Pretenţii. Sentința nr. 633/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 633/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 20-01-2015 în dosarul nr. 633/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 633
Ședința publică de la 20 Ianuarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Z. A. A.
GREFIER: N. M.
Pe rol se află judecarea cauzei civile având ca obiect pretenții formulată de reclamantul R. O., în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA P. PROTECȚIA MEDIULUI B..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 13.01.2015 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 20.01.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 05.08.2014, sub numărul_, reclamantul R. O., în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Protecția Mediului B., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata de daune interese moratorii, respectiv dobânzi legale, reprezentând echivalentul prejudiciului suferit prin executarea cu întârziere a obligației de plată stabilită irevocabil prin titlu executoriu, de la data scadenței, respectiv 26.11.2008 până în prezent și în continuare, până la achitarea integrală a sumelor pe care pârâta i le datorează cu titlu de drepturi salariale, conform sentinței pronunțate în favoarea sa.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, prin titlul executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 1236/26.11.2008, pronunțată de Tribunalul B., rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 320/19.02.2009 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, pârâta Agenția pentru Protecția Mediului B. a fost obligată să-i plătească drepturi bănești reprezentând suplimentul postului în procent de câte 25% din salariul tarifar de încadrare și suplimentul treptei de salarizare în procent de 25% din salariul tarifar de încadrare, pentru perioada 01.01._06, sumă ce va fi actualizată cu coeficientul de inflație la dată
plății efective.
A învederat reclamantul că, deși este în posesia unui titlu executoriu încă din anul 2008, nici până la această dată debitoarea pârâtă nu a înțeles să-și execute obligația și să-i achite în întregime sumele datorate, imposibilitatea de a obține executarea acestei hotărâri judecătorești într-un termen rezonabil constituind și o ingerință în dreptul său de proprietate. Acesta a mai precizat că principiul indivizibilității plății impune ca acela care face plata să plătească în întregime, iar creditorul nu poate sili pe debitor a primi parte din datorie, așa cum rezultă din dispozițiile art. 1101 Cod civil, iar în ce privește data plății, aceasta se face când datoria a ajuns la scadență și, așa cum rezultă din hotărârea atașată, creanța este certă și exigibilă.
Reclamantul a solicitat acordarea de daune interese moratorii, daune care reprezintă echivalentul prejudiciului suferit de creditor prin executarea cu întârziere a obligației și, fiind vorba de o obligație de a da având ca obiect o sumă de bani, executarea obligației în natură este întotdeauna posibilă, daunele moratorii solicitate sub forma dobânzii reprezentând echivalentul prejudiciului suferit ca urmare a executării cu întârziere a obligației.
A mai precizat reclamantul că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, respectiv existența unui prejudiciu și a vinovăției pârâtei.
În final, a arătat că, prin amânarea plății sumelor de bani stabilite prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, îi este afectat dreptul de proprietate, motiv pentru care solicită obligarea pârâtei la plata dobânzilor pentru sumele datorate, de la data scadentei, 26.11.2008, până în prezent și pentru viitor până la achitarea integrală a datoriei, aceasta reprezentând o reparare integrala a prejudiciului, în sensul dispozițiilor art. 1531 din Codul Civil 1864.
În drept, cererea nu a fost motivată.
În temeiul În conformitate cu dispozițiile art. 223 C.pr.civ., reclamantul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În dovedirea plângerii, reclamantul a depus la dosar, în copie: Sentinta nr. 1236/26.1 0.2008 a Tribunalului B. (filele 7-8), încheierea nr. 568 a Tribunalului B. (fila 9) și Decizia nr. 2/17.02.2014 pronunțata in recurs in interesul legii, publicata in M.O. partea I nr. 411/03.06.2014 (filele 10-16).
Cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru.
La data de 10.10.2014, pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate, ca neîntemeiată.
În motivare, a arătat pârâta că, în conformitate cu sentința nr. 1236/26.11.2008, pronunțata de Tribunalul B., rămasă definitivă și irevocabilă prin Deciziei nr. 320/19.02.2009 a Curții de Apel Suceava, a fost obligată la plata către reclamant a suplimentului postului și a suplimentului treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, în raport de încadrarea pe funcție a reclamantului, începând cu data de 01.01.2004 și până la data pronunțării hotărârii, în speță 26.11.2008, sume actualizate în raport cu indicele de inflație la data plății efectiv.
