Plângere contravenţională. Sentința nr. 5430/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5430/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 27-05-2015 în dosarul nr. 14756/193/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5430
Ședința publică de la 27 Mai 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Z. A. A.
GREFIER: C. I. V.
Pe rol se află judecarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, formulată de petentul R. M., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B..
La apelul nominal făcut în ședința publică, în ordinea cauzelor aflate pe lista de ședință, la prima și la a doua strigare a cauzei, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța constată că intimatul a depus la dosar relațiile solicitate.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, în temeiul art. 244 C.pr. civ., instanța declară terminată cercetarea procesului, iar în temeiul art. 394 C.pr.civ., considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare, pe baza probelor de la dosar.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 14.10.2014, sub numărul_, petentul R. M., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._, încheiat de intimat la data de 03.10.2014, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea contravențională a avertismentului.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că la data de 03.10.2014, în timp ce se deplasa cu autoturismul cu nr. de înmatriculare_ din direcția D.-B., în apropierea localității M. E. a fost oprit în trafic de un echipaj de poliție și ulterior sancționat, în temeiul art. 108, lit.b), pct.2 din OUG 195/2002.
A susținut acesta că, din punct de vedere al întocmirii și legalității, actul de constatare nu cuprinde elementele impuse de art. 28 din OG 2/2001, înștiințarea de plată neavând completate datele necesare pentru a putea achita jumătate din cuantumul amenzii.
Totodată, petentul a arătat că, procesul verbal de contravenție este lovit de nulitate, întrucât, la întocmirea acestuia nu a fost folosit modelul prevăzut la anexa 1D din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, în cuprinsul acestuia nefiind consemnat tipul de radar, mențiunea omologării și identitatea operatorului.
Pe fondul cauzei, petentul a menționat că, autoturismul poliției era în mișcare și nu putea să înregistreze cu exactitate viteza consemnată în procesul verbal de contravenție.
De asemenea a susținut petentul că amenda aplicată este vădit disproporționată, raportat la pericolul social al faptei.
În drept, au fost invocate dispozițiile OG 2/2001, ale OUG 195/2002, precum și pe dispozițiile art. 6 C.E.D.O.
În conformitate cu dispozițiile art. 411, pct. 2 C.pr.civ., petentul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În dovedirea plângerii, petentul a depus la dosar, în copie, procesul verbal de contravenție contestat (fila 5) și a solicitat încuviințarea administrării probei testimioniale cu martora C. D..
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.
La data de 18.12.2015, intimatul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea plângerii, menținerea procesului-verbal contestat și a măsurilor dispuse prin acesta.
În fapt, intimatul a arătat că, în data de 03.10.2014, ora 07:49, autoturismul marca VW, cu nr. de înmatriculare_, condus de petent a fost înregistrat, cu mijloace tehnice omolagate și avizate metrologic, circulând cu o viteză de 99 km/h, în afara localității M. E., județul B., într-o zonă în care limitarea de viteză era la 70 km/h.
De asemenea, acesta a arătat că aparatul radar în cauză a fost verificat din punct de vedere metrologic, conform buletinului de verificare metrologică nr._/31.03.2014, acesta având posibilitatea să acționeze atât în regim staționar, cât și de deplasare.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006 și ale art. 102, alin. 2 din OUG 195/2002.
În dovedire, intimatul a depus la dosar: raportul agentului constatator (fila 16), originalul procesului verbal de constatare a contravenție (fila 30), dovada faptului că agentul F. R. se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu cu agentul G. I. (fila 19), copia buletinului de verificare metrologică aparat radar și copie atestatului de operator „autovision” nr. 585.518/01.04.2010 (fila 20) și planșa foto (filele 17-18).
În conformitate cu dispozițiile art. 411 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ., intimatul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La data de 23.02.2015, petentul a depus la dosar răspuns la întâmpinare, prin care a reiterat, în esență, cele susținute în cuprinsul plângerii contravenționale.
Pentru justa soluționare a cauzei, instanța a încuviințat și administrat pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosar, precum și proba cu înregistrarea video a contravenției reținute în sarcina petentului.
