Plângere contravenţională. Sentința nr. 3999/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3999/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 22-04-2015 în dosarul nr. 3999/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.3999
Ședința publică de la 22 Aprilie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Z. A. A.
GREFIER: C. I. V.
Pe rol se află judecarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, formulată de petentul E. C., în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ B..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 07.04.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 15.04.2015, respectiv la data de 22.04.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 01.09.2014, sub numărul_, petentul E. C., în contradictoriu cu intimatul I. T. de Muncă Botooșani, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._, din data de 14.08.2014, încheiat de intimat, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii cu sancțiunea contravențională a avertismentului.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că, în sarcina sa, s-a reținut faptul că, în calitate de angajator, nu a încheiat contract individual de muncă, în formă scrisă, anterior începerii activității pentru numitul O. D.-F..
Petentul a precizat că recunoaște săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa, însă menționează că numitul O. D.-F. a solicitat personal să îl ajute, ocazie cu care să-și repare și mașina sa. A mai arătat petentul că, nu a reușit să efectueze demersurile cu privire la angajarea acestuia, întrucât numitul O. D. F. nu i-a comunicat un răspuns concret, în sensul dacă, înțelege să lucreze pe viitor pentru el.
În susținerea cererii subsidiare, de înlocuire a sancțiunii contravenționale a amenzii cu sancțiunea contravențională a avertismentului, a susținut petentul că, amenda este prea aspră, raportat la gradul de pericol social redus al faptei și că scopul sancțiunii poate fi atins și prin aplicarea unei măsuri de atenționare a contravenientului, fără aplicarea amenzii contravenționale.
În drept, au fost invocate prevederile art. 31, alin.1 din OG 2/2001.
În conformitate cu dispozițiile art. 411, alin. 1, pct. 2 C.pr.civ., petentul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În dovedirea plângerii, petentul a depus la dosar, în copie: procesul verbal de contravenție contestat (filele 7-8), procesul verbal de control nr. 7998/14.08.2014 (filele 9-10) și cartea de identitate (fila 6). Totodată, a solicitat încuviințarea administrării probei testimoniale cu martorul O. D. F..
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.
La data de 12.11.2014, intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal de contravenție și a măsurilor dispuse prin acesta.
În fapt, a arătat intimatul că, la controlul inopinat efectuat în data de 12.08.2014, ora 10:45, la punctul de lucru atelier auto aparținând petentului, s-a constatat că acesta a primit la muncă pe numitul O. D. F., fără a încheia un contract individual de muncă.
Potrivit fișei de identificare, O. D. F. a declarat că prestează activitate pentru petent începând cu data de 12.08.2014, fără să fi semnat contractul individual de muncă, aflându-se în proba de lucru, fapt confirmat și de petent, prin nota de relații din aceeași dată.
Fapta constatată ca urmare a identificării numitului O. D. F. la locul de muncă prestând activitate în beneficiul petentului, fără a avea încheiat contract individual de muncă constituie contravenția prevăzută de art. 260 alin.1 lit.e din Codul muncii pentru încălcarea dispozițiilor art. 16 alin. 1 din Codul muncii.
Controlul s-a finalizat prin încheierea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._/14.08.2014, prin care petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 10.000 lei, conform art. 260 alin.1 lit.e din Legea nr.53/2003.
