medicală cât și moral, susținând copilul în sistemul de învățământ, general, liceal iar pentru aptitudini deosebite, deprinderea unei meserii, ori odată devenit major să-și definitiveze studiile superioare și să se întrețină singur.
Ceea ce se prezumă este starea de nevoie a minorului, iar nu incapacitatea sa de muncă, dat fiind faptul că, în majoritatea cazurilor, copiii minori se află în nevoie tocmai pentru că urmează o pregătire școlară sau pentru dobândirea unei meserii.
De asemenea, pentru întreținerea copilului minor, părinții sunt ținuți să răspundă solidar, solidaritate care are un aspect particular, în sensul că debitorii nu sunt ținuți în mod egal, ci proporțional cu veniturile proprii așa cum rezultă din dispozițiile art. 521 Noul cod civil coroborate cu dispozițiile art. 527 ale aceluiași cod, astfel încât dacă mai multe persoane datorează întreținere ele sunt obligate să contribuie la plata întreținerii proporțional cu mijloacele pe care le au, cu alte cuvinte poate fi obligat la întreținere numai cel care are mijloace sau are posibilitatea de a dobândi aceste mijloace.
Potrivit art. 529 alin. 2 din același cod, când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru doi copii si o jumătate pentru trei sau mai mulți copii, text de lege care acoperă toate situațiile în care debitorul realizează venituri cu caracter permanent, din drepturi de autor, cedarea folosinței bunurilor, participare la profit, la activități comerciale, onorarii, inclusiv salariile compensatorii sau sporuri precum cel de confidențialitate, risc și suprasolicitare neoropsihică, indiferent că sunt impozabile sau neimpozabile.
Nu s-a facut, în cauză dovada incapacității de muncă a pârâtului, care nu va locui împreună cu minorul si față de care, se pune problema stabilirii obligației de contribuție materială efectivă, situație in care, se impune reținerea, drept reper în stabilirea pensiei, a venitului minim net pe care îl obține pârâtul, o altfel de soluție fiind prejudiciatoare pentru copil si ar însemna că însăși culpa proprie a parintelui divorțat să justifice lipsa de implicare față de îndatoririle părintești strict si expres reglementate de legiuitor, ceea ce nu poate fi acceptat.
Instanța constată că, la dosarul cauzei există un înscris cu veniturile realizate de pârât, comunicat de către S.C. U. serv S.A. (fila 40 ds.), care indică un venit lunar al pârâtului de 1413 lei lunar.
Instanța reține că, în sarcina pârâtului nu mai există o altă persoană în întreținerea pârâtului, astfel încât prin stabilirea în sarcina pârâtului a obligației de plată cu titlu de pensie de întreținere pentru minora C. I. Fabiana, născută la data de 21.06.2015, în suma de 353,25 lei/lună,, se respectă atât limita generală de 1/2 din veniturile sale, prevăzută de art. 529 alin. 3 cât și limita de 1/4 din venitul său net, prevăzute de dispozițiile mai sus amintite.
În ce privește data de la care se activează obligația de întreținere a minorului de către pârât, instanța constată că în raport cu dispozițiile art. 532 Noul cod civil, acesta este reperată la data de 17.02.2015, când s-a introdus cererea de chemare în judecată.
În ce privește, cererea reconvențională formulată de pârât, instanța arată că aceasta este întemeiată pentru următoarele argumente legale.
Până în prezent părțile nu au putut ajunge pe cale amiabilă la o înțelegere cu privire la legăturile tatălui cu minorele încredințate să locuiască împreună cu mama lor. Totodată instanța reține că reclamantul nu a fost decăzut din drepturile părintești, iar acesta prezintă potrivit probelor administrate o garanție morală și materială îndestulătoare pentru a putea avea legături cu minorul și în alte locații decât locuința mamei.
În drept, instanța constată că este învestită cu o acțiune de stabilire relații personale cu minorul pentru părintele căruia nu i-a fost minorul spre creștere și educare și cu care nu locuiește în mod statornic, întemeiată pe dispozițiile art. 401 Cod civil.
Potrivit art. 401 Cod civil, se prevede că, în cazurile prevazute la art. 400 Cod civil, parintele sau, dupa caz, parintii separati de copilul lor au dreptul de a avea legături personale cu acesta, iar în caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă decide cu privire la modalitățile de exercitare a acestui drept.
Dispozițiile art. 400 Cod civil se referă la stabilirea locuinței minorului după divorțul părinților, iar în cauza de față acesta a fost stabilit la mama sa.
Instanța arată că, în situația în care s-a dispus locuința minorului la unul din părinți, în beneficiul părintelui separat de copilul său legea recunoaște un drept de vizită a copilului, iar acest drept trebuie stabilit să nu aibă o influiență negativă asupra creșterii minorului.
Pentru a stabili acest drept, este necesară o anchetă psihosocială precum și ascultarea minorului dacă are vârsta de peste 10 ani.
Totodată dispozițiile art. 398 alin. 2 Cod civil, recunoaște părintelui care nu exercită autoritatea părintească dreptul de a păstra legături personale cu minorul, precum și dreptul de a veghea la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea sa profesională.
