Plângere contravenţională. Sentința nr. 3631/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3631/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 07-04-2015 în dosarul nr. 3631/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică de la 07.04. 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. A.-M.
GREFIER H. A.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3631
Pe rol se află judecarea cauzei civile ce are ca obiect plângere contravențională formulată de petentul D. I. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B..
La apelul nominal făcut în ședință publică, în ordinea cauzelor aflate pe lista de ședință și la a doua strigare, părțile nu răspund.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 131 Cod procedură civilă își verifică competența de a judeca prezenta cauză și constată că este competentă general, material și teritorial să judece cauza, în temeiul disp. art. 118, alin. 1 din OUG 195/2002 și al art. 32, alin. 1 din OG nr. 2/2001.
În temeiul dispozițiilor art. 238 Cod procedură civilă, instanța estimează durata cercetării procesului la 30 de zile.
Cu privire la probațiune, instanța constată că petentul a anexat la plângerea contravențională un set de înscrisuri, iar intimatul a anexat la întâmpinare înscrisuri, planșe fotografice și înregistrarea video.
Nefiind excepții de ridicat și alte cereri instanța, în temeiul art. 250 -255 Cod procedură civilă, raportat la dispozițiile art. 258 Cod procedură civilă, încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar pentru ambele părți și proba cu planșe foto și proba cu înregistrarea video pentru intimat.
Instanța procedează la vizionarea CD-ului nr._ din 23.01.2015 ce cuprinde fapta contravențională sancționată prin procesul verbal contestat în prezenta cauză, procesul-verbal de vizionare fiind consemnat și atașat la dosar fila nr. 25.
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, în temeiul art. 244 Cod pr.civilă, instanța declară închisă cercetarea procesului, și, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 08.12.2014, sub nr._, petentul D. I., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B. a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce urmează a o pronunța, să dispună anularea procesului-verbal de contravenție ., nr._ din data de 08.12.2014.
În motivare, petentul a arătat că în data de 08.12.2014 în timp ce se deplasa spre municipiul Suceava pe șoseaua B.-Suceava cu autoturismul cu număr de înmatriculare_, iar înainte de a intra în localitatea Huțani a efectuat o manevră de depășire a unui camion, pentru care a trebuit să accelereze și nu a observat că în zonă există un indicator de limitare a vitezei la 70 km/h.
În drept, și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 21, alin. 3, ale art. 33 și 34 din OG nr. 2/2001.
În probațiune, a anexat la dosar, în copie, procesul-verbal de constatare a contravenției contestat.
Plângerea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 de lei conform art. 19 din O.U.G. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru (fila 5).
La data de 30.01.2015, intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului-verbal de contravenție, cu toate măsurile dispuse prin acesta.
În motivare, intimatul a arătat că în data de 08.12.2014, la ora 07,36 la km. 25+600 a fost înregistrat cu mijloace tehnice omologate și avizate metrologic, autoturismul cu număr de înmatriculare_, care avea o viteză de 95 km/h într-o zonă de limitare a vitezei la 70 km/h. De asemenea s-a constata că petentul a efectuat manevra de depășire a autocamionului cu număr de înmatriculare_ în zona de acțiune a indicatorului depășirea interzisă, trecând peste marcajul continuu ce delimitează sensurile de mers.
A mai arătat intimatul că aparatul radar a fost verificat din punct de vedere metrologic, conform buletinului de verificare metrologică nr._/21.03.2014.
În drept, și-a întemeiat apărările pe dispozițiile Codului de procedură civilă.
În dovedire, a anexat la dosar: procesul-verbal de constatare a contravenției ., nr._ din data de 08.12.2014 în original, planșe fotografice, raportul agentului constatator, atestat operator radar, buletin de verificare metrologică, înregistrare video.
Petentul nu a formulat răspuns la întâmpinare.
