Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1878/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1878/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 19-02-2015 în dosarul nr. 1878/2015
Dosar nr._ Cerere cu valoare redusă
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
Secția civilă
SENTINȚA nr. 1878
Ședința camerei de consiliu din 19 februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – M. R.-R.
GREFIER – C. A.
Pe rol se află judecarea cererii cu valoare redusa formulată de reclamantul S.C. apa grup S.A., societate în faliment, în contradictoriu cu pârâtul N. I..
La apelul nominal făcut în camera de consiliu, în ordinea cauzelor aflate pe lista de ședință, la prima strigare a cauzei, lipsesc părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat că judecata are loc fără citarea părților, întrucât instanța nu a dispus înfățișarea acestora.
Instanța a procedat din oficiu la verificarea competenței sale, stabilind că este competentă general și material să soluționeze cererea, potrivit art. 1.027 Cod procedură civilă, cererea fiind introdusă la instanța de la domiciliul pârâtului, cu respectarea competenței teritoriale prevăzute de art. 107 alin. (1) Cod procedură civilă.
Instanța a declarat deschisă cercetarea procesului, după care, pentru reclamant, a încuviințat și a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Din oficiu, instanța a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune raportat la debitul cu titlu de preț servicii cuprins în factura emisă în data de 30.09.2010 și la debitul cu titlu de penalități de întârziere aferente acestui debit cu titlu de preț servicii, penalități incluse în facturile emise în perioada 22.10._12.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța a rămas în pronunțare asupra excepției invocate și asupra fondului.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cererii de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. în data de 09.12.2014 sub nr._, pe calea procedurii cu privire la cererile cu valoare redusă, reclamantul S.C. A. G. S.A., societate în faliment, în contradictoriu cu pârâtul N. I., a solicitat instanței să oblige pârâtul la plata sumei de 27,10 lei, reprezentând contravaloarea facturilor pentru serviciile de furnizare apă prestate și neachitate în perioada 30.08._12, și a sumei de 9,20 lei, reprezentând penalități legale pentru perioada 30.08._12, fără cheltuieli de judecată.
În fapt, reclamantul a arătat că pârâtul a beneficiat de serviciile de alimentare cu apă în perioada sus amintită, fără a achita contravaloarea acestora. Pentru serviciul prestat societatea reclamantă a emis lunar facturi care nu au fost respinse la plată, ceea ce dovedește indirect că acestea au fost recunoscute și acceptate de către pârât. Facturile cuprind contravaloarea serviciului prestat, cât și penalitățile de întârziere pentru întregul debit restant existent în evidența contabilă la data facturării.
Faptul că pârâtul este un utilizator al serviciilor prestate de către societate rezultă și din inexistența unei solicitări scrise de debranșare, a arătat reclamantul.
Întrucât pârâtul nu a înțeles să achite contravaloarea serviciului prestat, reclamantul a arătat că a invitat pârâtul la mediere, solicitându-i să se prezinte la sediul societății în vederea concilierii și pentru găsirea, de comun acord, a unor modalități de plată, însă, pârâtul nu s-a prezentat la data invitației la mediere.
Reclamantul a învederat că penalitățile de întârziere legale au fost calculate în baza art. 42 alin. (10) din Legea nr. 51/2006 privind serviciile comunitare de utilități publice și art. 30 alin. (4) din Legea nr. 241/2006 privind serviciul de alimentare cu apă și de canalizare, fiind egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, după cum urmează: de 0,1% pe zi începând cu data de 01.01.2007, conform art. III din Legea nr. 210/2005, lege care a înlocuit termenul „dobândă” cu termenul „majorări de întârziere”; de 0,05% pe zi, începând cu data de 01.07.2010, conform art. l pct. 10 din O.U.G. nr. 39/2010, ordonanță care a înlocuit noțiunea „majorări de întârziere” cu noțiunea „dobânzi de întârziere la plată”; de 0,04% pe zi, începând cu data de 04.04.2011, conform art. 120 alin. (7) din O.G. nr. 92/2003 astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 46/2011.
În drept, au fost invocate: art. 1177, art. 1178, art. 1522, art. 1526, art. 1531 și art. 1535 din Codul civil, art. 43 Cod comercial, Ordinul ANRSC nr. 88/2007, Ordinul ANRSC nr. 90/2007, Legea nr. 51/2006, Legea nr. 241/2006, Legea nr. 210/2005 și O.U.G. nr. 39/2010.
