Plângere contravenţională. Sentința nr. 1996/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1996/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 23-02-2015 în dosarul nr. 1996/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
Sentința nr. 1996
Ședința publică de la 23 februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A.-M. C.
GREFIER: A. H.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petentul P. T. C., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B., având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 16 februarie 2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, având nevoie de mai mult timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 23 februarie 2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrata sub nr._ pe rolul Judecătoriei B., petentul P. T. C., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B., a contestat procesul-verbal de contravenție ..P., nr._ din data de 30.07.2014 și a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună transformarea sancțiunii amenzii și a reținerii permisului de conducere pe o perioadă de 90 de zile în sancțiunea amenzii.
În motivare, a arătat că la data de 30.07.2014, petentul a fost oprită în trafic de agentul constatator, cu motivarea că a circulat cu viteza de 124 km/h pe DE 58 la km 31 Baisa, jud. B. pe un tronson de drum unde limita de viteză era de 70 km/h.
A mai arătat că a fost sancționat cu 9 puncte amendă și reținerea permisului pentru o perioadă de 90 de zile.
În plus, petentul a precizat că este angajat al unei firme de distribuție, având un venit lunar de 1200 de lei și că are de plată rată la apartament de aproximativ 1000 lei lunar, doi copii în întreținere, iar suspendarea permisului ar duce la pierderea locului de muncă și l-ar pune în imposibilitatea de a achita rata la apartament.
Petentul nu a motivat plângerea în drept.
În dovedire, petentul a anexat copia procesului-verbal de contravenție, copie carte de identitate, copie certificat de înmatriculare autovehicul și dovada cu drept de circulație ., nr._ din data de 30.07.2014.
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 de lei conform art. 19 din O.U.G. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. (fila 4).
La data de 24.10.2014, intimatul a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii, menținerea procesului-verbal de contravenție cu toate măsurile dispuse, cu motivarea că petentul a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_, care avea o viteză de 125 km/h pe DE 58 la km 31, pe un tronson de drum unde limita de viteză era de 70 km/h.
Contravenția a fost înregistrată cu mijloace tehnice omologate și avizate metrologic montate pe autospeciala Poliției Rutiere MAI nr._.
În drept, intimatul și-a întemeiat plângerea contravențională pe dispozițiile HG nr. 1391/2006.
La întâmpinare intimatul a anexat raportul agentului constatator, istoricul contravențional al petentului, buletin de verificare metrologică a aparatului radar, atestat de operator, CD-ul cu înregistrarea video nr._ din 17.10.2014.
La data de 30.10.2014, intimatul a anexat la dosar, în original, procesul-verbal de contravenție contestat.
Petentul nu a formulat răspuns la întâmpinare.
Pentru justa soluționare a cauzei, instanța a încuviințat și administrat pentru ambele părți proba cu înscrisuri și proba cu înregistrarea video pentru intimat.
Totodată, la termenul din data de 21 ianuarie 2015, instanța a procedat la ascultarea petentului, în temeiul art. 34, alin. 1 din OG nr. 2/2001.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt si de drept:
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției ..P., nr._ din data de 30.07.2014, petentul P. T. a fost sancționat contravențional cu 9 puncte-amendă, în cuantum de 810 lei, în baza art. 102, alin. 3, lit. e din OUG nr. 195/2002 și cu sancțiunea complementară a a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile, reținându-se că la data de 30.07.2014, a condus autoturismul marca Dacia L., cu nr. de înmatriculare_ pe DE58 la km 31, Baisa, în afara localității, în zona de limitare a vitezei la 70 km, cu viteza de 124 km/h (+54 km/h față de limita legală), abaterea fiind înregistrată cu aparatul radar montat pe autospeciala poliției, cu nr. de înmatriculare MAI24677, faptă prevăzută de art. 121, alin. 1 din HG nr. 1391/2006.
Petentul a semnat de luare la cunoștință procesul-verbal, iar la rubrica mențiuni (obiecțiuni) ale contravenientului, au fost consemnate următoarele: ”Mă grăbesc în interes de serviciu”.
Față de cele consemnate în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, petentul a formulat plângere, în conformitate cu dispozițiile art. 31 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, invocând argumente în circumstanțiere și solicitând înlăturarea măsurii complementare.
În temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța va analiza legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat și va hotărî asupra sancțiunii aplicate.
Cu privire la legalitatea procesului verbal, instanța reține că acesta se bucură de prezumția de legalitate, până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
Conform dispozițiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal.
Procedând la verificarea legalității procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat de către petent, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor O.G. nr. 2/2001, în cuprinsul actului constatator regăsindu-se toate elementele obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, neexistând niciun motiv de nelegalitate care să poată fi invocat de instanță din oficiu, iar petentul nu a invocat niciun motiv de nulitate relativă care să fie analizat de către instanță.