A precizat pârâta că, plățile respective se realizează după o procedură de executare care începe din anul 2012, până în anul 2016, în diferite procente din valoarea titlului executoriu. Astfel, se mai arată că A.P.M. B. a procedat în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 71 din 17 iunie 2009 și a întreprins demersurile legale în vederea asigurării fondurilor de natură salarială care să aibă ca destinație plata sumelor de bani, neputând fi atrasă prin urmare, răspunderea debitorului prin acordarea daunelor-interese moratorii sub forma dobânzii legale, pentru acoperirea prejudiciului cauzat creditorului prin executarea parțială și eșalonată a obligațiilor stabilite prin hotărâri judecătorești
A susținut aceasta că, legiuitorul a prevăzut în mod expres modalitatea de reparare a prejudiciului determinat de executarea cu întârziere, aceasta fiind reprezentată de actualizarea creanței, motiv pentru care obligarea la plata dobânzii legale, alături de actualizarea creanței, ar reprezenta o dublă reparație a aceluiași prejudiciu încercat de creditor, determinat de întârzierea în executarea integrală și devalorizarea continuă a sumelor de bani.
A mai menționat pârâta că efectul termenelor legale suspensive stabilite în favoarea debitorului, prin O.U.G. 71/2009, este acela că nu se poate pretinde de către creditor executarea obligațiilor înlăuntrul acestor termene, astfel încât în aceste intervale nu curg nici daune interese moratorii.
Mai mult, a relevat pârâta că, pentru antrenarea răspunderii contractuale a debitorilor sub forma obligării acestora la plata daunelor-interese moratorii, trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile. Referitor la vinovăție, aceasta a precizat că nu a refuzat executarea, ci a procedat la aplicarea unui act normativ prin care s-a prevăzut plata eșalonată. A apreciat pârâta că, intervenția legiuitorului, printr-un act normativ, validat pe cale jurisprudențială de Curtea Constituțională și de instanța de contencios european, având ca efect eșalonarea plăților, constituie un caz fortuit ce exonerează debitorul de plata dobânzilor legale.
În drept, au fost invocate dispozițiile C.pr.civ. și O.G. 71/2009, modificată și completată.
În dovedire, pârâta nu a propus probe
În temeiul art. 223 C.pr.civ, pârâta a solicitat judecarea cauzei și în lipsa sa.
La termenul de judecată din data de 13.01.2015, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale a Judecătoriei B., și prin urmare a rămas în pronunțare asupra acestei excepții.
Analizând cu prioritate excepția necompetenței materiale a Judecătoriei B. instanța reține că este întemeiată pentru următoarele motive:
Excepția necompetenței materiale este o excepție de procedură întrucât, prin intermediul acesteia se invocă neregularități procedurale, respectiv încălcarea normelor referitoare la aptitudinea unei instanțe de a judeca un anumit litigiu și dilatorie deoarece admiterea acesteia duce la întârzierea judecării cauzei pe fond prin declinarea acesteia în favoarea instanței competente. De asemenea, instanța reține că potrivit art. 129 alin. 2 pct. 2 Cod procedură civilă, necompetența materială este de ordine publică atunci când procesul este de competența unei alte instanțe de alt grad.
Potrivit dispozițiilor art. 109 din Legea nr. 188/1999: ”Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.”
În cazul de față, instanța constată că se solicită acordarea de daune interese moratorii, respectiv dobânzi legale, la sumele datorate cu titlu de drepturi salariale, conform sentinței nr. 1236/26.11.2008 a Tribunalului B., Secția Comercială, C. Administrativ și Fiscal, pronunțată în dosarul nr._, definitivă și irevocabilă prin prin Decizia nr. 320/19.02.2009 a Curții de Apel Suceava, pronunțată în dosarul nr. 4243/40/E/2008, prin aceste hotărâri pârâta fiind obligată să acorde reclamantului anumite drepturi salariale.
Cum drepturile salariale sunt de esența raportului de serviciu, iar petentul are calitatea de funcționar public, instanța consideră că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 și, în temeiul art. 132 alin. 3 C.proc.civ., va admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei B. invocată din oficiu și va dispune declinarea competenței de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului B..
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția de necompetență materială a Judecătoriei B. în soluționarea prezentei cauze, invocată de instanță din oficiu.
Declină competența de soluționare a cauzei având ca obiect „pretenții” formulată de reclamantul R. O., cu domiciliul în B., .. 3, ., județul B., în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA P. PROTECȚIA MEDIULUI B., cu sediul în B., .. 44, județul B., în favoarea Tribunalului B..
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20.01.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. Z.A.A./Tehnored. Z.A.A./ex.4/10.02.2015
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 599/2015. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1872/2015. Judecătoria... → |
|---|
