Plângere contravenţională. Sentința nr. 4234/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4234/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 30-04-2015 în dosarul nr. 4234/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4234
Ședința publică de la 30 Aprilie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Z. A. A.
GREFIER: C. I. V.
Pe rol se află judecarea cauzei civile, având ca obiect plângere contravențională, formulată de petentul M. C., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B..
La apelul nominal făcut în ședința publică, în ordinea cauzelor aflate pe lista de ședință, la a doua strigare a cauzei, a răspuns martorul I. D., lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Față de prezența martorului I. D., instanța procedează la audierea acestuia sub prestare de jurământ, conform dispozițiilor art.311, ale art.318-319 și ale art. 321 C.pr.civ., susținerile acestuia fiind consemnate pe filă separată și atașată la dosar, după citire și semnare.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, în temeiul art. 244 C.pr. civ., instanța declară terminată cercetarea procesului, iar în temeiul art. 394 C.pr.civ., considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare, pe baza probelor de la dosar.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 08.10.2014, sub numărul_ /2013, petentul M. C., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B., a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._, încheiat de intimat la data de 27.09.2014.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că, în data de 27.09.2014, în jurul orelor 11:00, în timp ce se deplasa pe Bulevardul M. E., dinspre supermarketul Lidl spre intersecția din zona Carrefour cu . B., a fost oprit de un echipaj de poliție, care l-a sancționat pentru fapta de a nu fi acordat prioritate de trecere pietonilor angajați regulamentar în traversare drumului public.
A arătat petentul că, cele consemnate în cuprinsul procesului verbal nu corespund realității și că a semnat procesul verbal de contravenție nu în sensul recunoașterii culpei sale, ci doar pentru a lua la cunoștință de conținutul actului sancționator.
În drept, plângerea contravențională nu a fost motivată.
În dovedire, petentul a depus la dosar, în copie: procesul verbal (fila 6) și carte de identitate (fila 5) și a solicitat administrarea probei testimoniale cu martorul I. D..
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.
La data de 09.01.2015 intimatul a depus întâmpinare, solicitând respingerea plângerii și menținerea procesului-verbal contestat și a măsurilor dispuse prin acesta.
În fapt, intimatul a arătat că, în data de 27.09.2014, agentul constatator aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, pe . observat direct momentul în care, în jurul orei 09:50, în zona intersecției cu . nr. de înmatriculare_, condus de petent, nu a acordat prioritate de trecere unui grup de pietoni, angajați regulamentar în traversarea drumului public, pe marcajul pietonal, pe sensul său de deplasare.
A mai arătat intimatul că, în urma verificărilor efectuate, s-a stabilit că cele consemnate în procesul verbal de contravenție se confirmă, apreciind măsura dispusă ca fiind legală și oportună.
În drept, au fost invocate prevederile art. 135 lit. h din HG 1391/2006.
În dovedire, intimatul a depus, la dosar: originalul procesului verbal de contravenție (fila 15), raportul agentului constatator (fila 16) și cazierul auto al petentului (fila 17).
În conformitate cu dispozițiile art. 411 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ., intimatul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Pentru justa soluționare a cauzei, instanța a încuviințat și administrat pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosar, iar pentru petent și proba testimonială cu martorul I. D..
Analizând actele și lucările dosarului prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, din data de 27.09.2014, întocmit de intimat, s-a reținut că, la data de 27.09.2014, orele 09:50, petentul a condus autoturismul marca OPEL, cu nr.de înmatriculare_, pe bulevardul M. E., la intersecție cu . efectuarea virajului la dreapta nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați regulamentar în traversarea străzii, pe marcajul pietonal și aflați pe sensul său de deplasare (fila 15).
Petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 360 lei și cu sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 zile, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 135 lit. h din HG 1391/2006 și sancționată de art. 100 alin. 3 lit. b din OUG 195/2002.
Procesul verbal de constatare a contravenției a fost semnat de petent cu mențiunea „Nu sunt de acord cu cele menționate de agentul constatator”.
Instanța constată faptul că plângerea contravențională a fost formulată în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 al. 1 din O.G. nr. 2/2001.
În drept, instanța, în temeiul art. 34 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, va analiza legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat și va hotărî asupra sancțiunii aplicate.