Pentru justa soluționare a cauzei, instanța a încuviințat și administrat pentru ambele părți proba cu înscrisurile anexate la dosarul cauzei și pentru intimat proba cu planșe fotografice și cu înregistrarea video.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța retine următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ din data de 08.12.2014, petentul a fost sancționat contravențional cu 4 puncte amendă, în cuantum de 360 de lei și cu 3 puncte de penalizare pentru săvârșirea contravenție prevăzute de art. 121, alin. 1 din HG nr. 1391/2006 și sancționate de art. 100, alin. 2 din OUG nr. 195/2002 și cu 4 puncte-amendă, în cuantum total de 360 de lei, pentru săvârșirea a contravenției prev de art. 120, al. 1 lit. h și i din HG nr. 1391/2006 și sancționată de art. 100, alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002 și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, reținându-se în sarcina sa că la data de 08.12.2014, în jurul orei 07:36, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ cu viteza de 95 km/h (+25 km/h) în zona de acțiune a indicatorului cu limitare de viteză de 70 km/h, fiind înregistrat cu aparatul radar montat pe autospeciala poliției cu nr. de înmatriculare MAI_ și a depășit autoturismul cu nr. de înmatriculare_ în zona de acțiune a indicatorului ”depășire interzisă”.
Petentul a semnat de luare la cunoștință procesul-verbal, fără a avea obiecțiuni, iar față de cele consemnate în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, a formulat plângere, în conformitate cu dispozițiile art. 31 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, motivând că nu se face vinovat de contravențiile reținute în sarcina sa.
În temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța va analiza legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat și va hotărî asupra sancțiunii aplicate.
Cu privire la legalitatea procesului verbal, instanța reține că acesta se bucură de prezumția de legalitate, până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
Conform dispozițiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal.
Procedând la verificarea legalității procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat de către petent, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor O.G. nr. 2/2001, în cuprinsul actului constatator regăsindu-se toate elementele obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, neexistând niciun motiv de nelegalitate care să poată fi invocat de instanță din oficiu, iar petentul nu a invocat niciun motiv de nulitate relativă care să fie analizat de către instanță.
Totodată, instanța apreciază că fapta reținută în sarcina petentului a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunii corespunzătoare.
Pentru aceste motive, instanța apreciază că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ din data de 08.12.2014, respectă condiția legalității.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
În ceeea ce privește prima faptă reținută în procesul-verbal de contravenție (depășirea vitezei maxime admise pe sectorul de drum), instanța apreciază că sunt incidente dispozițiile art. 121, alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006, potrivit cărora ” (1) Conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.” Totodată, instanța învederează că, potrivit art. 121, alin. 2 din același act normativ, ” Nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii, se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.” Dispozițiile articolelor amintite mai sus se coroborează cu cele prevăzute la punctul 3.5.1. din cuprinsul Ordinului nr. 301/2005 emis de directorul general al Biroului Român de Metrologie Legală privind aprobarea Normei de metrologie legală NML 021-05, conform cărora „Înregistrările efectuate trebuie să cuprindă cel puțin următoarele: - data și ora la care a fost efectuată măsurarea;- valoarea vitezei măsurate;- imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia.”
Conform art. 48 din O.U.G. nr. 195/2002, conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță, iar potrivit art. 49 alin. (1) din același act normativ, limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h.
În conformitate cu prevederile art. 100, alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, amenda contravențională prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni se aplică și conducătorului de autovehicul sau tramvai care săvârșește o faptă pentru care se aplică 3 puncte penalizare, conform art. 108, alin. 1, lit. b. Totodată, potrivit articolului 108, alin. 1, lit. b din O.U.G: nr. 195/2002, ”Săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a uneia sau mai multor contravenții atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de puncte de penalizare, după cum urmează:b) (...) 3 puncte de penalizare pentru săvârșirea următoarelor fapte: 3. depășirea cu 21 - 30 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.”
În ceea ce privește cea de-a doua faptă contravențională reținută în sarcina petentului (constând în depășirea autoturismului cu nr. de înmatriculare_ în zona de acțiune a indicatorului ”depășirea interzisă”), sunt incidente dispozițiile art. 120, alin. 1, lit. h din HG nr. 1391/2006 și ale art. 100, alin. 3, lit. e din OUG nr. 195/2002.
