Plângere contravenţională. Sentința nr. 1997/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1997/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 23-02-2015 în dosarul nr. 1997/2015
Dosar nr_
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
Sentința nr. 1997
Ședința publică de la 23 februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A.-M. C.
GREFIER: A. H.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petenta ., în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER- I.S.C.T.R., având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 16 februarie 2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, având nevoie de mai mult timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 23 februarie 2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 12.08.2014, sub nr._, petenta ., în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER - ISCTR, a formulat plângere împotriva procesului-verbal de constatare a contravențiilor ., nr._/22.07.2014, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea acestuia, exonerarea petentei de la plata amenzii, precum și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată, iar, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului.
În motivare, petenta a arătat că la data de 22.07.2014 a fost sancționată de reprezentanții I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier- ISCTR, I. Teritorial nr. 3 cu 4000 de lei amendă, agenții constatatori reținând în sarcina petentei că marfa transportată nu a fost arimată cu chingi corespunzătoare, conform art. 4, pct.29 din HG nr. 69/2012, fapt ce a condus la neechilibrarea forțelor de inerție ce apar în timpul transportului.
A arătat petenta că procesul-verbal de contravenție atacat este nelegal deoarece nu cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art. 16 din OG nr. 2/2001, în sensul că nu a fost indicat actul normativ care stabilește contravenția.
A mai subliniat că vătămarea produsă prin neindicarea completă a actului normativ care stabilește contravenția constă în aceea că petenta nu poate cunoaște ce norme legale imperative a încălcat, astfel încât pe viitor să se poată conforma acestora, fiind nesocotit scopul educativ al sancțiunii, incident și în materie contravențională, iar vătămarea astfel produsă nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului nelegal, impunându-se prin urmare admiterea plângerii contravenționale.
A mai arătat petenta, în privința solicitării sale de înlocuire a sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului, că fapta săvârșită prezintă o gravitate redusă, întrucât transportul efectuat la data de 22.07.2014 s-a desfășurat în condiții de siguranță, neexistând în niciun moment riscul ca încărcătura să dezechilibreze ansamblul format din vehiculele având nr. de înmatriculare_ și_ .
A precizat că marfa a fost transportată înfoliat, pe europaleți, transportul fiind făcut într-o remorcă închisă, carosată, iar paleții au fost distribuiți pe întreaga lățime a remorcii, neexistând posibilitatea ca aceștia să se deplaseze în timpul transportului dezechilibrând autovehiculul.
A menționat că nu a mai fost sancționată contravențional pentru astfel de abateri.
În drept, petenta și-a întemeiat plângerea contravențională pe dispozițiile OG nr. 2/2001 și pe cele ale HG nr. 69/2012.
În dovedirea plângerii, petenta a anexat, în copie, următoarele înscrisuri: procesul-verbal contestat, carte de identitate a autovehiculului cu nr. de înmatriculare_ și dovada de comunicare a procesului-verbal.
Petenta a timbrat plângerea cu suma de 20 lei potrivit chitanței depusă la fila 9.
La data de 30.09.2014, intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca nelegală și nefondată și menținerea procesului-verbal de contravenție ISCTR nr._ din data de 22.07.2014 ca temeinic și legal întocmit.
În motivare, intimatul a învederat că la controlul efectuat in trafic de către inspectorii ISCTR în data de 22.07.2014, ora 13:08, în loc. B., pe DN28B, km 73+800, jud. B., a fost verificat ansamblul de vehicule cu nr. de înmatriculare_ ,/_ utilizat de conducătorul auto Dobos C., ce efectua un transport rutier contra cost de mărfuri și s-a constatat în urma analizării documentelor predate pentru verificare și din verificarea modului în care a fost arimată marfa, că nu sunt respectate obligațiile referitoare la asigurarea unui sistem de fixare a încărcăturii și a elementelor de fixare(chingi de fixare), punându-se în pericol siguranța rutieră în conformitate cu dispozițiile art. 4, pct. 29 din HG nr. 69/2012 cu modificările și completările ulterioare.
