Plângere contravenţională. Sentința nr. 4291/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4291/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 04-05-2015 în dosarul nr. 4291/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
Sentința nr. 4291
Ședința publică de la 04 mai 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A.-M. C.
GREFIER: A. H.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petentul M. V., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B., având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 30 aprilie 2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, având nevoie de mai mult timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 04 mai 2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată sub nr._ pe rolul Judecătoriei B., petentul M. V. a contestat procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 04.09.2014.
În motivare, a arătat că în data de 04.09.2014, ora 08:18, a fost oprit de un agent de poliție și i s-au solicitat actele și, negăsind nimic în neregulă, s-a uitat în mașină și nu a văzut ecusonul și tarifele.
A arătat petentul că acestea nu erau afișate deoarece nu circula în regim de taxi și erau în torpedou și le-a prezentat agentului de poliție, dar acesta l-a sancționat.
A mai arătat petentul că art. 35, alin.3 din Legea nr. 38/2003 se referă la cu totul altceva decât ceea ce este consemnat în procesului-verbal de contravenție, iar art. 55, pct.2, lit.a din același act nu sancționează fapta prevăzută de art. 35, alin. 3 din Legea nr. 38/2003.
În drept, petentul și-a întemeiat plângerea pe dispozițiile Legii nr. 38/2003.
În dovedire, petentul a depus la dosar, în copie, procesul-verbal contestat și dovada comunicării acestuia.
Intimatul, legal citat a depus la dosar întâmpinare (f.18), prin care a solicitat respingerea plângerii, menținerea procesului-verbal de contravenție cu toate măsurile dispuse, cu motivarea că petentul, în data de 04.09.2014, în jurul orei 08:15, a fost sancționat pentru faptul că efectua cu autoturismul Dacia Sandero Taxi, cu nr. de înmatriculare_, pe . în regim de taximetrie, fără a avea afișat la loc vizibil o listă cu tarifele de distanță, de staționare și pornire, pe timp de zi și noapte și nu purta ecusonul de serviciu.
În dovedire, intimatul a depus la dosar procesul-verbal de contravenție contestat, dovada comunicării procesului-verbal de contravenție către petent, cazierul contravențional al petentului, raportul agentului constatator.
În drept, și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile Legii nr. 38/2003 și pe cele ale Codului de procedură civilă.
Petentul nu a formulat răspuns la întâmpinare.
Pentru justa soluționare a cauzei, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile anexate la dosarul cauzei și proba cu martorul Racarie D.-B.. De asemenea, în baza art. 34, alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța a procedat la ascultarea petentului.
Analizând actele și lucrările dosarului precum și dispozițiile legale incidente în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției ., nr._ din data de 04.09.2014, petentul M. V. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 1000 de lei, în baza art. 55, pct. 2, lit. a din Legea nr. 38/2003 pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 35, alin. 3 din Legea nr. 38/2003, reținându-se că la data de 04.09.2013, în jurul orei 08:15, a condus autoturismul marca Dacia Sandero, cu nr. de înmatriculare_ fără să aibă afișată la loc vizibil o listă cu tarifele de destinație, staționare și pornire și nici ecusonul cu fotografia conducătorului auto.
Procesul-verbal nu a fost semnat de petent, acesta fiind semnat de un martor asistent, în conformitate cu dispozițiile art. 19 din O.G. nr. 2/2001. La rubrica ”alte mențiuni”, au fost consemnate următoarele: ”Nu semnez procesul-verbal”.
Față de cele consemnate în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, petentul a formulat plângere, în conformitate cu dispozițiile art. 31 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, motivând că nu se face vinovat de contravenția reținută în sarcina sa.
În temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța va analiza legalitatea și temeinicia procesului-verbal contestat și va hotărî asupra sancțiunii aplicate.
Analizând procesul-verbal în ceea ce privește legalitatea, instanța reține că acesta se bucură de prezumția de legalitate, până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
Conform dispozițiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal.
Procedând la verificarea legalității procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat de către petent, instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente și cuprinde elementele obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G nr. 2/2001, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
În ceea ce privește motivele de nelegalitate invocate de petent, instanța urmează să le respingă pentru următoarele considerente:
Petentul a învederat că nu au fost respectate dispozițiile legale, întrucât agentul constatator a efectuat o încadrare eronată în drept, raportat la contravenția săvârșită, reținând dispozițiile art. 35, alin. 3 din Legea nr. 38/2003, care reglementează alte aspecte decât cele menționate în actul constatator.
Instanța constată că potrivit art. 35, alin. 3 din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere, ” (3) Cu excepția înscrisurilor sau a simbolurilor realizate în condițiile prevăzute la art. 67 alin. (1), se interzice aplicarea pe caseta taxi sau pe elementele de caroserie a altor înscrisuri și/sau însemne decât a celor aprobate prin prezenta lege.”