Astfel, în art. 120 alin. 1 lit. h) din H.G. nr. 1391/2006, se arată că: ”(1)Se interzice depășirea vehiculelor: (...) h) în zona de actiune a indicatorului <
În fine, potrivit art. 100, alin. 3, lit. e din OUG nr. 195/2002: ” (...)(3) Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte: (...)e) nerespectarea regulilor privind depășirea.”
Instanța constată faptul că petentul, la cererea de chemare în judecată, a anexat înscrisuri și că, fiind legal citat, nu s-a prezentat în instanță și nu a solicitat administrarea vreunei probe suplimentare.
Tot sub aspect probatoriu, instanța arată că a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri pentru ambele părți și proba cu planșe fotografice și înregistrarea video pentru intimat.
Cu privire la probațiune, instanța constă că în O.G. nr. 2/2001 nu se arată în mod expres care este forța probatorie a procesului-verbal de constatare a contravenției, dar în practica judiciară internă, plecând în principal de la prevederile art. 47 din O.G. nr. 2/2001, care trimit la prevederile Codului de procedură civilă și având în vedere că procesul-verbal legal întocmit face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, s-a statuat că sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul-verbal.
Din materialul probator administrat in cauză, instanta reține ca petentul nu a reusit sa rastoarne prezumtia de legalitate si temeinicie a procesului-verbal de contraventie cu privire la niciuna dintre contravențiile reținute în actul constatator.
Astfel, cu privire la fapta prevăzută de art. 121, alin. 1 din HG nr. 1391/2006 și sancționată conform art. 100, alin. 2 din OUG nr. 195/2002, din înregistrarea video anexată de către intimat la întâmpinare, înregistrare ce respectă cerințele impuse de punctul 3.5.1. din cuprinsul Ordinului nr. 301/2005 emis de directorul general al Biroului Român de Metrologie Legală privind aprobarea Normei de metrologie legală NML 021-05, dar și din planșele fotografice anexate la dosar, instanța reține că autoturismul cu număr de înmatriculare_ circula pe DE 58, la km 25+600 m cu viteza de 95 km/h. Viteza maximă înregistrată de către autoturismul condus de petent rezultă cu claritate din înregistrarea video și din planșele fotografice (momentul 07:38:34), cu atât mai mult cu cât, astfel cum s-a reținut și cu ocazia vizionării înregistrării, mașina condusă de petent, cu nr. de înmatriculare_ este cea care a efectuat la momentul 07:38:34 manevra de depășire a unui autocamion, fiind firesc ca, în momentul depășirii, să sporească viteza.
În ceea ce privește viteza maximă admisă pentru sectorul de drum în care a fost constată fapta contravențională, instanța arată că petentul nu a contesat faptul că limitarea de viteză era de 70 km/h, însă și-a justificat conduita contravențională prin faptul că nu a observat că în zonă exista o astfel de limitare de viteză. În acest context, instanța apreciază că susținerile petentului de mai sus, privind neobservarea de către acesta a indicatorului care limitează viteza pe respectivul sector de drum cu constituie o situație care să înlăture caracterul contravențional al faptei, conform art. 11 din OG nr. 2/2001.
Instanța mai învederează că viteză a fost înregistrată cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic. Astfel, aparatul tip radar . ROM 434, montat pe auto tip DACIA L. MCV, cu nr. de înmatriculare MAI_ este verificat metrologic la data de 31.03.2014 și are valabilitatea un an, așa cum rezultă din buletinul de verificare metrologică nr._ din data de 31.03.2014 (fila 14 dosar), putând măsura viteza atât în regim staționar, cât și în regim de deplasare. De altfel, în conformitate cu art. 3 din OG 20/1992, aceste mijloace se supun controlului metrologic legal, iar potrivit art. 5 din același act normativ, Biroul de Metrologie Legală este organismul competent la nivelul tării care responsabil în ceea ce privește calitatea măsurătorilor. Astfel, Biroul Român de Metrologie deține etaloanele naționale pentru efectuarea măsurătorilor, acestea fiind unice, și doar pe baza verificării cu aceste etaloane, un mijloc de măsurare primește avizul de funcționare. Totodată, agentul care a constatat săvârșirea contravenției cu ajutorul aparatului radar este agentul-șef principal A. V., care deține atestat de operator radar, așa cum rezultă din documentele depuse la dosar de către intimat (fila 14 dosar).