Totodată, s-a luat măsura imobilizării vehiculului până la înlăturarea deficiențelor constatate astfel încât să fie îndeplinite condițiile legale pentru continuarea transportului.
A mai arătat intimatul că în cauză a fost întocmit formular de control în trafic ., nr_, semnat de către conducătorul auto, un exemplar fiindu-i înmânat acestuia.
Totodată, intimatul a precizat că procesul-verbal de contravenție beneficiază de o prezumție de autenticitate și veridicitate, având valoarea unui act doveditor preconstituit, care face dovada faptei comise până la proba contrarie, prezumție ce nu a fost răsturnată de către societatea petentă prin probele propuse. A mai arătat intimatul că procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea prevederilor art. 16, alin. 5 și 6, ale art. 17, ale art. 19 și ale art. 25-27 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
În ceea ce privește încheierea procesului-verbal cu nerespectarea prevederilor art. 19 din OG nr. 2/2001, intimatul a apreciat că acest aspect nu constituie motiv de nulitate a procesului-verbal de contravenție, întrucât procesul-verbal se poate întocmi atât în prezența, cât și în lipsa făptuitorului, pe baza constatărilor personale și a probelor administrate de către agentul constatator, în speță agentul constatator stabilind situația de fapt percepută în mod personal. Totodată, intimatul a subliniat faptul că au fost respectate dispozițiile alineatului 3 al articolului 19 din OG nr. 2/2001, menționându-se la punctul 10 motivul lipsei obiecțiunilor reprezentantului legal al contravenientului și a martorului.
În plus, a precizat că rolul martorului asistent este de a atesta faptul că la momentul încheierii procesului-verbal, reprezentantul legal al persoanei juridice sancționate nu se află de față și nu i-a fost îngrădit dreptul de a formula obiecțiuni, însă în condițiile în care contravenientul este persoană juridică, în mod obiectiv aceasta neputând fi de față cu ocazia încheierii procesului-verbal de contravenție pe ruta de transport, confirmarea acestui aspect de către martorul-asistent este lipsită de relevanță.
Mai mult, intimatul a arătat că lipsa martorului și a obiecțiunilor aparținând reprezentantului legal al contravenientului sunt acoperite prin constatările efectuate de către agent, iar nerespectarea art. 16, alin. 7 din OG nr. 2/2001 atrage nulitatea relativă a procesului-verbal, care presupune ca petenta să sufere o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal de contravenție și care nu afectează dreptul la apărare a contravenientului, care are posibilitatea de a contesta în instanță procesul-verbal.
În continuare, intimatul a arătat că motivația petentei si probatoriul depus nu este în măsura să o exonereze de răspundere, răspunederea pentru încălcarea dispozițiilor legale revenindu-i operatorului de transport, răspunderea unității de transport fiind una legală, derivată din prerogativele de diriguire și control asupra modului de îndeplinire a atribuțiilor de serviciu.
Concluzionând că petenta nu face dovada contrara celor înscrise în procesul-verbal de contravenție, intimatul a precizat în plus că petenta nu se află la prima abatere contravențională săvârșită, în ceea ce privește transporturile rutiere, aceasta fiind sancționată, până în acest moment în alte șapte situații de către inspectorii ISCTR.
În drept, au fost invocate prevederile art. 205-208 Cod de procedura civila, ale OG nr.2/2001, ale HG nr. 69/2012 cu modificările și completările ulterioare, ale Ordinului MTI nr. 980/2011, ale Ordinului MTI nr. 995/2011.