A mai arătat intimatul că, contractul individual de muncă este convenția prin care se materializează voința angajatorului și a viitorului salariat de a intra într-un raport juridic de muncă, în această convenție fiind stabilite toate elementele necesare pentru cunoașterea condițiilor de desfășurare și de încetare a raportului de muncă, drepturile, obligațiile și răspunderile ambelor părți. Acesta a mai susținut că răspunderea pentru încheierea contractului individual de muncă revine angajatorului, iar existența contractului previne comportamentul abuziv al angajatorului, dar și atitudinea incorectă a salariatului, încadrarea în muncă doar cu forme legale, pe baza unor contracte de muncă, asigură și cunoașterea și exercitarea obligațiilor legale ce le revin celor care folosesc forța de muncă salariată.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată, intimatul a învederat că este temeinică și legală, agentul constatator ținând cont de toate împrejurările în care au fost săvârșite faptele, de modul și amploarea acestora, de scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientei, precum și de gradul de pericol social al faptei și apreciază că nu se justifică înlocuirea sancțiunii pecuniare cu avertisment, întrucât petenta a săvârșit fapta cu vinovăție, nu a făcut dovada unei alte situații de fapt, iar prin admiterea înlocuirii sancțiunii s-ar produce o gravă sfidare la adresa angajatorilor care se străduiesc să-și desfășoare activitatea respectând legile și o încurajare pentru societățile care ignoră cadrul legal în care ar trebui să-și desfășoare activitatea.
În drept, au fost invocate prevederile art. 205 și urm. C.pr.civ.
În dovedire, intimatul a depus, în copie: procesul verbal de contravenție contestat (filele 24-25), procesul verbal de control nr. 7998/14.08.2014 (filele 26-27), fișa de identificare (fila 28), notă de relații (fila 29) și contractul de comodat (filele 30-31).
În conformitate cu dispozițiile art. 411, alin.2 C.pr.civ., intimatul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Pentru justa soluționare a cauzei, instanța a încuviințat și administrat pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosar, iar pentru petent și proba testimonială cu martorul O. D. F..
Analizând actele și lucările dosarului prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/14.08.2014, intimatul I. T. de Muncă B., a reținut că, la controlul inopinat efectuat la data de 12.08.2014, ora 10:45, la punctul de lucru „atelier reparații auto”, situat în B., ., nr. 92, a fost identificat numitul O. D. F., prestând activitate, ca mecanic, în interesul angajatorului, începând cu data de 10.08.2014, fără a fi încheiat contractul individual de muncă în formă scrisă, anterior începerii raporturilor de muncă.
Petentul a fost sancționat cu amenda contravențională în cuantum de_ lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 16 alin.1 din Lg. 53/2003 și sancționate de art. 260, alin. 1, lit. e din Legea 53/2003.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, din data de 14.08.2014 a fost semnat de către petent, cu mențiunea că ”contravenientul a refuzat să facă obiecțiuni; a declarat verbal că recunoaște fapta”.
Instanța constată faptul că plângerea contravențională a fost formulată în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 al. 1 din O.G. nr. 2/2001.
În drept, instanța, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, va analiza legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat și va hotărî asupra sancțiunii aplicate.
Analizând procesul-verbal în ceea ce privește legalitatea, instanța reține că acesta se bucură de prezumția de legalitate până la proba contrară, conform art. 34 O.G. nr.2/2001.
Potrivit dispozițiilor art. 16 din O.G. nr. 2/2001, elementele obligatorii pe care trebuie să le conțină un proces-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții sunt următoarele: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Totodată, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal.
Procedând la verificarea legalității procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat de către petent, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor O.G. nr. 2/2001, în cuprinsul actului constatator regăsindu-se toate elementele obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, neexistând niciun motiv de nelegalitate care să poată fi invocat de instanță din oficiu.
Instanța reține că petentul nu a invocat nerespectarea unor dispoziții legale sancționate cu nulitatea relativă.
Pentru aceste motive, instanța apreciază că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, din data de 14.08.2014, a fost încheiat cu respectarea condiției legalității.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, instanța reține că acesta se bucură de prezumția de temeinicie, până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
Instanța constată că în prezenta cauză sunt incidente dispozițiile art. 16 alin. 1 și art. 260 alin. 1 lit. e) din Lg. nr. 53/2003 (Codul Muncii).