În ceea ce privește fapta prevăzută de art. 120, lit. h din HG nr. 1391/2006, instanța învederează că petentul nu a contestat-o și nu a formulat motive de netemeinicie, arătând că, într-adevăr a efectuat înainte de a intra în localitatea Huțani o depășire, manevră pentru care a fost nevoit să accelereze și formulând doar argumente legate de fapta prevăzută de art. 121 din HG nr. 1391/2006.
Astfel, ținând cont de prezumția de temeinicie a procesului-verbal de contravenție, dar și de probele anexate la dosar – probe obiective, clare, precum înregistrarea video și planșele fotografice, instanța constată că acțiunile petentului întrunesc elementele constitutive ale contravenției în discuție (de a efectua o manevră de depășire în zona de acțiune a indicatorului ”depășire interzisă”).
Referitor la procesul-verbal, instanța reține că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt și a încadrării juridice.
În ceea ce privește incidența și aplicabilitatea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în sensul respectării prezumției de nevinovăție a persoanei sancționate contravențional, prezumție garantată de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și în materie contravențională și care, în plan procedural, se concretizează prin răsturnarea sarcinii probei, instanța reține că jurisprudența Curții nu interzice, în principiu prezumțiile de fapt sau de drept din sistemele juridice ale statelor semnatare ale Convenției, cu singura condiție ca aceste prezumții să respecte anumite limite rezonabile în raport cu gravitatea faptei și a sancțiunii. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în Decizia H. și alții c. României (cererea nr. 7034/07) că, în materia circulației rutiere, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției.
Totodată, în procedura contravențională prevăzută de OG nr. 2/2001, contestatorul are posibilitatea de a înlătura această prezumție prin administrarea unor probe certe si concludente, în conformitate cu dispozițiile art. 249 C. pr. civ., probatoriu dublat de rolul activ al judecătorului investit cu soluționarea cauzei, prevăzut de art. 34 alin 1 din OG nr. 2/2001.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța trebuie să analizeze, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o ”acuzație în materie penală”, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative, care pot fi abordate și cumulativ, atunci când analiza lor separată nu permite a se ajunge la o concluzie clară, respectiv: natura faptei, caracterul penal al textului ce definește contravenția, conform legislației interne, și natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.
În cauză, se constată că normele în baza cărora s-au constatat faptele au caracter general, iar amenda aplicată petentului, în cuantum total de 720 de lei, respectiv sancțiunile complementare aplicate, nu au scop reparator, ci scop de prevenire și pedepsire.
Odată stabilită aplicabilitatea art. 6 în cauza concretă, instanța de judecată trebuie să acorde petentului în mod efectiv posibilitatea de a propune probe prin care să aducă dovada contrară celor reținute de agentul constatator și de a-și prezenta argumentele în apărare, în cadrul unei proceduri contradictorii.
În speță, petentul a avut posibilitatea de a-și proba susținerile și de a-și formula apărările, acestuia fiindu-i comunicată întâmpinarea depusă de intimat și având acces la următoarele documente: înregistrare video, buletin de verificare metrologică a aparatului radar și atestatul de operator radar al agentului constatator, raportul agentului constatator. Astfel, petentului i s-a oferit posibilitatea efectivă de a combate susținerile și probele aduse de intimat.