Analizând actele și lucările dosarului prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de constatare a contravenției ..P., nr._, din data de 03.10.2014, s-a reținut că la data de 03.10.2014, în jurul orei 07:49, petentul a condus autoturismul marca VW Golf, cu nr. de înmatriculare_, pe DN 29B, în afara localității M. E., circulând cu o viteză de 99 km/h, în plus cu 29 km/h față de limita legală, fapta reținută fiind înregistrată cu aparatul radar montat pe autospeciala MAI_ (f. 30).
Petentul a fost sancționat contravențional cu amendă, în cuantum de 360 lei și 3 puncte de penalizare, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006 și sancționate de art. 100 alin. 2 din OUG 195/2002.
Procesul-verbal a fost semnat de petent, cu mențiunea că: „nu am obiecțiuni.”
Instanța constată faptul că plângerea contravențională a fost formulată în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
În drept, instanța, în temeiul art. 34 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, va analiza legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat și va hotărî asupra sancțiunii aplicate.
Analizând procesul-verbal în ceea ce privește legalitatea, instanța reține că acesta se bucură de prezumția de legalitate, până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
Potrivit dispozițiilor art. 16 din O.G. nr. 2/2001, elementele obligatorii pe care trebuie să le conțină un proces-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții sunt următoarele: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Totodată, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal.
Cu privire la primul motivul de nelegalitate invocat de petent, referitor la faptul că actul de constatare nu cuprinde elementele impuse de art. 28 din OG 2/2001, respectiv înștiințarea de plată nu are completate datele necesare, astfel că nu a putut achita jumătate din cuantumul amenzii, instanța apreciază că este neîntemeiat, dat fiind faptul că înștiințarea de plată este cuprinsă în procesul verbal de contravenție contestat, iar acesta conține toate elementele obligatorii prevăzute de art. 16 din O.G. 2/2001. Prin urmare, nu se poate reține că petentului i s-a încălcat dreptul de a achita în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normative.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de nelegalitate invocat de petent, în sensul că au fost nesocotite dispozițiile art. 181 alin. (1) din RAOUG 195/2002 din cauza faptului că procesul verbal a fost întocmit pe formularul 1A și nu pe formularul 1D, instanța reține că potrivit art. 181 alin. (1) din RAOUG 195/2002 în situația în care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, polițistul rutier încheie un proces verbal de constatare a contravenției potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1D, după prelucrarea înregistrărilor și stabilirea identității conducătorului de vehicul.
Instant reține că fapta reținută în sarcina petentului nu a fost constatată cu mijloace tehnice omologate sau certificate ci personal de către agentul constatator, cu propriile simțuri. Faptul că petentul a fost filmat și cu aparatul radar nu este de natură să conducă la o altă concluzie din moment ce procesul verbal nu a fost întocmit ca urmare a prelucrării înregistrării ci în urma constatării personale a agentului constatator. Prin urmare în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 181 alin. (1) din RAOUG 195/2002.
De asemenea, instanța apreciază că fapta reținută în sarcina petentului a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunii corespunzătoare, procesul-verbal contestat fiind de natură a răspunde cerințelor legale imperative.
Pentru aceste motive, instanța apreciază că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._, încheiat de intimat la data de 03.10.2014, a fost încheiat cu respectarea condiției legalității.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, instanța reține că acesta se bucură de prezumția de temeinicie, până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
Instanța constată că, în prezenta cauză sunt incidente dispozițiile art. 49 alin. 1, art. 100 alin. 2, art. 108 alin. 1 lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002 și ale art. 121 alin. 1 din H.G. 1291/2006.
Astfel, potrivit art. 100 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002: (1) Constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni (…) (2) Amenda contravențională prevăzută la alin. (1) se aplică și conducătorului de autovehicul sau tramvai care săvârșește o faptă pentru care se aplică 3 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. (1) lit. b).
Conform art. 108 alin. 1 lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002: (…) Săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a uneia sau mai multor contravenții atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de puncte de penalizare, după cum urmează: b) (...) 3 puncte de penalizare pentru săvârșirea următoarelor fapte:
3. depășirea cu 21 - 30 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
De asemenea, potrivit art. 121 alin. 1 din H.G. 1391/2006(1) Conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.