Raportând textul de lege indicat de către agentul constatator la descrierea faptei contravenționale din cuprinsul procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța apreciază că încadrarea juridică a faptei contravenționale nu a fost corect efectuată de către agentul constatator, întrucât, astfel cum inclusiv intimatul a învederat prin întâmpinare, conduita sancționată contravențional a constat în omisiunea afișării la loc vizibil a listei cu tarifele de distanță, staționare și pornire și a ecusonului de serviciu, în cauză fiind așadar incidente dispozițiile art. 35, alin. 2 din Legea nr. 38/2003.
Cu toate acestea, instanța reține că, potrivit art. 16 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de contravenție trebuie să conțină în mod obligatoriu indicarea actului normativ prin care se sancționează contravenția, astfel că instanța de judecată are posibilitatea să rețină articolul care prevede fapta contravențională, dacă fapta reținută corespunde acestei fapte, iar sancțiunea aplicată se încadrează în limitele sancționatorii prevăzute de lege. Cu alte cuvinte, chiar în lipsa indicării articolului, alineatului sau a literei corespunzătoare textului legal care sancționează contravenția, instanța are posibilitatea de a identifica textul de lege aplicabil, atât timp cât fapta este suficient descrisă în cuprinsul procesului-verbal de contravenție, iar contestatorul nu probează nicio vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției.
Pe cale de consecință, subliniind că agentul constatator a reținut din eroare în sarcina petentului contravenția prevăzută de art. 35, alin. 3 din Legea nr. 38/2003, în loc de contravenția prevăzută de art. 35, alin. 2 din același act normativ, instanța constată că acest aspect poate fi doar un motiv de nulitate virtuală, care ar putea atrage nulitatea procesului-verbal de contravenție doar în cazul producerii unei vătămări petentului, dar cum acestuia i s-a aplicat corect sancțiunea, în baza art. 55, pct. 2, lit. a din actul normativ mai sus amintit, instanța apreciază că nu se impune anularea procesului-verbal de contravenție ., nr._ din data de 04.09.2014 pentru acest motiv.
În considerarea celor expuse mai sus, instanța apreciază că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ din data de 04.09.2014, respectă condiția legalității.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța trebuie să analizeze, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o ”acuzație în materie penală”, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative, care pot fi abordate și cumulativ, atunci când analiza lor separată nu permite a se ajunge la o concluzie clară, respectiv: natura faptei, caracterul penal al textului ce definește contravenția, conform legislației interne, și natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.
În speță, se constată că norma în baza căreia s-a constatat fapta are caracter general, iar amenda aplicată petentului, în cuantum de 1000 de lei, nu are scop reparator, ci scop de prevenire și pedepsire.
Calificarea faptei ca ”acuzație în materie penală” are drept consecință directă, în privința probațiunii, incidența prezumției de nevinovăție de care se bucură petentul și, pe cale de consecință, obligația organelor statului de a convinge instanța în privința vinovăției ”acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Față de cele expuse mai sus, instanța concluzionează că acuzația adusă petentului este o acuzație penală în sensul Convenției, iar acesta beneficiază și în procedura contravențională de prezumția de nevinovăție, care a fost instituită cu scopul de a proteja indivizii fața de posibilele abuzuri din partea autorităților, motiv pentru care sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator, iar nu petentului.
Referitor la procesul-verbal, instanța reține că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt.
În acest sens este de remarcat că în jurisprudența Curții se reține în mod constant că prezumțiile nu sunt, în principiu, contrare Convenției.
Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku împotriva Franței, Curtea a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie sa depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei si prezervând drepturile apărării (paragraful 28).
Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrară celor consemnate în procesul verbal, deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Potrivit dispozițiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Având în vedere aceste principii, instanța reține că procesul-verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil. Prin urmare, atât timp cât contravenientului i se oferă posibilitatea reală, efectivă de a proba contrariul, prezumția de nevinovăție, astfel cum este conturată în jurisprudența CEDO nu este încălcată.
De asemenea, instanța reține că la stabilirea elementelor obiective și subiective ale contravenției nu poate avea în vedere doar procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ., nr._ din data de 04.09.2014, încheiat de către agentul constatator, principiul nemijlocirii, prevăzut de art. 16 Cod procedură civilă impunând administrarea probelor în fața instanței.
Instanța a dispus în cauză administrarea probei testimoniale cu martorul R. D.-B., propus de petent. Din declarația acestui martor, în privința căreia instanța nu are niciun indiciu asupra lipsei de sinceritate și nu poate pune la îndoială corectitudinea celor afirmate, la data constatării contravenției, mașina petentului era parcată la o distanță de aproximativ un metru de mașina lui, iar contestatorul nu avea montată pe autovehiculul său caseta taxi, astfel încât nu se afla în regim de taximetrie.
De asemenea, din depoziția martorului, dată nemijlocit în fața instanței de judecată rezultă că în momentul în care i s-a solicitat să semneze procesul-verbal de contravenție, se afla în dreptul mașinii petentului și a observat că acesta avea afișată lista cu tarifele și ecusonul pe bordul mașinii. Aspectele învederate de martor nu contrazic declarația petentului, acesta din urmă recunoscând că avea tarifele și ecusonul în torpedoul mașinii, nefiind afișate în momentul controlului, întrucât, astfel cum reiese din precizările contestatorului, le-a scos din torpedou și le-a arătat agentului constatator, așezându-le pe bordul mașinii ulterior, acesta fiind motivul pentru care au fost observate de către martorul audiat.