Analizând procesul-verbal în ceea ce privește legalitatea, instanța reține că acesta se bucură de prezumția de legalitate, până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
Potrivit dispozițiilor art. 16 din O.G. nr. 2/2001, elementele obligatorii pe care trebuie să le conțină un proces-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții sunt următoarele: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Totodată, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal.
Procedând la verificarea legalității procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat de către petent, instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente și cuprinde elementele obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G nr. 2/2001, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Instanța reține că petentul nu a invocat nerespectarea unor dispoziții legale sancționate cu nulitatea relativă.
De asemenea, instanța apreciază că fapta reținută în sarcina petentului M. C. a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunii corespunzătoare, procesul-verbal contestat fiind de natură a răspunde cerințelor legale imperative.
Pentru aceste motive, instanța apreciază că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, din data de 27.09.2014, a fost încheiat cu respectarea condiției legalității.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, instanța reține că acesta se bucură de prezumția de temeinicie, până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
Instanța constată că, în prezenta cauză sunt incidente dispozițiile art. 135 lit. h din H.G. nr. 1391/2006 și ale art. 100 alin. 3 lit. b din OUG 195/2002.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 100 alin. 3 lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002: „(…)(3) Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte:(…)b) neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului”.
Totodată, conform dispozițiilor art. 135 alin. 1 lit. h) din H.G. nr. 1391/2006: „(1) Conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere și în următoarele situații:(…) h) pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului”.
Prin plângerea formulată, petentul a contestat fapta reținută în sarcina sa, arătând că faptele reținute de agentul constatator nu corespund realității.
Petentul nu s-a prezentat în instanță, dar a solicitat încuviințarea administrării probei cu înscrisurile depuse la dosar, precum și a probei testimoniale cu martorul I. D..
Cu privire la probațiune, instanța constă că în O.G. nr. 2/2001 nu se arată în mod expres care este forța probatorie a procesului verbal de constatare a contravenției, dar în practica judiciară internă, plecând în principal de la prevederile art. 47 din O.G. nr. 2/2001, care trimit la prevederile Codului de procedură civilă și având în vedere că procesul verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, s-a statuat că sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul verbal.
Procesul verbal fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, se bucura de prezumția de veridicitate în privința constatării stării de fapt.
În ceea ce privește incidența și aplicabilitatea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în sensul respectării prezumției de nevinovăție a persoanei sancționate contravențional, prezumție garantată de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale drepturilor omului și în materie contravențională și care, în plan procedural, se concretizează prin răsturnarea sarcinii probei, instanța reține că jurisprudența Curții nu interzice, în principiu prezumțiile de fapt sau de drept din sistemele juridice ale statelor semnatare ale Convenției, cu singura condiție ca aceste prezumții să respecte anumite limite rezonabile în raport cu gravitatea faptei și a sancțiunii.
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în Decizia H. și alții c. României că, în materia circulației rutiere, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției.
Totodată, în procedura contravențională prevăzută de OG nr. 2/2001, contestatorul are posibilitatea de a înlătura această prezumție prin administrarea unor probe certe si concludente, în conformitate cu dispozițiile art. 249 C.pr.civ., probatoriu dublat de rolul activ al judecătorului investit cu soluționarea cauzei, prevăzut de art. 34 alin 1 din OG nr. 2/2001.
Astfel, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât acesta nu aduce probe sau nu prezintă o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unor situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia ori, nu invocă alte împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
Instanța reține că petentului i-a fost oferit cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina petentului responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale.
Prin urmare, din tot ansamblul materialului probator, respectiv din procesul verbal de constatare a contravenției contestat aflat la fila 15 din dosar și din raportul agentului constatator aflat la fila 16 din dosar, rezultă că la data de 27.09.2014, orele 09:50, petentul a condus autoturismul marca OPEL, cu nr.de înmatriculare_, în intersecția Bulevardul M. E. cu . efectuarea virajului la dreapta, nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați regulamentar în traversarea străzii, pe marcajul pietonal, aflați pe sensul său de deplasare. Mai mult decât atât, reține instanța că, fiind audiat în cauză, martorul I. D. a arătat că, se afla în ziua respectivă, în mașina petentului, în dreapta acestuia, însă nu era atent la trafic, neputând să precizeze dacă erau sau nu pietoni angajați în traversarea trecerii de pietoni și dacă petentul a fost sau nu pus în situația de a acorda acestora prioritate de trecere (fila 32).