Pe cale de consecință, instanța reține că petentului i-a fost oferit cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina acestuia responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale, petentul rezumându-se în a contesta temeinicia procesului verbal de contravenție, fără a indica probe apte să facă dovada contrară celor reținute în cuprinsul procesului-verbal contestat.
Astfel, temeinicia procesului-verbal contestat este susținută din punct de vedere probator de o probă obiectivă clară, respectiv înregistrarea video, care conține înregistrarea vitezei vehiculului, viteză față de care agentul constatator a reținut săvârșirea contravenției și care surprinde totodată efectuarea de către autoturismul condus de petent a manevrei de depășire a autocamionului în zona marcajului cu linie simplă continuă.
Având în vedere că petentul nu a adus probe pertinente pentru a-și dovedi susținerile, instanța nu poate reține o altă situație decât cea menționată de agentul constatator în procesul- verbal de contraventie, astfel încât plângerea este apreciată ca neîntemeiată.
În ceea ce privește sancțiunile contravenționale aplicate petentului, instanța, ținând seama de principiul proporționalității în stabilirea și aplicarea unei sancțiuni contravenționale, raportat la criteriile prevăzute de textul de lege: împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă, precum circumstanțele personale ale contravenientului și celelalte date înscrise în procesul-verbal, apreciază că agentul constatator a proporționalizat corect sancțiunile aplicate.
În ceea ce privește amenda aplicată pentru săvârșirea celor două fapte contravenționale, amendă ce reprezintă minimul special prevăzut de lege, instanța constată că nivelul acesteia corespunde pericolului social al faptelor și conduitei petentului, mai ales prin raportare la implicațiile pe care nerespectarea normelor rutiere le pot avea cu privire la participanții la trafic, ținând cont totodată și de faptul că petentul a circulat cu viteză pe o porțiune de drum în care autoturismele circulau în coloană.
Instanța consideră că acest gen de fapte contravenționale este din ce în ce mai des întâlnit și că este necesară sancționarea contravențională cât mai adecvată a acestor fapte pentru a se realiza scopul educativ și preventiv al sancțiunii contravenționale. De asemenea, aceste fapte contravenționale prezintă un grad de pericol social ridicat, prin aceea că pot conduce la pagube materiale importante, dar, mai ales, la consecințe mult mai grave, precum pierderea vieții participanților la trafic sau vătămarea integrității lor.
În plus, instanța apreciază că sancțiunea complementară a punctelor de penalizare a fost corect aplicată, în temeiul legii și oportună.
Nu în ultimul rând, în ceea ce priveste suspendarea exercitarii dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, instanța reține că această sancțiune contravențională complementară se aplică automat, conform dispozitiilor art. 100 alin. 3, lit. e din O.U.G. nr.195/2002, aceasta fiind oportună în contextul în care petentul nu a învederat motive sau circumstanțe personale care să conducă la înlăturarea sancțiunii, iar sancțiunea principală a amenzii a fost menținută.
Având în vedere cele menționate, instanța consideră că dispozițiile art. 21 alin. 3 O.G. 2/2001 au fost respectate cu ocazia aplicării sancțiunilor contravenționale, acestea fiind proporționale cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite de către petent.
Constatând legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ din data de 08.12.2014, instanța, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul D. I., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B. și va menține procesul-verbal contestat.
Totodată, în temiul art. 453 C.pr.civ și a dreptului de dispoziție a părților prevăzut de art. 9 C.proc civ., instanța urmează să ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca neîntemeiată, acțiunea având ca obiect plângerea contravențională, formulată de petentul D. I., cu domiciliul în municipiul Suceava, ., ., ., jud. Suceava, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B., cu sediul în municipiul B., .. 57, jud. B..
Menține procesul-verbal de contravenție ., nr._ din data de 08.12.2014.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea și motivele de apel urmând a fi depuse la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi, 07.04.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
C. A.-M.H. A.
Aflată în C.O., semnează
președintele instanței
Red. C.M./Tehnored. HA/CM/ex.4/19.06.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3670/2015. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3668/2015. Judecătoria... → |
|---|