În susținerea întâmpinării, intimatul a depus la dosar următoarele înscrisuri, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: procesul-verbal contestat, dovada de comunicare a procesului-verbal, formular de control în trafic, notă nr._ cu privire la deficiențele constatate în urma controlului efectuat în trafic, copie conformă nr._ pentru transportul rutier internațional de mărfuri contra cost în numele unui terț, carte de identitate conducător auto, certificat de înmatriculare al autoutilitarei cu nr._, aviz de însoțire a mărfii, facturi fiscale, planșe fotografice, fișă privind istoricul contravențional.
Petenta nu a formulat răspuns la întâmpinare.
Pentru justa soluționare a cauzei, instanța a încuviințat și administrat pentru ambele părți proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ din data de 22.07.2014, s-a reținut că la data de 22.07.2014, ora 13:08, pe DN29B, km 73+800, în localitatea B., a fost oprit și verificat ansamblul de vehicule format din autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ și remorca cu nr. de înmatriculare_, utilizat de către H. E. SRL, în timp ce efectua transport rutier contra cost de mărfuri în trafic național, iar în urma verificărilor efectuate, s-au constatat următoarele: nerespectarea de către întreprinderea de transport rutier în cont propriu/operatorul de transport rutier a obligației de a efectua transportul rutier de mărfuri, asigurând un sistem de fixare a încărcăturii conform reglementărilor în vigoare, în sensul că nu a asigurat înfășurarea/fixarea încărcăturii prin arimare directă cu chingi corespunzătoare, în conformitate cu dispozițiile din Recomandările privind bunele practici în domeniul fixării încărcăturii elaborate de Direcția Generală pentru Energie și Transport a Comisiei Europene din data de 14.12.2005, încălcându-se și prevederile art. 134, lit. g din OMTI nr. 980/2011, fapt ce a condus la neechilibrarea forțelor de inerție ce apar în timpul efectuării transportului.
În același act constatator, s-a consemnat că a fost aplicată și imobilizarea vehiculului până la înlăturarea deficiențelor constatate, astfel încât să fie îndeplinite condițiile legale pentru continuarea transportului, respectiv fixarea și blocarea paleților.
În plus, s-a menționat că a fost întocmit formularul de control în trafic ., nr._, semnat de către conducătorul auto.
Pentru fapta prevăzută de art. 4, pct. 29 din Hg nr. 69/2012, cu modificările și completările ulterioare, petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 4000 de lei, conform art. 7, alin. 1 din același act normativ.
Petenta nu a semnat de luare la cunoștință procesul-verbal, iar la rubrica „Alte mențiuni” s-a consemnat că reprezentantul legal al petentei nu a fost de față la întocmirea procesului-verbal și nu a putut formula obiecțiuni, iar lipsa reprezentantului legal nu a putut fi confirmată de un martor, fiind precizate, în conformitate cu dispozițiile art. 19, alin. 3 din OG nr. 2/2001, motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în lipsa martorului, respectiv faptul că la fața locului nu s-a putut identifica niciun martor decât alt agent constatator, care, potrivit OG nr. 2/2001, nu poate semna în calitate de martor.
Față de cele consemnate în procesul-verbal, petenta a formulat plângere, în conformitate cu dispozițiile art. 31 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, solicitând, în principal, anularea actului constatator și, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului.
În temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța va analiza legalitatea și temeinicia procesului-verbal contestat și va hotărî asupra sancțiunii aplicate.
Cu privire la legalitatea procesului verbal, instanța reține că acesta se bucură de prezumția de legalitate până la proba contrară, conform art.34 O.G. nr.2/2001.
Procedând la verificarea legalității procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat de către petentă, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor O.G. nr.2/2001, în cuprinsul actului constatator regăsindu-se toate elementele obligatorii prevăzute de art.17 din O.G.nr.2/2001, neexistând niciun motiv de nelegalitate care să poată fi invocat de instanță din oficiu.
În ceea ce privește motivele de nelegalitate invocate de petentă, instanța urmează să le respingă pentru următoarele considerente:
Petenta a învederat că nu au fost respectate dispozițiile legale ale OG nr. 2/2001, întrucât agentul constatator nu a indicat în concret actul normativ care stabilește contravenția.