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 16 alin. 1 din Lg. nr. 53/2003, contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Angajatorul persoană juridică, persoana fizică autorizată să desfășoare o activitate independentă, precum și asociația familială au obligația de a încheia, în formă scrisă, contractul individual de muncă anterior începerii raporturilor de muncă.
Conform art. 260 alin. 1 lit. e) din Lg. nr. 53/2003: Constituie contravenție și se sancționează astfel următoarele fapte: (…) e) primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. 1, cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată.
Reprezentantul petentei s-a prezentat în instanța și a solicitat încuviințarea administrării probei cu înscrisurile depuse la dosar și a probei testimoniale cu martorul O. D. F..
Cu privire la probațiune, instanța constă că în O.G. nr. 2/2001 nu se arată în mod expres care este forța probatorie a procesului verbal de constatare a contravenției, dar în practica judiciară internă, plecând în principal de la prevederile art. 47 din O.G. nr. 2/2001, care trimit la prevederile Codului de procedură civilă și având în vedere că procesul verbal legal întocmit face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, s-a statuat că, sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul verbal.
Instanța reține aplicabilitatea în materie contravențională a art. 6 parag. 2 CEDO, referitor la prezumția de nevinovăție, care trebuie recunoscută oricărei persoane împotriva căreia s-a formulat o acuzație penală. Pentru a aprecia astfel, instanța reține că potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului noțiunea de ,, materie penală, are un caracter autonom care nu se confundă cu sensul atribuit materiei penale din dreptul intern. În acest sens, Curtea de la Strasbourg a stabilit în cauza Ozturk contra Germaniei trei criterii pentru calificarea unei materii ca fiind penală, criterii ce nu trebuie întrunite în mod cumulativ respectiv: calificarea faptei în dreptul intern, natura faptei incriminate (gradul de aplicabilitate al normei) și natura și gravitatea sancțiunii aplicabile.
Raportat la acest ultim criteriu, Curtea a stabilit că sunt aplicabile garanțiile prevăzute de art. 6 parag. 2 din Conveția Europeană a Drepturilor Omului atât timp cât, sancțiunea are un caracter preventiv și sancționator (Cauza Ziliberberg contra Republicii M.).
Față de această interpretare, instanța reține că fapta pentru care a fost sancționată petentul intră sub incidența noțiunii de materie penală datorită faptului că, amenda contravențională aplicabilă în conformitate cu dispozițiile acestui act normativ nu este destinată acoperirii vreunui prejudiciu, ci are rolul unui mijloc de constrângere a contravenientei prin micșorarea patrimoniului său. Mai mult, în prezenta cauză instanța are în vedere și cuantumul ridicat al sancțiunii aplicabile pentru nerespectarea dispozițiilor art. 16 alin. 1 din Lg. 53/2003, respectiv amendă contravențională de la_ la_ lei.
Prin urmare, se impune respectarea tuturor exigențelor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar administrarea probelor trebuie privită în lumina paragrafelor 2 și 3 ale articolului menționat, care consacră principiul prezumției de nevinovăție și implică, printre altele faptul că dubiul profită celui acuzat.
Pe de altă parte, instanța reține că procesul-verbal a fost încheiat de către agentul ITM B., pe baza constatărilor personale ale acestuia, motiv pentru care în conformitate cu dreptul intern se bucură de prezumția de veridicitate și autenticitate până la proba contrară. Reglementarea și aplicarea unei astfel de prezumții are ca efect limitarea prezumției de nevinovăție garantată de art. 6 par. 2 din CEDO tocmai prin aceea că inversează sarcina probei.
Cu toate acestea, dreptul garantat de art. 6 par 2 din CEDO nu este un drept absolut, iar în jurisprudența constantă a Curții s-a stabilit că, prezumția de nevinovăție instituită de art. 6 paragraf 2 din CEDO este compatibilă cu folosirea de către state a unei prezumții contrare, în măsura în care prezumția are o justificare și se menține în limite rezonabile (Cauza Salabiaku contra Franței, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic contra Suediei).
