Plângere contravenţională. Sentința nr. 3619/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3619/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 07-04-2015 în dosarul nr. 9075/193/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Ședința publică de la 7.04. 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. A.-M.
GREFIER H. A.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3619
Pe rol judecarea cauzei civile ce are ca obiect plângere contravențională formulată de petentul P. A. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B..
La apelul nominal făcut în ședință publică, în ordinea cauzelor aflate pe lista de ședință, și la a doua strigare părțile nu răspund.
Procedura de citare nu este legal îndeplinită cu petentul, întrucât dovada de comunicare depusă la dosar nu respectă prevederile art. 163 alin. 3 Cod proc. civ., agentul poștal fiind obligat să facă aplicarea acestui text de lege atunci când destinatarul refuză primirea; în plus, procesul-verbal nu respectă mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității exprese de art. 164 Cod proc. civ. Cu toate acestea, pentru termenul anterior, destinatarul a primit personal citația, astfel încât, chiar dacă procedura de citare pentru acest termen a fost viciată, petentul avea termen în cunoștință conform art. 229, alin. 1 Cod proc. civ., din eroare fiind dispusă citarea sa.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se constată că la dosar s-au depus prin serviciul registratură al instanței procese verbale privind imposibilitatea îndeplinirii mandatelor de aducere dispuse în cauză.
Instanța în temeiul disp.art 313 alin 3 Cod procedură procedează la judecarea cauzei.
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, în temeiul art. 244 Cod pr.civilă, instanța declară închisă cercetarea procesului și deschide dezbaterile în fond.
Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, conform art. 394 Cod pr. civilă, instanța declară închise dezbaterile în fond și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 20.06.2014, sub nr._, petentul P. A., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce urmează a o pronunța, să dispună anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 08.06.2014.
În motivare, petentul a arătat că nu a comis nici o faptă pentru care să fie sancționat conform legii.
Plângerea nu a fost fundamentată în drept.
Acțiunea petentului a fost legal timbrată, conform dispozițiilor art. 19 din OUG nr. 80/2013.
Intimatul a formulat întâmpinare, în data de 28.11.2014 prin care se arată că în data în data de 08.06.2014 ora 23.00, aflându-se sub influența băuturilor alcoolice împreună cu numitul Degheluță D. pe drumul public i-a adresat cuvinte și expresii jignitoare numitului M. M..
Faptele săvârșite de petent au fost constatate direct de agentul constatator, procesul verbal de contravenție întocmit bucurându-se de prezumția de autenticitate și veridicitate, având forța probantă a unui act doveditor preconstituit care face dovada faptei săvârșite până la proba contrarie. Solicită respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal de contravenție.
Instanța a administrat la solicitarea intimatului proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, iar din oficiu a dispus administrarea probei testimoniale, respectiv audierea martorilor M. M. și Degheluță D.. La termenul din data de 07.04.2015 instanța a procedat la judecarea cauzei, constatând imposibilitatea audierii acestora.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța retine următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/08.06.2014 întocmit de intimat, petentul a fost sancționat contravențional prin aplicarea unei amenzi în cuantum de 1000 lei pentru săvârșirea faptei prevăzute de art.2 pct.1 din Legea nr.61/1991 și sancționate de art.3 alin.1 lit.b) din același act normativ.
S-a reținut că în data de 08.06.2014, orele 23,00, petentul, aflându-se sub influența băuturilor alcoolice, împreună cu numitul Degheluță D., pe drumul public din localitatea T., i-a adresat cuvinte și expresii jignitoare numitului M. M..
În temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța va analiza legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat și va hotărî asupra sancțiunii aplicate.
Cu privire la legalitatea procesului-verbal, instanța reține că acesta se bucură de prezumția de legalitate, până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
Conform dispozițiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal.
Procedând la verificarea legalității procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat de către petent, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor O.G. nr. 2/2001, în cuprinsul actului constatator regăsindu-se toate elementele obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, neexistând niciun motiv de nelegalitate care să poată fi invocat de instanță din oficiu, iar petentul nu a invocat niciun motiv de nulitate relativă pentru a fi analizat de către instanță.
În plus, instanța apreciază că fapta reținută în sarcina petentului a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunii corespunzătoare.