Totodată, instanța apreciază că fapta reținută în sarcina petentului a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunii corespunzătoare.
Pentru aceste motive, instanța apreciază că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ..P., nr._ din data de 30.07.2014, respectă condiția legalității.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Instanța apreciază că în prezenta cauză sunt incidente dispozițiile art. 121, alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006, potrivit cărora ” (1) Conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.” Totodată, instanța învederează că, potrivit art. 121, alin. 2 din același act normativ, ” Nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.” Dispozițiile articolelor amintite mai sus se coroborează cu cele prevăzute la punctul 3.5.1. din cuprinsul Ordinului nr. 301/2005 emis de directorul general al Biroului Român de Metrologie Legală privind aprobarea Normei de metrologie legală NML 021-05, conform cărora „ Înregistrările efectuate trebuie să cuprindă cel puțin următoarele: - data și ora la care a fost efectuată măsurarea;- valoarea vitezei măsurate;- imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia.”
Conform art. 48 din O.U.G. nr. 195/2002, conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță, iar potrivit art. 49 alin. (1) din același act normativ, limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h, iar alin. 2 al aceluiași articol prevede că pe anumite sectoare de drum din interiorul localităților, administratorul drumului poate stabili, pentru autovehiculele din categoriile A si B, si limite de viteza superioare, dar nu mai mult de 80 km/h, astfel de limite de viteză fiind stabilite numai cu avizul poliției rutiere. Nu în ultimul rând, alineatul (3) al aceluiași articol prevede că ”Pe anumite sectoare de drum, ținând seama de împrejurări si de intensitatea circulației, administratorul drumului, cu avizul politiei rutiere, poate stabili si limite de viteza inferioare, dar nu mai puțin de 10 km/h pentru tramvaie si de 30 km/h pentru toate autovehiculele”, iar în conformitate cu alineatul 4, limitele maxime de viteză în afara localităților sunt: a) pe autostrăzi - 130 km/h, b) pe drumurile expres sau pe cele naționale europene (E) - 100 km/h, iar c) pe celelalte categorii de drumuri - 90 km/h.
În conformitate cu prevederile art. 102, alin. 3, lit. e din OUG nr. 195/2002, ” (3) Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: (...) e) depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.”
Instanța constată faptul că petentul, la cererea de chemare în judecată a anexat o . înscrisuri, iar, fiind prezent în instanță, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Tot sub aspect probatoriu, instanța arată că a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar de către ambele părți și proba cu înregistrarea video pentru intimat.
Cu privire la probațiune, instanța constă că în O.G. nr. 2/2001 nu se arată în mod expres care este forța probatorie a procesului-verbal de constatare a contravenției, dar în practica judiciară internă, plecând în principal de la prevederile art. 47 din O.G. nr. 2/2001, care trimit la prevederile Codului de procedură civilă și având în vedere că procesul-verbal legal întocmit face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, s-a statuat că sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul-verbal.
Din materialul probator administrat in cauză, instanta reține ca petentul nu a reușit să răstoarne prezumția de legalitate si temeinicie a procesului-verbal de contraventie cu privire la contravenția reținută în actul constatator.
Astfel, din înregistrarea video anexată de către intimat, înregistrare ce respectă cerințele impuse de punctul 3.5.1. din cuprinsul Ordinului nr. 301/2005 emis de directorul general al Biroului Român de Metrologie Legală privind aprobarea Normei de metrologie legală NML 021-05, instanța reține că autoturismul cu număr de înmatriculare_, circula pe DE58 la km 31, Baisa, în afara localității, la data de 30.07.2014, ora 20:58, cu viteza de 125 km/h, depășind limita de viteză legală cu 54 km/h.
Viteza maximă înregistrată de către autoturismul condus de către petentă, respectiv 125 km/h, rezultă cu claritate din înregistrarea video (momentul 20:58:07).
În privința vitezei maxime cu care a circulat autoturismul petentului, inserată în cuprinsul procesului-verbal de constatare a contravenției (124 km/h, în loc de 125 km/h), instanța constată că acest aspect nu constituie un motiv de nulitate a procesului-verbal, de vreme ce contravenția în cauză subzistă în ambele cazuri, elementul material al laturii obiective a contravenției constând în depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv.