Reclamantul a precizat că nu dorește să aibă loc o dezbatere orală și a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru în temeiul art. 77 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
În probațiune, reclamantul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, fiind depuse copii după: contractul nr. 173/17.06.2004, fișa dosar, fișa abonat, facturile fiscale a căror plată se pretinde, încheierea nr. 197/03.03.2011 a Tribunalului B. și certificatul de grefă privind minuta numirii lichidatorului judiciar.
Pârâtul N. I. nu a transmis formularul de răspuns la cererea reclamantului sau alt înscris, pentru a-și exprima poziția și a propune probe în apărare.
Din oficiu, instanța a ridicat excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile reclamantului constând în preț servicii cuprinse în factura emisă în data de 30.09.2010 și în penalitățile de întârziere aferente acestui debit cu titlu de preț servicii, penalități incluse în facturile emise în perioada 22.10._12.
Pentru justa soluționare a cauzei, instanța a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar de către reclamant.
Analizând probele administrate în cauză, reține următoarele:
Potrivit art. 1.025 alin. (1) Cod procedură civilă, procedura cu privire la cererile cu valoare redusă se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței, în orice materie, cu excepția celor limitativ prevăzute de art. 1.025 alin. (2) și (3) Cod procedură civilă.
Constatând că în cauză sunt îndeplinite condițiile speciale de admisibilitate menționate anterior, instanța va trece la analizarea cererii reclamantului.
Reclamantul S.C. A. G. S.A., societate în faliment, a furnizat serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare către populație și operatorii economici de pe raza mun. B., preluând inclusiv contractele de branșare/racordare și utilizare a serviciilor publice de alimentare cu apă și de canalizare încheiate de operatorul anterior, Regia Autonomă Județeană „A.” B..
În acest mod, în baza contractului nr. 173/17.06.2004 încheiat cu Regia Autonomă Județeană „A.” B., pârâtului N. I. i-au fost furnizate servicii de alimentare cu apă și de canalizare de către reclamant.
În lipsa unor probe contrarii, rezultă că pârâtul a beneficiat de aceste servicii, fără a contesta facturile emise și distribuite lunar, care cuprindeau atât suma aferentă lunii curente, cât și penalitățile de întârziere.
Prin cererea sa, reclamantul a învederat că pârâtul nu și-a îndeplinit obligația de plată a sumei de 27,10 lei reprezentând preț servicii de furnizare apă și de canalizare și a sumei de 9,20 lei reprezentând penalități de întârziere, ambele cuprinse în facturile emise în perioada 30.08._12.
Întrucât instanța a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile reclamantului constând în preț servicii cuprinse în factura emisă în data de 30.09.2010 și în penalitățile de întârziere aferente acestui debit cu titlu de preț servicii, penalități incluse în facturile emise în perioada 22.10._12, excepția va fi analizată cu prioritate, în baza art. 248 alin. (1) Cod procedură civilă.
Instanța arată că serviciul de alimentare cu apă și de canalizare este unul continuu, iar dreptul de creanță al furnizorului-creditor se realizează prin plata fiecărei facturi fiscale în parte de către consumatorul-debitor. Prin urmare, dreptul material la acțiune al reclamantului este supus unui termen de prescripție separat pentru fiecare sumă înscrisă în facturile fiscale emise în perioada de furnizare a serviciului, în prezenta cauză, pentru perioada 30.08._12.
Potrivit art. 201 din Legea nr. 71/2011 privind punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit. Întrucât sunt pretinse la plată facturi fiscale a căror scadență se situează anterior datei intrării în vigoare a Codului civil, respectiv 01.10.2011, instanța constată că se aplică dispozițiile Decretului nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, în reglementarea căruia excepția prescripției este de ordine publică, putând fi invocată și din oficiu de către instanța de judecată. În același sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 1/17.02.2014, în soluționarea recursului în interesul legii care a făcut obiectul dosarului nr. 20/2013.
În cazul acțiunile personale menite să apere un drept de creanță, termenul de prescripție este de 3 ani care începe să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune, conform art. 3 alin. (1) și art. 7 din Decretul nr. 167/1958.