Instanța constată că petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 4000 de lei, sub aspectul săvârșirii contravenției prevăzute de art. 4, pct. 29 din HG nr. 69/2012, cu modificările și completările ulterioare și sancționate de art. 7, alin. 1 din același act normativ.
Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 4, pct. 29 din HG nr. 69/2012, privind stabilirea încălcărilor cu caracter contravențional ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme comune privind condițiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupației de operator de transport rutier și de abrogare a Directivei 96/26/CE a Consiliului, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piața transportului rutier internațional de mărfuri, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piața internațională a serviciilor de transport cu autocarul și autobuzul și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 561/2006 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere și ale normelor de aplicare a acesteia, precum și a sancțiunilor contravenționale și a altor măsuri aferente aplicabile în cazul constatării încălcărilor, ” Următoarele fapte reprezintă încălcări grave ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 și constituie contravenții, dacă acestea nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni: (...) nerespectarea de către întreprinderea de transport rutier în cont propriu/operatorul de transport rutier a obligației de a efectua transportul rutier de mărfuri asigurând un sistem de fixare a încărcăturii conform reglementărilor în vigoare”. De asemenea, limitele sancțiunii amenzii aplicabile pentru această faptă contravențională sunt stipulate în art. 7, alin. 1 din același act normativ, agentul constatator putând aplica sancțiunea amenzii cuprinse între 4000 de lei și 6000 de lei.
Raportând textul de lege indicat de către agentul constatator la descrierea faptei contravenționale din cuprinsul procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța apreciază că încadrarea juridică a faptei contravenționale a fost corect efectuată de către agentul constatator, întrucât, chiar dacă norma ce conturează elementele constitutive ale contravenției amintite mai sus constituie o normă de trimitere, în sensul că împrejurările în care devine aplicabil textul de lege, care constituie ipoteza regulii de conduită, sunt prevăzute în reglementările în vigoare, fără indicarea concretă a articolelor, în cuprinsul actului constatator sunt menționate dispozițiile Ordinului pentru aprobarea Normelor metodologice privind aplicarea prevederilor referitoare la organizarea și efectuarea transporturilor rutiere și a activităților conexe acestora stabilite prin Ordonanța Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, precum și Recomandările privind bunele practici în domeniul fixării încărcăturii, elaborate de Direcția Generală pentru Energie și Transport a Comisiei Europene din data de 14.12.2005.
În ceea ce privește articolul indicat de către agentul constatator pentru evidențierea deficiențelor în privința fixării încărcăturii transportate, respectiv art. 134, lit. g din OMTI nr. 980/2011, instanța constată că, într-adevăr, prin raportare la conduita societății petente, acesta a fost indicat eronat, în sensul că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 134, literele k și n din reglementările menționate mai sus, astfel cum însuși intimatul a subliniat prin întâmpinare, acestea constituind reglementări în vigoare, în sensul normei de trimitere.
Cu toate acestea, instanța reține că, potrivit art. 16 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de contravenție trebuie să conțină în mod obligatoriu indicarea actului normativ prin care se sancționează contravenția, astfel că instanța de judecată are posibilitatea să rețină articolul care prevede fapta contravențională, dacă fapta reținută corespunde acestei fapte, iar sancțiunea aplicată se încadrează în limitele sancționatorii prevăzute de lege. Cu alte cuvinte, chiar în lipsa indicării articolului, alineatului sau a literei corespunzătoare textului legal care sancționează contravenția, instanța are posibilitatea de a identifica textul de lege aplicabil, atât timp cât fapta este suficient descrisă în cuprinsul procesului-verbal de contravenție, iar contestatorul nu probează nicio vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției.