Instanța învederează că viteză a fost înregistrată cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic. Astfel, aparatul tip radar . ROM 440, montat pe auto tip DACIA L. MCV, cu nr. de înmatriculare MAI_ este verificat metrologic la data de 31.03.2014 și are valabilitatea un an, așa cum rezultă din buletinul de verificare metrologică nr._ din data de 31.03.2014 (fila 18 din dosar), putând măsura viteza atât în regim staționar, cât și în regim de deplasare. De altfel, în conformitate cu art. 3 din OG 20/1992, aceste mijloace se supun controlului metrologic legal, iar potrivit art. 5 din același act normativ, Biroul de Metrologie Legală este organismul competent la nivelul tării care responsabil în ceea ce privește calitatea măsurătorilor. Astfel, Biroul Român de Metrologie deține etaloanele naționale pentru efectuarea măsurătorilor, acestea fiind unice, și doar pe baza verificării cu aceste etaloane, un mijloc de măsurare primește avizul de funcționare. Totodată, agentul care a constatat săvârșirea contravenției cu ajutorul aparatului radar este agentul șef B. I., care deține atestat de operator radar, așa cum rezultă din documentele depuse la dosar de către intimat (fila 18 din dosar).
Referitor la susținerile petentului privind faptul că în acea zonă existau indicatoare care arătau limite maxime de viteză diferite, fiind amplasate la distanțe scurte de aproximativ 500 de metri, instanța apreciază că acest aspect nu constituie o situație dintre cele prevăzute de art. 11 din OG nr. 2/2001, care să înlăture caracterul contravențional al faptei, amintind că petentul avea obligația să depună diligențe în vederea respectării normelor la regimul de circulație, indiferent de modul de dispunere a semnelor și indicatoarelor de circulație.
În plus, petentul nu a contestat faptul că avea viteză, aspect ce rezultă inclusiv din aspectele inserate la rubrica ”alte mențiuni” a procesului-verbal, însă a arătat, pe de o parte, că din înregistrare nu reiese că ar fi depășit viteza cu peste 50 km/h și, pe de altă parte, că solicită înlăturarea sancțiunii complementare, întemeindu-și demersul pe argumente de ordin subiectiv, personal, de natură să atragă reindividualizarea sancțiunii.
În ceea ce privește incidența și aplicabilitatea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în sensul respectării prezumției de nevinovăție a persoanei sancționate contravențional, prezumție garantată de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și în materie contravențională și care, în plan procedural, se concretizează prin răsturnarea sarcinii probei, instanța reține că jurisprudența Curții nu interzice, în principiu prezumțiile de fapt sau de drept din sistemele juridice ale statelor semnatare ale Convenției, cu singura condiție ca aceste prezumții să respecte anumite limite rezonabile în raport cu gravitatea faptei și a sancțiunii. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în Decizia H. și alții c. României (cererea nr. 7034/07) că, în materia circulației rutiere, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției.
Totodată, în procedura contravențională prevăzută de OG nr. 2/2001, contestatorul are posibilitatea de a înlătura această prezumție prin administrarea unor probe certe si concludente, în conformitate cu dispozițiile art. 249 C. pr. civ., probatoriu dublat de rolul activ al judecătorului învestit cu soluționarea cauzei, prevăzut de art. 34 alin 1 din OG nr. 2/2001.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța trebuie să analizeze, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o ”acuzație în materie penală”, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative, care pot fi abordate și cumulativ, atunci când analiza lor separată nu permite a se ajunge la o concluzie clară, respectiv: natura faptei, caracterul penal al textului ce definește contravenția, conform legislației interne, și natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.
În cauză, se constată că norma în baza căreia a fost constatată fapta are caracter general, iar amenda aplicată petentului, în cuantum total de 810 de lei nu are scop reparator, ci scop de prevenire și pedepsire.
Odată stabilită aplicabilitatea art. 6 în cauza concretă, instanța de judecată trebuie să acorde petentei în mod efectiv posibilitatea de a propune probe prin care să aducă dovada contrară celor reținute de agentul constatator și de a-și prezenta argumentele în apărare, în cadrul unei proceduri contradictorii.
În speță, petentul a avut posibilitatea de a-și proba susținerile și de a-și formula apărările, acestuia fiindu-i comunicată întâmpinarea depusă de intimat și având acces la următoarele documente: înregistrare video, buletin de verificare metrologică a aparatului radar și atestatul de operator radar al agentului constatator, fișă cuprinzând istoricul contravențional, raportul agentului constatator. Astfel, petentului i s-a oferit posibilitatea efectivă de a combate susținerile și probele aduse de intimat, acesta având posibilitatea de a depune răspuns la întâmpinare și de a propune probe pentru clarificarea situației de fapt.
Pe cale de consecință, instanța reține că petentului i-a fost oferit cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina acestuia responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale, petentul rezumându-se în a contesta temeinicia procesului-verbal de contravenție, fără a indica probe apte să facă dovada contrară celor reținute în cuprinsul procesului-verbal contestat.
Astfel, temeinicia procesului-verbal contestat este susținută din punct de vedere probator de o probă obiectivă clară, respectiv înregistrarea video, care conține înregistrarea vitezei vehiculului în afara localității, viteză față de care agentul constatator a reținut săvârșirea contravenției.