Astfel, forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul ( cauza Bosoni contra Franței).
Totodată, instanța reține că, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, conform art. 31-36 OG 2/2001, în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor iar, sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
În aceste condiții, luând în considerare și faptul că în probațiune intimatul a depus la dosar înscrisurile ce au stat la baza întocmirii procesului verbal de constatare a contravenției contestat, instanța apreciază că sunt incidente prevederile art. 249 C.pr.civ. potrivit cărora, cel care face o propunere înaintea judecății trebuie să o și dovedească, astfel încât petentul care contestă cele reținute în cuprinsul procesului-verbal trebuie să facă dovada unei alte situații de fapt decât cea reținută în sarcina sa.
În prezenta cauza, instanța reține că procesul-verbal de constatare a contravențiilor . nr._, din data de 14.08.2014 întocmit de intimat, reprezintă un mijloc de probă și conține constatările personale ale agentului constatator în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, împrejurare în măsură a întări prezumția de veridicitate de care se bucură procesul-verbal.
Din probele administrate în cauză, rezultă că petentul E. C. a primit la lucru, începând cu data de 10.08.2014, pe numitul O. D. F., fără a încheia cu acesta, în formă scrisă, contractul individual de muncă. Acest aspect reiese atât din declarația dată de acest angajat cu ocazia controlului efectuat de reprezentanții intimatului (fila 28), cât și din nota de relații dată de petent (fila 29), cu singura diferență că acesta a confirmat că numitul O. D. F. presta activitate în folosul său, fără a încheia contract individual de muncă, începând cu data de 10.08.2014, și nu începând cu data de 12.10.2014, cum a arătat numitul O. D. F.. Atât declarația dată de angajat cu ocazia controlului efectuat de reprezentanții intimatei, cât și nota de relații dată de petent au valoarea probantă a unor înscrisuri sub semnătură privată. Mai mult, instanța constată că petentul nu a contestat nota de relații dată și semnată, ceea ce conferă acestui înscris valoarea unui înscris autentic datorită recunoașterii tacite a acestuia de către cel ce l-a semnat, astfel încât, cuprinsul său cu privire la faptele relatate, face credință până la dovada contrară, ca și cuprinsul înscrisului autentic.
Instanța mai reține că, și cu ocazia audierii în fața instanței, la termenul de judecată din data de 07.04.2015, martorul O. D. F. a arătat faptul că a stabilit cu petentul să-și repare mașina personală acolo, în schimb ajutându-l pe acesta să repare alte mașini. Cu toate acestea, martorul a arătat că el a fost cel care a completat fișa de identificare de la fila 28, acesta declarând în fața agenților constatatori ai intimatului că se află în perioada de probă, lucrând câte 8 ore pe zi, fără a încheia contract individual de muncă, motiv pentru care, instanța va înlătura susținerea petentului referitoare la faptul că ar fi lucrat doar în interes personal și nu în interesul angajatorului, apreciind-o ca fiind nesinceră.
Instanța constată că, potrivit dispozițiilor art. 16 alin. 1 din lg. 53/2003, angajatorul are obligația de a încheia contract individual de muncă, în formă scrisă, pentru fiecare dintre angajații săi, prin aceasta asigurându-se, pe de o parte, respectarea drepturilor angajatului care decurg din raportul de muncă cu angajatorul, iar pe de altă parte, protecția angajatorului față de neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a îndatoririlor specifice de către angajat, nefiind omise nici raporturile acestora cu organele statului.
De asemenea, instanța, din ansamblul prevederilor art. 31 din lg. 53/2003, reține că rezultă fără putință de tăgadă faptul că obligația încheierii contractului individual de muncă subzistă și pentru perioada de probă.