În plus, instanța apreciază că susținerile intimatului din cuprinsul întâmpinării referitoare la faptul că la momentul efectuării controlului, petentul efectua un transport în regim de taximetrie, nu pot fi reținute, pentru următoarele motive:
Instanța învederează că nu poate fi făcută dovada prin mijloace de probă extrinseci cu privire la fapta săvârșită de către petent, procesul-verbal de constatare a contravenției fiind unicul act probator al faptei ce întrunește elementele constitutive ale unei contravenții. Astfel, chiar în contextul în care procesului-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, i se recunoaște prezumția de legalitate și veridicitate, aceasta nu se poate extinde și asupra unor împrejurări de fapt care nu au fost surprinse cu ocazia constatării contravenției, în acest caz fiind aplicabilă pe deplin regula de drept procesual civil în materie probatorie, prevăzută de art. 249 Cod procedură civilă, cel care face o susținere în cursul judecății având obligația de a o dovedi.
Or, în speță, în cuprinsul procesului-verbal de contravenție contestat nu s-a reținut că petentul ar fi efectuat vreun transport în regim de taximetrie în momentul în care a fost oprit pentru verificări. De altfel, martorul audiat în cauză a infirmat această ipoteză, precizând, astfel cum s-a arătat mai sus, că petentul nu se afla în regim de taximetrie.
Față de cele expuse mai sus, instanța apreciază că nu se poate stabili cu certitudine dacă petentul a comis sau nu contravenția care i s-a reținut prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ din data de 04.09.2014, dubiul fiind generat de posibilitatea ca la data și ora consemnate în procesul-verbal de contravenție, autovehiculul petentului să nu fi circulat în regim de taximetrie și, pe cale de consecință, petentul să nu fi avut obligația de a avea afișat în interior, la loc vizibil, o listă care să poată fi consultată de client, cuprinzând titularul legal al autorizației taxi și tarifele de distanță, de staționare și de pornire, pe timp de zi și pe timp de noapte.
În acest sens, instanța apreciază că afirmațiile martorului nu sunt de natură să contureze o situație de fapt contrară celei reținute în cuprinsul actului de constatare și sancționare a contravenției, însă acestea sunt suficiente pentru a crea un dubiu rezonabil cu privire la situația de fapt reținută în cuprinsul acestui act.
Având în vedere că probele administrate în cauză nu sunt decisive în stabilirea vinovăției contravenientului, instanța nu-și poate forma convingerea cu privire la faptul că petentul și-ar fi început activitatea în regim de taximterie la data și ora constatării contravenției, astfel că se va da eficiență dreptului la un proces echitabil, garantat de art. 6.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților fundamentale, drept ce implică și dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor. Întrucât Convenția nu are drept scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective (Hotărârea Artico împotriva Italiei, din 13 mai 1980, ., nr. 37, p. 16, paragraful 33), acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observații sunt în mod real ,,ascultate”, adică în mod corect examinate de către instanța sesizată. Altfel spus, art. 6 implică mai ales obligația instanței de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența (Hotărârea Perez împotriva Franței (GC), cererea nr. 47.287/99, paragraful 80, CEDH 2004-I, si Hotărârea V. der Hurk împotriva Olandei, din 19 aprilie 1994, ., nr. 288, p. 19, paragraful 59).
În raport de toate aceste considerente, instanța va da eficiență unui principiu corelativ prezumției de nevinovăție, respectiv principiului in dubio pro reo, în sensul că probele administrate în cauză nu susțin cu certitudine vinovăția petentului în ceea ce privește contravenția constatată de agentul constatator, astfel că instanța are obligația de a valorifica îndoiala ce rezultă din probe în favoarea petentului.
Pe cale de consecință, instanța va admite plângerea contravențională formulată de către petentul M. V., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B. și va anula procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ din 04.09.2014, întocmit de către intimat. Ca o consecință a anulării procesului-verbal de contravenție, urmează a fi anulate toate măsurile dispuse prin procesul-verbal de contravenție contestat.
Totodată, în temeiul art. 453 C.pr.civ și a dreptului de dispoziție a părților prevăzut de art. 9 C.proc civ., instanța urmează să ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de petentul M. V., domiciliat în B., .. 21, ., ., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B., cu sediul în B., .. 57, jud. B.
Anulează procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ., nr._ din 04.09.2014 și măsurile dispuse prin acesta.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu apel în 30 zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la Judecătoria B.. Pronunțată în ședință publică azi, 04.05.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
C. A.-M.H. A.
Aflată în concediu de maternitate,
semnează președintele instanței
Red.C.M./tehnored. A.H.
4ex./ 24.07.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4234/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 5442/2015. Judecătoria... → |
|---|
