Plângere contravenţională. Sentința nr. 4970/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4970/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 15-05-2015 în dosarul nr. 16261/193/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4970
Ședința publică de la 15 Mai 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Z. A. A.
GREFIER: C. I. V.
Pe rol se află judecarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, formulată de petentul A. D., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 30.04.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 07.05.2015, respectiv la data de 15.05.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 07.11.2014, sub numărul_, petentul A. D., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ încheiat de intimat la data dea 22.10.2014, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii, cu sancțiunea contravențională a avertismentului.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că, la data de 22.10.2014, a fost sancționat de agenții de poliție pentru fapta de a fi transportat, cu autoutilitara cu nr. de înmatriculare_, două bovine, fără a avea asupra sa toate documentele de transport.
A precizat acesta că, la solicitarea unui prieten, urma să transporte animalele menționate la abatorul din Răchiți și că avea asupra sa doar pașapoartele animalelor, fiind în imposibilitatea prezentării celorlalte documente necesare transportului, întrucât medicul veterinar nu le-a putut elibera în acea zi, acesta fiind plecat din localitate.
Petentul a mai susținut că procesul verbal de contravenție este lovit de nulitate, întrucât agentul constatator a aplicat o sancțiune neprevăzută de textul de lege invocat, menționând în mod greșit că limitele amenzii ar fi între 750 și 1500 lei. Totodată, a precizat acesta că, fapta este descrisă succint, în cuprinsul procesului verbal de contravenție, neindicându-se ce documente lipseau și nici împrejurările care pot servi la aprecierea gravității faptei.
Sub aspectul temeiniciei, petentul a arătat că, deși în cuprinsul procesului verbal se reține faptul că ar fi transportat animale neidentificate și neînregistrate, fără documente sanitare-veterinare, totuși, prin deținerea pașapoartelor animalelor și a menționării numerelor de crotal ale animalelor, în cuprinsul acestuia, s-a făcut dovada că animalele erau înregistrate și identificate, așa încât nu se poate reține că lipsa unor documente, precum formularele de mișcare sau certificatele de sănătate, ar duce la imposibilitatea identificării animalelor, în cauză nefiind întrunite elementele constitutive ale contravenției.
În motivarea cererii subsidiare, de înlocuire a sancțiunii contravenționale a amenzii, cu sancțiunea contravențională a avertismentului, a învederat petentul cuantumul extrem de mare al amenzii, aplicat peste limita maximă prevăzută de lege, împrejurările săvârșirii faptei, lipsa antecedentelor penale precum și situația sa financiară precară.
În drept, au fost invocate prevederile art. 7, art. 16, art. 21, alin.3, art. 34 și art. 38, alin.3 din OG 2/2001.
În dovedirea plângerii, petentul a depus, în copie, procesul verbal de constatare a contravenție contestat (fila7), cartea de identitate (fila 8), pașapoartele bovinelor (filele 9-10), formularele de mișcare (filele 11-12) și certificatul de sănătate (fila 13). Totodată, acesta a solicitat încuviințarea administrării probei testimoniale cu martorul J. O..
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.
La data de 21.01.2015, intimatul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea plângerii și menținerea procesului-verbal de constatare a contravenției contestat și a măsurilor dispuse prin acesta.
În motivare, intimatul arătat că, în data de 22.10.2014, în urma unui control de rutină efectuat de agenții de poliție, pe raza localității Răchiți, județul B., s-a constatat că petentul se deplasa cu autoutilitara cu nr. de înmatriculare_, transportând două bovine, pentru care nu avea certificatele de sănătate și formularele de mișcare.
A mai menționat acesta că, formularele de mișcare și certificatul de sănătate, depuse la dosar de petent, au fost emise la două zile după ce acesta a fost depistat în trafic.
De asemenea, intimatul a precizat că, în urma verificărilor efectuate, s-a stabilit că cele consemnate în procesul verbal de contravenție se confirmă, apreciind astfel măsura luată ca fiind legală și oportună.
În drept, au fost invocate prevederile HG 984/2005.
În dovedire, intimatul a depus la dosar: raportul agentului constatator (fila 19) și originalul procesului verbal de contravenție contestat (fila 21).
În conformitate cu dispozițiile art. 223, alin. 3 C.pr.civ., intimatul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Pentru justa soluționare a cauzei, instanța a încuviințat și administrat pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosar. Totodată, instanța a constatat imposibilitatea administrării probei testimoniale cu martorul J. O..
Analizând actele și lucările dosarului prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._, din data de 22.10.2014, s-a reținut că, la data de 22.10.2014, orele 18:50, petentul a condus autoutilitara cu numărul de înmatriculare_, transportând două bovine, cu crotaliile nr. RO_ și RO_, spre sacrificare, la Abatorul Răchiți, fără a poseda asupra sa documentele sanitar veterinare prevăzute de lege (fila 21).
Petentul a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 1500 lei, pentru fapta prevăzută de art. 3, lit. b, pct. 9 din HG 984/2005 și sancționată de art. 3, lit. b din HG 984/2005.