Prin plângerea formulată, petentul a contestat viteza de 99 km/h, cu care s-a reținut că a circulat la data de 03.10.2014.
Petentul nu s-a prezentat în instanță, dar a solicitat încuviințarea administrării probei cu înscrisurile depuse la dosar, precum și a probei testimioniale cu martora C. D..
Cu privire la probațiune, instanța constă că în O.G. nr. 2/2001 nu se arată în mod expres care este forța probatorie a procesului verbal de constatare a contravenției, dar în practica judiciară internă, plecând în principal de la prevederile art. 47 din O.G. nr. 2/2001, care trimit la prevederile Codului de procedură civilă și având în vedere că procesul verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, s-a statuat că sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul verbal.
Procesul verbal fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, se bucura de prezumția de veridicitate în privința constatării stării de fapt.
În ceea ce privește incidența și aplicabilitatea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în sensul respectării prezumției de nevinovăție a persoanei sancționate contravențional, prezumție garantată de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale drepturilor omului și în materie contravențională și care, în plan procedural, se concretizează prin răsturnarea sarcinii probei, instanța reține că jurisprudența Curții nu interzice, în principiu prezumțiile de fapt sau de drept din sistemele juridice ale statelor semnatare ale Convenției, cu singura condiție ca aceste prezumții să respecte anumite limite rezonabile în raport cu gravitatea faptei și a sancțiunii.
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în Decizia H. și alții c. României că, în materia circulației rutiere, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției. Totodată, în procedura contravențională prevăzută de OG nr. 2/2001, contestatorul are posibilitatea de a înlătura această prezumție prin administrarea unor probe certe si concludente, în conformitate cu dispozițiile art. 249 C.pr.civ., probatoriu dublat de rolul activ al judecătorului investit cu soluționarea cauzei, prevăzut de art. 34 alin 1 din OG nr. 2/2001.
Astfel, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât acesta nu aduce probe sau nu prezintă o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unor situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia ori, nu invocă alte împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
Instanța reține că petentului i-a fost oferit cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina petentului responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale.
Analizând probatoriul administrat, instanța constată că intimatul a făcut dovada celor reținute în procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției, fapta prevăzută de art. 108 alin.1 lit.b pct.2 din OUG nr.195/2002 fiind înregistrată cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Astfel, conform copiei buletinului de verificare metrologică nr._/31.03.2014 (fila 20), cinemometrul de control rutier tip R. AUTOVISION montat pe Dacia L. MCV cu nr. MAI_ a fost declarat ADMIS, valabilitatea verificării fiind de 1 an, iar potrivit atestatului operator „Autovision” nr. 585.518/01.04.2010 (fila 20) ag. F. R. putea desfășura operațiuni de măsurare a vitezei cu cinemometrul „Autovision”. Totodată, instanța reține că, din înscrisul depus de intimat la dosar (fila 19), reiese că, la data de 03.10.2014, în intervalul 06:00-14:00, agentul F. R. se afla în exercitarea atribuțiilor de serviu împreună cu agentul G. I., acesta din urmă fiind cel care a întocmit procesul verbal de contravenție contestat.
De asemenea, dispozitivul radar era apt să funcționeze atât în regim staționar cât și în regim de viteză.
Din planșele foto (filele 17-18) și din înregistrarea video (fila 36) depuse la dosar de către intimat, se observă că la data de 03.10.2014, la ora 07:49:27 autoturismul marca VW cu numărul de înmatriculare_, condus de petent a circulat cu o viteză de 99 km/h. Se atestă, astfel, atât viteza indicată cât și „identitatea” autoturismului vizat de dispozitivul radar.
Mai mult de atât, instanța reține că, în momentul în care aparatul radar AUTOVISION montat pe autospeciala de poliție detectează mai multe autovehicule circulând în aceeași direcție de deplasare, funcția TARGET a acestuia marchează autoturismul „țintă”, în dreptul literei „T” (Target), fiind redată viteza cu care a circulat primul autoturism, până în momentul în care a ieșit din raza de acțiune a aparatului radar. Prin urmare, în cauză, din înregistrarea video, rezultă că, primul autoturism din coloană, aflat în raza de acțiune a aparatului radar, a fost autoturismul marca VW, cu numărul de înmatriculare_, condus de petent, acesta circulând cu viteza (T) de 99 km/h.