Pe cale de consecință, subliniind că agentul constatator a reținut din eroare art. 134, lit. g din OMTI nr. 980/2011, în loc de literele k și n ale aceluiași articol, instanța constată că acest aspect poate fi doar un motiv de nulitate virtuală, care ar putea atrage nulitatea procesului-verbal de contravenție doar în cazul producerii unei vătămări petentului, dar cum acestuia i s-a aplicat sancțiunea corect, fiind reținut articolul de lege corespunzător (art. 7, alin. 1 din HG nr. 69/2012), instanța apreciază că nu se impune anularea procesului-verbal de contravenție ., nr._ din data de 22.07.2014 pentru acest motiv.
În plus, în ceea ce privește referirea agentului constatator la obligația operatorului de transport de a respecta, în materia fixării încărcăturii, a Recomandărilor privind bunele practici în domeniul fixării încărcăturii elaborate de Direcția Generală pentru Energie și Transport a Comisiei Europene din data de 14.12.2015, instanța amintește, contrar susținerilor petentei, că, potrivit art. 134, lit. q din Normele metodologice din 30 noiembrie 2011 privind aplicarea prevederilor referitoare la organizarea și efectuarea transporturilor rutiere și a activităților conexe acestora stabilite prin OG nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, ” Operatorii de transport care efectuează operațiuni de transport rutier contra cost au următoarele obligații: (...) q) să se asigure că încărcătura înfășurată sau fixată în vehicul este în conformitate cu dispozițiile din "Recomandările europene privind cele mai bune practici în domeniul fixării încărcăturii pentru transportul rutier", elaborate de Direcția Generală pentru Energie și Transport a Comisiei Europene la data de 14 decembrie 2005”.
Pentru aceste motive, instanța apreciază că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ din data de 22.07.2014, respectă condiția legalității.
Cu privire la temeinicia procesului verbal contestat, instanța reține că acesta se bucură de prezumția de temeinicie, până la proba contrară, conform art. 34 O.G. nr.2/2001.
Instanța învederează că procesul-verbal de constatare a contravențiilor ., nr._ din data de 22.07.2014, întocmit de intimatul I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier – ISCTR reprezintă un mijloc de probă și conține constatările personale ale agentului constatator în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu.
Astfel, din probatoriul administrat în cauză (în special, aspectele consemnate în cuprinsul procesului-verbal de contravenție, coroborate cu planșele fotografice anexate la dosar), instanța constată că nu s-a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în sarcina petentei prin actul atacat, nefiind răsturnată prezumția relativă de temeinicie de care se bucură procesul-verbal de contravenție ., nr._ din data de 22.07.2014.
În acest sens apare și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza I. P. contra României în care Curtea a apreciat ca fiind esențial faptul că instanțele naționale i-au oferit petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale.
Prin urmare, Curtea a constat că singurele probe pe baza cărora instanțele naționale puteau pronunța o hotărâre erau cele depuse de agentul constatator, reclamantului dându-i-se pe tot parcursul procesului posibilitatea de a-și dovedi afirmațiile.
În plus, instanța arată că petenta nu a contestat situația de fapt reținută în procesul-verbal, în sensul că nu a formulat argumente legate de netemeinicia actului constatator, ci a dezvoltat motive de fapt de natură să atragă reindividualizarea sancțiunii amenzii.
Astfel, petenta a arătat că marfa a fost transportată înfoliat pe europaleți, iar paleții au fost distribuiți pe întreaga lățime a remorcii, neexistând posibilitatea ca aceștia să se deplaseze în timpul mersului, dezechilibrând autovehiculul, fapta prezentând așadar un grad minim de pericol social.
Instanța reține, în ceea ce privește aspectele învederate de petentă că, pe de o parte, fotografiile anexate la dosar nu confirmă susținerile petentei, în sensul că paleții nu apar ca fiind distribuiți pe întreaga lățime a remorcii, iar, pe de altă parte, chiar dacă marfa a fost transportată înfoliat pe paleți, aceasta nu constituie o situație dintre cele prevăzute de art. 11 din OG nr. 2/2001, care să înlăture caracterul contravențional al faptei. De asemenea, paleții utilizați de societatea petentă nu constituie elemente de fixare a încărcăturii, astfel încât nu se poate susține că operatorul de transport a asigurat un sistem de fixare a mărfurilor corespunzător.