În considerarea celor expuse mai sus, instanța apreciază că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ din 08.06.2014 respectă condiția legalității.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la împrejurările constatate de agentul constatator. Astfel, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Pe cale de consecință, câtă vreme fapta contravențională nu a fost constată de către agent ”ex propriis sensibus” deoarece nu a fost prezent la momentul desfășurării evenimentelor consemnate în procesul-verbal de contravenție, actul de constatare a contravenției nu se poate bucura de prezumția de legalitate și temeinicie, fiind necesară administrarea în cauză a unui probatoriu complex, care să confirme sau să infirme aspectele cuprinse în actul sancționator.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța trebuie să analizeze, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o ”acuzație în materie penală”, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative, care pot fi abordate și cumulativ, atunci când analiza lor separată nu permite a se ajunge la o concluzie clară, respectiv: natura faptei, caracterul penal al textului ce definește contravenția, conform legislației interne, și natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.
În speță, se constată că normele în baza cărora s-au constatat faptele au caracter general, iar amenda aplicată petentului, în cuantum de 1000 de lei, nu are scop reparator, ci scop de prevenire și pedepsire.
Calificarea faptei ca ”acuzație în materie penală” are drept consecință directă, în privința probațiunii, incidența prezumției de nevinovăție de care se bucură petentul și, pe cale de consecință, obligația organelor statului de a convinge instanța în privința vinovăției ”acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Față de cele expuse mai sus, instanța concluzionează că acuzația adusă petentului este o acuzație penală în sensul Convenției, iar aceasta beneficiază și în procedura contravențională de prezumția de nevinovăție, care a fost instituită cu scopul de a proteja indivizii fața de posibilele abuzuri din partea autorităților, motiv pentru care sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator, iar nu petentului.
Referitor la procesul-verbal, instanța reține că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt.
În acest sens este de remarcat că în jurisprudența Curții se reține în mod constant că prezumțiile nu sunt, în principiu, contrare Convenției.
Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku împotriva Franței, Curtea a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie sa depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei si prezervând drepturile apărării (paragraful 28).
Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrară celor consemnate în procesul verbal, deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Cu toate acestea, nu se poate susține, astfel cum s-a arătat mai sus, că procesul-verbal de constatare a contravenției se bucură de prezumția de veridicitate atât timp cât împrejurările consemnate cu ocazia descrierii comportamentului contravențional nu au fost constatate direct, ci au reieșit, astfel cum este cazul în speță, din declarațiile persoanei care a apelat organele de poliție.
Instanța reține că potrivit art.2 pct.1 din Legea nr. 61/1991, ” Constituie contravenție săvârșirea oricăreia dintre următoarele fapte, dacă nu sunt comise în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni: (...) 1. săvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora sau a instituțiilor publice;”, iar în conformitate cu dispozițiile art. 3, alin. 1, lit. b din același act normativ, ” (1) Contravențiile prevăzute la art. 2 se sancționează după cum urmează: cu amendă de la 200 lei la 1.000 lei, cele prevăzute la pct. 1), 12), 16), 24), 25) și 28)”.
Instanța apreciază că intimatul nu a produs probe în susținerea celor reținute în procesul-verbal de contravenție, astfel încât are dubii serioase asupra celor constatate, cu atât mai mult cu cât petentul a menționat la rubrica obiecțiuni că nu a greșit cu nimic, atitudinea de nerecunoaștere a faptei fiind menținută și prin plângerea contravențională.
Față de cele menționate, instanța apreciază plângerea ca fiind întemeiată și pe cale de consecință o va admite și va anula procesul-verbal de constatare a contravenției ., nr._ din 08.06.2014 și măsurile dispuse prin acesta.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de petentul P. A., domiciliat în ., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B., cu sediul în B., .. 57, jud. B..
Anulează procesul-verbal de constatare a contravenției ., nr._ din 08.06.2014 și măsurile dispuse prin acesta.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu apel în 30 zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică azi, 07.04.20 15.
PREȘEDINTE,GREFIER,
C. A.-M.A. H.
Aflată în C.O., semnează
președintele instanței
Red.CM./tehnored. A.H./C.M.
4ex./ 23.06.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 4210/2015. Judecătoria... | Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... → |
|---|