Prin urmare, în cauză, temeinicia procesului-verbal contestat este susținută din punct de vedere probator de o probă obiectivă clară, respectiv filmul cu vehiculul condus de petent și înregistrarea vitezei vehiculului în localitate, viteză față de care agentul constatator a reținut săvârșirea contravenției prevăzute și sancționate de art. 100 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002.
În concluzie, deși petentul a susținut că nu a atins viteza constatată de aparatul radar, această susținere nu a fost dovedită de petent și nici proba testimonială propusă de acesta nu era concludentă pentru soluționarea cauzei deoarece, în lipsa unor mijloace tehnice care să înregistreze fidel viteza de deplasare a autoturismului (de exemplu GSP), aceasta nu poate fi dovedită cu declarații de martori, iar înregistrarea cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic nu poate fi combătută decât printr-o probă similară celei administrate de agentul constatator. Astfel, este evident că petentul nu poate să-și invoce în fața instanței o culpă proprie pentru a obține anularea procesului verbal, legal întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Având în vedere aceste considerente, instanța apreciază că nu există niciun dubiu cu privire la fapta reținută în sarcina petentului și apreciază că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ din data de 03.10.2014, îndeplinește condiția de temeinicie.
În ceea ce priveștesancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 360 lei aplicatăpetentului pentru contravenția prevăzută de art. 121 alin. 1 din H.G. 1391/2006, instanța are în vedere faptul că sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite (art.5 alin.5 OG 2/2001), iar avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă (art.7 alin.2 din OG 2/2001). De asemenea, potrivit art. 21 alin. 3 O.G. nr.2/2001, la stabilirea sancțiunii trebuie să se țină seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Instanța reține că, în speță nu s-a făcut dovada persistenței petentului într-un comportament contravențional similar și anterior sancționat, comportament care să excludă posibilitatea funcționării eficiente a principiului aplicării graduale a sancțiunilor.
Față de aceste aspecte, instanța apreciază că scopul educativ, dar și cel punitiv al sancțiunii poate fi atins prin aplicarea sancțiunii avertismentului, motiv pentru care va înlocui sancțiunea de 360 lei amendă aplicată petentului, prin procesul verbal de contravenție ., nr._, încheiat de intimat la data de 03.10.2014, cu sancțiunea contravențională a avertismentului, petentul urmând a avea în vedere că eventuala reiterare a comportamentului contravențional va atrage sancțiuni mai severe, chiar orientate spre maximul amenzii prevăzute de lege.
Instanța mai apreciază că aplicarea sancțiunii complementare a punctelor de penalizare se impune pentru ca petentul să înțeleagă regulile de circulație pe drumurile publice, necesitatea nu numai legală, dar și morală și de bun simț de a respecta aceste reguli și de a nu fi un pericol cel puțin pentru ceilalți participanți la trafic.
În consecință, constatând legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției ..P. nr._, întocmit la data de 08.10.2014, instanța, în temeiul art. 34 O.G. nr.2/2001, va admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul R. M., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B.și, în temeiul art. 7 și 21 din OG nr. 2/2001 va înlocui sancțiunea contravențională a amenzii în valoare de 360 lei aplicată petentului, cu sancțiunea contravențională a avertismentului și va menține celelalte dispoziții ale procesului verbal contestat.
În temeiul art. 453 C.pr.civ. instanța va lua act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul R. M., domiciliat în ., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B., cu sediul în B., Bulevardul M. E., nr. 57, județul B..
Modifică procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._, din data de 03.10.2014 întocmit de intimat, în sensul că înlocuiește sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 360 lei, cu sancțiunea contravențională a avertismentului.
Atrage atenția petentului asupra pericolului social al faptelor, cu recomandarea ca în viitor să respecte dispozițiile legale.
Menține în rest procesul-verbal atacat.
Ia act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea și motivele de apel urmând a fi depuse la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.05.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Z. A. ALIOARACUȘNIR I. V.
Red: Z.A.A/.Tehnored: C.I.V./4 ex./29.05.2015
| ← Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 4992/2015. Judecătoria... → |
|---|