În ceea ce privește viteza maximă admisă pentru sectorul de drum consemnat în procesul-verbal ca loc al săvârșirii faptei contravenționale, instanța arată că procesul-verbal de contravenție contestat se bucură de prezumția de veridicitate, astfel încât, în lipsa unor mijloace de probă furnizate de petent care să conducă la concluzia contrară, limitarea de viteză era de 70 km/h, autoturismul aflîndu-se în afara localității, aspect ce rezultă din înregistrarea video anexată la dosar.
Având în vedere că petentul nu a adus probe pertinente pentru a-și dovedi susținerile, instanța nu poate reține o altă situație decât cea menționată de agentul constatator în procesul- verbal de contraventie, astfel încât plângerea este apreciată ca neîntemeiată.
În ceea ce privește sancțiunea contravențională aplicată petentului, potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța, ținând seama de principiul proporționalității în stabilirea și aplicarea unei sancțiuni contravenționale, raportat la criteriile prevăzute de textul de lege: împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă, precum circumstanțele personale ale contravenientului și celelalte date înscrise în procesul-verbal, apreciază că agentul constatator a proporționalizat corect sancțiunea aplicată.
În ceea ce privește amenda aplicată, instanța constată că nivelul acesteia corespunde pericolului social al faptei și conduitei petentului, mai ales prin raportare la implicațiile pe care nerespectarea normelor rutiere le pot avea cu privire la participanții la trafic, ținând cont totodată și de circumstanțele personale ale contravenientului, din fișa privind istoricul abaterilor contravenționale rezultând faptul că a mai săvârșit fapte de aceeași natură sau de natură diferită, dar privind încălcarea normelor referitoare la circulația rutieră.
Instanța consideră că acest gen de fapte contravenționale este din ce în ce mai des întâlnit și că este necesară sancționarea contravențională cât mai adecvată a acestor fapte pentru a se realiza scopul educativ și preventiv al sancțiunii contravenționale. De asemenea, aceste fapte contravenționale prezintă un grad de pericol social ridicat, prin aceea că pot conduce la pagube materiale importante, dar, mai ales, la consecințe mult mai grave, precum pierderea vieții participanților la trafic sau vătămarea integrității lor.
În ceea ce priveste suspendarea exercitarii dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile, instanța reține că această sancțiune contravențională complementară se aplică automat, conform dispozitiilor art. 102 alin. 3, lit. e din O.U.G. nr.195/2002.
Totodată, instanța reține că aplicarea sancțiunii complementare se impune pentru ca petentul să înțeleagă regulile de circulație pe drumurile publice, necesitate nu numai legală, dar și morală și de bun simț de a respecta aceste reguli și de a nu fi un pericol cel puțin pentru ceilalți participanți la trafic.
În acest context, instanța reține că circumstanțele personale invocate de către petent (faptul că lucrează la o firmă de distribuție din Bacău, având un salariu de 1200 de lei, necesitatea păstrării locului de muncă în vederea achitării ratei în valoare de aproximativ de 1000 de lei și în vederea asigurării întreținerii pentru cei doi copii ai săi), nu constituie un motiv în sine pentru înlăturarea sancțiunii contravenționale, atât timp cât, prin raportare la pericolul social al faptei și la mijloacele și modul de săvârșire al contravenției, instanța apreciază că nu se impune o astfel de măsură, fiind necesară și executarea sancțiunii complementare pentru realizarea scopului educativ și punitiv al sancțiunii contravenționale.
În plus, faptul că permisul de conducere îi este absolut necesar la locul de muncă nu a fost probat în cauză, astfel încât, fiind de notorietate numărul crescut al accidentelor provocate de nerespectarea de către conducătorii auto a limitei de viteză prescrise de lege pentru o anumită porțiune de drum, fără a exclude ”de plano” posibilitatea înlăturării justificate a măsurii complementare, instanța apreciază că în speță nu se impune reindividualizarea acestei sancțiuni.
Constatând legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ din data de 30.07.2014, instanța, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul P. T. C., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B. și va menține procesul-verbal contestat.
Totodată, în temeiul art. 453 C.pr.civ și al dreptului de dispoziție a părților prevăzut de art. 9 C.proc civ., instanța urmează să ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca neîntemeiată, acțiunea având ca obiect plângerea contravențională, formulată de petentul P. T. C., domiciliat în B., .. 8, ., jud. B., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B., cu sediul în B., .. 57, jud. B..
Menține procesul-verbal de contravenție ., nr._ din data de 30.07.2014, inclusiv sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile, aplicată prin procesul-verbal de contravenție contestat.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea și motivele de apel urmând a fi depuse la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.02.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
C. A.-M.H. A.
Aflată în C.O., semnează
președintele instanței
Red.C.M./tehnored. A.H.
4ex./ 12.06.2015
| ← Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1997/2015.... → |
|---|