Dreptul la relații personale este recunoscut legal nu numai părintelui, ci și minorului, astfel potrivit art. 14 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, consacră dreptul copilului de a menține relații personale și contacte cu părinții, aceste legături neputând fi împiedicate decât în cazul existenței unor motive temeinice, de natură a primejdui, dezvolatarea fizică, psihică, intelectaulă sau morală a copilului.
Relațiile personale se pot realiza nu numai prin vizitarea copilului la domiciliul său, ci și prin luarea minorului pe o perioadă determinată la locuința părintelui căruia nu i s-a încredințat minorul să locuiască, prin transmiterea de informații copilului cu privire la părintele său ori prin transmiterea către părintele cu care nu locuiește minorul informații referitaore la copil, inclusiv fotografii recente sau evalurări medicale.
În majoritatea cazurilor, copii au față de părinți profunde sentimente de afecțiune, chiar dacă exprimarea acestora poate induce impresia contrară. Există posibilitatea ca părintele care locuiește cu minorul să transmită copilului, starea de îndepărtare și de dușmănie pe care o simte față de fostul soț, sau invers și cu toate acestea părinții nu trebuiesc descalificați în fața minorului.
Instabilitatea afectivă și emoțională a copilului, pe fondul unei imaturități psihice și a lipsei experenței de viață, îi înlătură posibilitatea de a sesiza care este adevăratul său interes și de a discerene ce este bine și ce este rău, iar pe de altă parte a recunoaște copilului un drept de a alege valorificarea drepturilor atribuite de lege părintelui său de a avea legături personale cu acesta echivalează cu nesocotirea dispozițiilor legale în materie, care au un sigur scop, acela în considerarea interesului său exclusiv.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că posibilitatea părintelui și a copilului de a se bucura reciproc de compania celuilalt reprezintă un element fundamental al vieții de familie, altfel, reprezintă o ingerință în dreptul protejat de art. 8 din Convenția europeană privind respectarea vieții de familie.
Pe de altă parte, instanța arată că prin terecerea timpului fără a se intereveni asupra relațiilor dintre părinți și copii, se pot declanșa consecințe ireparabile asupra acestor relații, respectiv între copil și părintele care nu locuiește cu minorul.
Pentru aceste motive instanța constată că, în interesul minorului, este de a obliga pârâta-reclamantă să permită reclamantului-pârât să aibă legături personale cu minora C. I. Fbiana, născută la data de 21.06.2012 atât cât permite starea de sănătate a acestora, sub forma vizitelor dar și a petrecerii împreună cu acestea în alte locații, diferite decât domiciliul mamei, respectiv la domiciliul tatălui sau locații de petrecere a timpului liber adecvat pentru vârsta și nevoile minorei, cu posibilitatea pentru mama pârâtă-reclamantă de a se interesa de starea de sănătate a minorei astfel: a doua duminică din lună între orele 10.00-18.00 ; în vacanța de iarnă timp de o săptămână; în vacanța de primăvară timp de o săptămână ; în vacanța de vară timp de o săptămână ; în restul timpului, obligă pârâta reclamantă să permită tatălui contactul telefonic cu minora în orice condiții și în toate cazurile.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea formulată de către reclamanta pârâtă I. A., domiciliată în .. B. având ca obiect pensie de întreținere, stabilire locuință minor și exercitarea autorității părintești, în contradictoriu cu pârâtul reclamant, C. I., cu domiciliul în ..
Obligă pârâtul reclamant să plătească reclamantei pârâte, cu titlu de pensie de întreținere, pentru minora C. I. Fbiana, născută la data de 21.06.2012 suma de 353,25 lei/lună, începând cu data introducerii acțiunii, respectiv 17.02.2015 și până la majoratul minorului.
Stabilește domiciliul minorei C. I. Fbiana, la domiciliul mamei.
Dispune ca autoritatea părintească asupra minora C. I. Fbiana, născută la data de 21.06.2012, să fie exercitată în comun de către ambii părinți.
Admite cererea reconvențională având ca obiect stabilire relații personale cu minorul, formulată de pârâtul reclamant C. I. în contradictoriu cu pârâta reclamantă, I. A..
Obligă pârâta-reclamantă să permită reclamantului-pârât să aibă legături personale cu minora C. I. Fbiana, născută la data de 21.06.2012 atât cât permite starea de sănătate a acestora, sub forma vizitelor dar și a petrecerii împreună cu acestea în alte locații, diferite decât domiciliul mamei, respectiv la domiciliul tatălui sau locații de petrecere a timpului liber adecvat pentru vârsta și nevoile minorei, cu posibilitatea pentru mama pârâtă-reclamantă de a se interesa de starea de sănătate a minorelor astfel:
- a doua duminică din lună între orele 10.00-18.00 ;
- în vacanța de iarnă timp de o săptămână;
- în vacanța de primăvară timp de o săptămână ;
- în vacanța de vară timp de o săptămână ;
- în restul timpului, obligă pârâta reclamantă să permită tatălui contactul telefonic cu minora în orice condiții și în toate cazurile.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.05.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
L. C. R. R.
Red. C.L/Tehnored RR /4ex, 26.06.2015
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 5296/2015.... | Stabilire program vizitare minor. Sentința nr. 2663/2015.... → |
|---|