Or, din probele administrate în cauză rezultă că petentul nu a încheiat contract individual de muncă pentru O. D. F., de la momentul în care a început raportul de muncă cu aceasta. Susținerea petentului, în sensul că nu a reușit să efectueze demersurile cu privire la angajarea acestuia, întrucât numitul O. D. F. nu i-a dat un răspuns concret, dacă dorește sau nu să lucreze cu el, nu este de natura a înlătura caracterul contravențional al faptei, motivul invocat nefiind prevăzut printre cazurile limitativ enumerate de art. 11 din O.G. 2/2001.
De altfel, instanța constată că petentul, prin plângerea formulată, nu contestă fapta reținută în sarcina sa, ci recunoaște faptul că numitul O. D. F. desfășura activitatea de reparații auto din data de 10.08.2014 în interesul său, fără contract individual de muncă.
În consecință, având în vedere că petentul nu a făcut dovada unei alte situații de fapt decât cea reținută in procesul verbal de constatare a contravenției, deși acestuia îi revenea această obligație potrivit dispozițiilor art. 249 Codul de procedură civilă, conform cu care, cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, instanța apreciază că petenta se face vinovată de contravenția reținută în sarcina sa, acesta neputând invoca în fața instanței o culpă proprie pentru a obține anularea procesului verbal, legal întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Față de aceste aspecte, instanța apreciază că procesul verbal ., nr._, din data de 14.08.2014, a fost întocmit cu respectarea condiției temeiniciei.
În ceea ce priveștesancțiunea amenzii în cuantum de 10.000 lei aplicată petentei pentru fapta prevăzută de art.260 alin.1 lit.e din Lg. 53/2003, instanța are în vedere faptul că sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite (art.5 alin.5 OG 2/2001), iar avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă (art.7 alin.2 din OG 2/2001). De asemenea, potrivit art. 21 alin. 3 O.G. nr.2/2001, la stabilirea sancțiunii trebuie să se țină seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Astfel, ținând seama de principiul proporționalității în stabilirea și aplicarea unei sancțiuni contravenționale raportat la împrejurările săvârșirii faptei și la gradul de pericol social al acesteia instanța, precum și de faptul că, petentul a încălcat obligațiile legale față de o singură persoană și că nu au fost dovedite antecedente contravenționale în același domeniu, instanța apreciază că sancțiunea amenzii contravenționale în valoare de 10.000 lei este disproporționată și va proceda la reindividualizarea sancțiunii aplicate prin înlocuirea acesteia cu sancțiunea contravențională a avertismentului.
Totodată, instanța va atrage atenția petentului cu privire la respectarea pe viitor a tuturor obligațiilor legale ce îi revin, în caz contrar, față de antecedența sa contravențională, sancțiunile care i se vor aplica vor fi mult mai aspre și nu va mai beneficia de clemență pentru înlăturarea sancțiunilor pecuniare.
Constatând legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/14.08.2014 instanța, în temeiul art. 34 O.G. nr. 2/2001, va admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul E. C., în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ B., va înlocui sancțiunea contravențională a amenzii în valoare de 10.000 lei aplicată, cu sancțiunea contravențională a avertismentului și va menține celelalte dispoziții ale procesului verbal contestat.
În temeiul art. 453 C.pr.civ. instanța va lua act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de către petentul E. C., cu domiciliul în B., .. 4, ., ., în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ B., cu sediul în B., Calea Națională, nr. 83A, județul B..
Modifică procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._, din data de 14.08.2014, întocmit de intimat, în sensul că înlocuiește sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 10.000 lei cu sancțiunea contravențională a avertismentului.
Atrage atenția petentului asupra pericolului social al faptei, cu recomandarea ca în viitor să respecte dispozițiile legale.
Menține în rest procesul-verbal atacat.
Ia act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea și motivele de apel urmând a fi depuse la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.04.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Z. A. ALIOARACUȘNIR I. V.
Red: Z.A.A/.Tehnored: C.I.V./4 ex./22.05.2015
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 3928/2015. Judecătoria... | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