Pentru a stabili data nașterii dreptului la acțiune, instanța are în vedere dispozițiile art. 30 alin. (3) din Legea nr. 241/2006 privind serviciile de alimentare cu apă și de canalizare. Potrivit acestora, utilizatorii serviciului sunt obligați să achite facturile reprezentând contravaloarea serviciului de care au beneficiat, în termenul de scadență de 15 zile de la data emiterii facturilor, data emiterii facturii și termenul de scadență urmând a fi înscrise pe factură.
În cauză, prin plata sumei de 4 lei în data de 17.01.2012, pârâtul N. I. a stins parțial debitul din factura emisă în data de 30.08.2010, astfel că termenul de prescripție s-a întrerupt la data de 17.01.2012, de la această dată începând să curgă un nou termen de prescripție de 3 ani care nu s-a împlinit la data sesizării instanței – 09.12.2014. În schimb, pentru factura emisă în data de 30.09.2010, termenul de prescripție nu s-a întrerupt, ci a curs continuu de la scadență și s-a împlinit anterior datei sesizării instanței.
Potrivit art. 1 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958, odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept subiectiv principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile subiective accesorii, în speță, penalitățile incluse în facturile emise în perioada 22.10._12 pentru întârzierea la plată a facturii cu titlu de preț servicii emisă în data de 30.09.2010.
În consecință, instanța va admite excepția prescripției dreptului la acțiune atât cu privire la pretențiile constând în preț servicii de alimentare cu apă și de canalizare din factura emisă în data de 30.09.2010, cât și la cele constând în penalități de întârziere aferente incluse în facturile emise în perioada 22.10._12.
Plata sumei de 4 lei efectuată de pârât în data de 17.01.2012 a diminuat debitul de 16,89 lei cu titlu de preț servicii din factura emisă în data de 30.08.2010, la suma de 13,03 lei. Întrucât față de acest debit nu s-a împlinit termenul de prescripție, instanța constată că pretențiile reclamantului sunt întemeiate doar cu privire la acest debit de 13,03 lei cu titlu de preț servicii și la penalitățile de întârziere aferente calculate de la scadență și până la data de 17.01.2012 la nivelul dobânzii legale pentru neplata obligațiilor bugetare în vigoare în acest interval, conform art. 120 alin. (7) Cod procedură fiscală, fără ca valoarea totală a penalităților să poată depăși cuantumul acestui debit.
Față de cele expuse, instanța va admite în parte cererea reclamantului și va obliga pârâtul să plătească reclamantului suma de 13,03 lei cu titlu de rest preț servicii din factura emisă în data de 30.08.2010 și penalitățile de întârziere aferente calculate de la scadență și până la data de 17.01.2012, la nivelul dobânzii legale pentru neplata obligațiilor bugetare în vigoare în acest interval, fără ca valoarea totală a penalităților să poată depăși cuantumul debitului cu titlu de preț servicii, dar va respinge ca fiind prescrise pretențiile constând în preț servicii din factura emisă în data de 30.09.2010 și cele constând în penalitățile de întârziere aferente incluse în facturile emise în perioada 22.10._12.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată din oficiu, cu privire la pretențiile constând în preț servicii din factura emisă în data de 30.09.2010 și la pretențiile constând în penalități de întârziere aferente incluse în facturile emise în perioada 22.10._12.
Admite în parte cererea cu valoare redusă formulată de reclamantul S.C. A. G. S.A., societate în faliment, CUI_, cu sediul în mun. B., .. 3, jud. B., în contradictoriu cu pârâtul N. I., cu domiciliul în oraș B., C. Națională nr. 62, jud. B..
Obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 13,03 lei cu titlu de rest preț servicii din factura emisă în data de 30.08.2010 și penalitățile de întârziere aferente calculate de la scadență și până la data de 17.01.2012, la nivelul dobânzii legale pentru neplata obligațiilor bugetare în vigoare în acest interval, fără ca valoarea totală a penalităților să poată depăși cuantumul debitului cu titlu de preț servicii.
Respinge ca fiind prescrisă cererea reclamantului cu privire la pretențiile constând în preț servicii din factura emisă în data de 30.09.2010 și la pretențiile constând în penalitățile de întârziere aferente incluse în facturile emise în perioada 22.10._12.
Executorie de drept.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria B..
Pronunțată în ședința publică din data de 19 februarie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red./Tehnored./jud. M.R.R.
Ex. 4/25.02.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1872/2015. Judecătoria... | Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... → |
|---|