În consecință, întrucât contravenția contestată de către petent a fost constatată în mod direct de agentul constatator, situație în care procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de prezumția relativă de temeinicie și cum acesta, prin probele propuse și administrate nu a făcut dovada pozitivă a unei alte situații de fapt, instanța apreciază că acesta nu poate să-și invoce propria culpă pentru a obține anularea procesului verbal de constatare a contravenției contestat, legal întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Astfel, instanța consideră că petentul M. C. se face vinovat de contravenția reținută în sarcina sa.
Față de aceste aspecte, instanța constată că procesul verbal de constatare a contravenției . nr._, din data de 27.09.2014, a fost întocmit cu respectarea condiției temeiniciei.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicate, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 21 alin.3 din O.G.nr.2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Astfel, instanța apreciază că sancțiunea aplicată a fost corect individualizată de agentul constatator, amenda contravențională aplicată reprezentând limita minimă prevăzută de art. 98 alin. 4 din OUG 195/2002, iar neacordarea de prioritate unui pieton angajat în traversarea străzii pe sensul de mers al conducătorului auto, prezintă un grad ridicat de pericol social, întrucât este de notorietate faptul că, foarte multe accidente care se produc în prezent, au drept cauză neacordarea de prioritate pietonilor angajați regulamentar în traversarea străzii. Mai mult decât atât, instanța reține că petentul a avut posibilitatea de a achita jumătate din minimul amenzii și de a limita, astfel, efectele pecuniare ale propriei fapte contravenționale. De asemenea, instanța constată că, petentul nu a propus probe în susținerea plângerii formulate, de natură să combată situația de fapt reținută în cuprinsul procesului verbal de contravenție contestat și nici nu s-a prezentat în instanță la termenele de judecată.
Referitor la sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, instanța reține că aceasta a fost aplicată în conformitate cu dipozițiile art. 100 alin. 3 lit. b O.U.G. 195/2002, care prevăd că în cazul neacordării de prioritate pietonilor angajați în traversarea străzii se aplică pe lângă amenda prevăzută în clasa II de sancțiuni și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile. Totodată, luând în considerare și prevederile art. 96 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 potrivit cărora sancțiunile contravenționale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege și se aplică prin același proces-verbal prin care se aplică și sancțiunea principală a amenzii sau avertismentului, instanța apreciază că a fost respectat criteriul proporționalității întrucât una dintre cauzele celor mai multe accidente de circulație este ignorarea de către conducătorii auto a obligațiilor privind acordarea de prioritate pietonilor, iar o astfel de măsură are menirea de a le atrage acestora atenția asupra imperiozității respectării regulilor de circulație.
Prin urmare, pentru a permite petentului să înțeleagă dispozițiile legale în materie necesitatea nu numai legală, dar si morală de a respecta aceste reguli, instanța va menține procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, din data de 27.09.2014, așa cum a fost întocmit de agentul constatator, reținând legalitatea și temeinicia sa în privința faptei contravenționale reținute, sancțiunea aplicată fiind corect individualizată.
În baza tuturor acestor considerente, instanța apreciază că se impune respingerea, ca neîntemeiată a plângerii contravenționale formulate de petentul M. C., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B..
În temeiul art. 453 C.pr.civ. instanța va lua act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de petentul M. C., domiciliat în D., .. 40, ., județul Botșani, județul B., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B., cu sediul în B., Bulevard M. E., nr. 57, județul B., ca neîntemeiată.
Menține ca fiind temeinic și legal procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, din data de 27.09.2014, întocmit de intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B..
Ia act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel, în termen de 30 zile de la comunicare, cererea și motivele de apel urmând a fi depuse la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.04.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Z. A. A. C. I. V.
Red: Z.A.A/Tehnored: C.I.V./4 ex./22.05.2015
| ← Consfiinţire acord mediere. Sentința nr. 4252/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4291/2015.... → |
|---|