În considerarea celor expuse mai sus, instanța apreciază că în mod temeinic s-a reținut în sarcina petentei săvârșirea faptei prevăzute de art. 4, pct. 29 din HG nr. 69/2012.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța apreciază că s-a realizat o corectă individualizare a sancțiunilor aplicate petentului.
Opinia instanței se fundamentează, pe de o parte, pe dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, iar, pe de altă parte, pe dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora, la aplicarea sancțiunii, trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Din înscrisurile depuse la dosar, instanța reține că pericolul social al faptei săvârșite de petentă este unul ridicat, aducându-se atingere unor norme sociale de o importanță deosebită, respectiv cele privind asigurarea unui sistem de fixare a încărcăturilor, astfel încât circulația autovehiculelor cu care sunt efectuate activități de transport rutier de marfă contra cost să se efectueze în condiții de siguranță pe drumurile publice.
În ceea ce privește posibilitatea înlocuirii sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului, instanța arată că aspectele prezentate de petentă (în principal, faptul că marfa a fost transportată înfoliat pe europaleți, iar paleții au fost distribuiți pe întreaga lățime a remorcii, neexistând posibilitatea ca aceștia să se deplaseze în timpul mersului, dezechilibrând autovehiculul), nu constituie împrejurări de fapt sau circumstanțe de natură a atenua răspunderea contravențională, mai ales în contextul în care, astfel cum s-a arătat mai sus, planșele fotografice anexate la dosar contrazic susținerile din plângerea contravențională, în sensul că paleții nu au fost distribuiți pe întreaga lățime a remorcii, în remorcă existând spațiu suficient care ar fi putut determina deplasarea încărcăturii.
Pe cale de consecință, instanța apreciază că rolul preventiv, dar și cel punitiv al sancțiunii poate fi atins doar prin aplicarea amenzii, în acest fel asigurându-se atât prevenția generală, cât și cea specială, ținându-se cont inclusiv de istoricul contravențional al societății petente, în sensul că aceasta a mai fost sancționată contravențional în trecut pentru încălcări ale legislației privind transporturile rutiere de mărfuri.
Având în vedere cele menționate, instanța consideră că dispozițiile art. 21, alin. 3 O.G. 2/2001 au fost respectate cu ocazia aplicării sancțiunii contravenționale, aceasta fiind una proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite de către petentă.
Constatând legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ din data de 22.07.2014, instanța, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta ., în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER- I.S.C.T.R. și va menține procesul-verbal contestat.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța reține că, potrivit art. 453, alin. 1 Cod proc. civ., ”Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.” Având în vedere faptul că instanța urmează să mențină procesul-verbal de constatare a contravenției contestat, respingând plângerea contravențională, nu se poate susține că intimatul ar avea vreo culpă procesuală, motiv pentru care va fi respins capătul de cerere accesoriu privind obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca neîntemeiată, acțiunea având ca obiect plângere contravențională, formulată de petenta S.C.H. E. S.R.L., cu sediul în Ungheni, ., jud. M., în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER- ISCTR., cu sediul în București, sector 1, .. 38 și cu sediul procesual ales la ISCTR- I. Teritorial nr. 3 Zona N-E Suceava, .. 16, Suceava.
Menține procesul-verbal de constatare a contravențiilor ., nr._ din data de 22.07.2014.
Respinge cererea petentei de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea și motivele de apel urmând a fi depuse la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.02.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
C. A.-M.H. A.
Aflată în C.O., semnează
președintele instanței
Red.C.M./tehnored. A.H.
4ex./ 12.06.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1996/2015.... | Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... → |
|---|
