Pretenţii. Sentința nr. 7875/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7875/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 15-09-2015 în dosarul nr. 7875/2015
Dosar nr._ pretenții
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
Ședința Publică din data de 15.09.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – B. N.-E.
GREFIER – C. M. A.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7875
Pe rol cauza civilă având ca obiect pretenții, privind pe reclamanta . B., în contradictoriu cu pârâta ..
Procedura legal îndeplinită.
La apelul realizat în ședință publică, lipsă sunt părțile la prima și a doua strigare.
S-a expus referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Având în vedere că este primul termen de judecată, în temeiul art. 131 alin. 1 NCPC, instanța procedează la verificări din oficiu, stabilind că este competentă general, material și teritorial să soluționeze pricina dedusă judecății.
În temeiul art. 258 raportat la art. 255 NCPC, instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar, probă pe care o apreciază utilă soluționării cauzei.
Văzând că nu sunt alte cereri ori probe de administrat, în temeiul art. 244 NCPC, instanța declară încheiată cercetarea procesului și, în temeiul art. 394 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține spre deliberare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe, la data de 17.06.2015, sub nr._ reclamanta . B. a solicitat în contradictoriu cu pârâta .., ca instanța să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 1.558,10 lei contravaloare marfă neachitată.
În motivare reclamanta a arătat pârâta a achiziționat marfă de la societatea reclamantă conform facturilor fiscale depuse la dosarul cauzei, aceasta achitând suma de 417,61 lei iar diferența în cuantum de 1458,10 rămânând neachitată.
A mai arătat reclamanta că la data întocmirii și eliberării facturilor fiscale, părțile au luat cunoștință de declarația de conformitate și contractul comercial – anexă la facturile fiscale. În drept au fost invocate prevederile art.192 ș.u Codului de procedură civilă și art.64 lit.g) din Legea nr.85/2014.
În dovedire au fost depuse înscrisuri.Cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru în temeiul art.115 din Legea 85/2014.
La 02.07.2015, reclamanta a depus la dosarul cauzei precizări cu privire la cuantumul sumei datorate, în cuantum de 17.524,58 lei.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Între părți s-au desfășurat relații comerciale concretizate în furnizare de mărfuri, pentru care s-au emis facturi fiscale nr._/26.07.2012, nr._/26.07.2012, nr._/26.07.2012, nr._/31.07.2012. Pârâta a achitat parțial debitul, rămânând astfel o sumă neachitată de 1.558,10 lei.
La 02.07.2015, reclamanta a depus la dosarul cauzei înscrisuri reprezentând situația sumelor datorate, penalități și debite neachitate pentru suma de 17.524,58 lei.
Instanța reține că potrivit art.1270 alin.1 Cod civilcontractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante. În prezenta cauză, instanța apreciază că reclamanta a făcut dovada că deține împotriva pârâtului o creanță certă, lichidă și exigibilă pentru următoarele motive:
Sub aspectul certitudinii creanței, potrivit art.662 alin.2 Cod procedură civilăcreanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu. În speță, reclamanta pretinde executarea de către pârât a obligației de plată a sumei de 1558,10 lei, creanță ce își are izvorul în facturile fiscale emise de către reclamantă.
Factura comercială are natura juridică a unui înscris sub semnătură privată care face dovadă împotriva emitentului și în favoarea destinatarului ei, însă în condițiile în care factura este acceptată la plată de către destinatar ea face dovadă și împotriva acestuia în ceea ce privește existența actului juridic și executarea operațiunii care constituie obiectul ei. Acceptarea poate fi expresă prin semnarea sau ștampilarea facturilor de către persoana împuternicită în acest sens de către societatea pârâtă sau poate fi tacită, dacă rezultă cu certitudine din acte sau fapte ale acesteia.
În speță, facturile fiscale care atestă creanța reclamantei au fost acceptate la plată de către pârât în mod tacit întrucât acesta nu a contestat cuantumul facturilor fiscale, deși avea această posibilitate.
În ceea ce privește condiția lichidității creanței, conform art.662 alin.3 Cod procedură civilă creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui. Raportat la cauza dedusă judecății, instanța reține că lichiditatea creanței rezultă din facturile fiscale emise, în valoare totală de 1558,10 lei, care atestă obligația pârâtului de plată a serviciilor prestate.
Și condiția exigibilității creanței, prevăzute de art.662 alin.4 Cod procedură civilă este îndeplinită, având în vedere că, în cuprinsul contractului se precizează momentul împlinirii scadenței obligației, termene care în mod vădit s-au împlinit.
În aceste condiții, în temeiul art.1271 alin.1 Cod civil, instanța constată că reclamanta are o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva pârâtei, a cărei executare se poate îndeplini în natură, respectiv, prin plata unei sume de bani, pârâtul nefăcând dovada achitării acesteia, deși, îi revenea această obligație, motiv pentru care urmează să admită capătul principal de cerere și să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 1558,10 lei, reprezentând debit restant. Referitor la cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata sumei de 15.967,48 lei reprezentând penalități de întârziere instanța constată că în cuprinsul facturilor fiscale a fost înserată clauza potrivit căreia se vor achita penalități de 1 % pe zi în caz de neplată la scadență. Instanța constată că între părți nu s-au încheiat raporturi contractuale sub forma înscrisului unic în care să se înscrise o clauză penală privind sancționarea părții în culpă pentru neexecutarea obligațiilor contractuale iar faptul, că în facturi vânzătoarea a înscris o mențiune, în sensul că, pentru întârzieri la plată, se aplică penalități de 1 % pe zi de întârziere, nu constituie o clauză penal, neexistând acordul părților exprimat de persoane ce sunt îndreptățite, în condițiile legii să angajeze părțile contractante.
Instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE: Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta .. în contradictoriu cu pârâta S.C. C. A. S.R.L. Obligă pârâta la plata sumei de 1.558,10 lei contravaloare debit restant. Respinge capătul de cerere având ca obiect plata penalităților de întârziere ca neîntemeiat. Ia act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi 15.09.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. BN/tehnored. CMA
4 ex., 23.09.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 5401/2015. Judecătoria... | Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... → |
|---|