Procesul verbal de constatare a contravenției a fost semnat de petent, cu mențiunea „recunosc fapta comisă, le transport pentru sacrificare la Abatorul Răchiți; nu am actele la mine”.
Instanța constată faptul că plângerea contravențională a fost formulată în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 al. 1 din O.G. nr. 2/2001.
În drept, instanța, în temeiul art. 34 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, va analiza legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat și va hotărî asupra sancțiunii aplicate.
Analizând procesul-verbal în ceea ce privește legalitatea, instanța reține că acesta se bucură de prezumția de legalitate, până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
Potrivit dispozițiilor art. 16 din O.G. nr. 2/2001, elementele obligatorii pe care trebuie să le conțină un proces-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții sunt următoarele: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Totodată, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001,lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal.
Cu privire la primul motiv de nelegalitate invocat de petent privind cuantumul sancțiunii amenzii aplicate, instanța constată că este neîntemeiat, întrucât potrivit dispozițiilor art.3, lit. b din HG 984/2005, în vigoare la data constatării contravenției, respectiv la data de 22.10.2014, pentru fapta de nerespectare a dispozițiilor art. 3, lit. b, pct 9 din HG 984/2005 sancțiunea este amenda contravențională între 720-1500 lei, și nu amenda contravențională între 600-1200 lei, cum a susținut acesta.
Referitor la cel de-al doilea motiv de nelegalitate, invocat de petent, în sensul că, fapta reținută în sarcina nu este descrisă decât succint, nefiind indicate documentele care lipseau, instanța apreciază este neîntemeiat. Astfel, constată instanța că agentul constatator a respectat dispozițiile art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, conform cărora procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite. Folosirea unui text predefinit nu este de natură să conducă la anularea procesului-verbal, atâta timp cât acesta este suficient de clar și cuprinde toate elementele esențiale pentru descrierea contravenției. Mai mult decât atât, reține instanța că, din conținutul procesului verbal de contravenție reiese cu claritate fapta imputată petentului iar pe de altă parte, fiind un motiv de nulitate relativă, petentul trebuia să facă dovada unei vătămări suferite din pricina descrierii necorespunzătoare a faptei. Cum însă aceasta a formulat și apărări privind netemeinicia faptei reținute în sarcina sa, instanța constată că nu a suferit nicio vătămare și că a înțeles cu ușurință fapta care i se impută.
Cu privire la motivul de nelegalitate invocat de petent privind neindicarea împrejurărilor care au putut servi la aprecierea gravității faptei, instanța constată că este neîntemeiat întrucât, nerespectarea dispozițiilor art.16 din O.G. nr.2/2001, nu atrage decât sancțiunea nulității virtuale, care însă nu poate opera în lipsa unei vătămări produse petentului. Cum, în cazul de față, petentul nu a făcut dovada niciunei vătămări, instanța va respinge această apărare ca fiind neîntemeiată.
Pentru aceste motive, instanța apreciază că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._, din data de 22.10.2014, a fost încheiat cu respectarea condiției legalității.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, instanța reține că acesta se bucură de prezumția de temeinicie, până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
Instanța constată că, în prezenta cauză sunt incidente dispozițiile art. 3, lit. b pct. 9 din H.G. 984/2005.
Astfel, potrivit art. 3, lit. b pct. 9 din H.G. 984/2005: „Următoarele fapte constituie contravenții la normele sanitare veterinare privind circulația animalelor, produselor de origine animală, furajelor sau a produselor medicinale și a altor produse de uz veterinar și se sancționează după cum urmează: (...) b) cu amendă de la 720 lei la 1.500 lei (RON): (...) 9. deținerea sau transportul de animale neidentificate și neînregistrate, fără documente sanitare veterinare”.
Reprezentantul petentului s-a prezentat în instanță și a solicitat încuviințarea administrării probei cu înscrisurile depuse la dosar, precum și a probei testimoniale cu martorul J. O..
Cu privire la probațiune, instanța constă că în O.G. nr. 2/2001 nu se arată în mod expres care este forța probatorie a procesului verbal de constatare a contravenției, dar în practica judiciară internă, plecând în principal de la prevederile art. 47 din O.G. nr. 2/2001, care trimit la prevederile Codului de procedură civilă și având în vedere că procesul verbal legal întocmit face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, s-a statuat că, sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul verbal.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța trebuie să analizeze, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o ”acuzație în materie penală”, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative, care pot fi abordate și cumulativ, atunci când analiza lor separată nu permite a se ajunge la o concluzie clară, respectiv: natura faptei, caracterul penal al textului ce definește contravenția, conform legislației interne, și natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.
În speță, se constată că norma în baza căreia s-a constatat fapta are caracter general, iar amenda aplicată petentului, în cuantum de 1500 de lei, nu are scop reparator, ci scop de prevenire și pedepsire.
Calificarea faptei ca ”acuzație în materie penală” are drept consecință directă, în privința probațiunii, incidența prezumției de nevinovăție de care se bucură petenta și, pe cale de consecință, obligația organelor statului de a convinge instanța în privința vinovăției ”acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Față de cele expuse mai sus, instanța concluzionează că acuzația adusă petentului este o acuzație penală în sensul Convenției, iar acesta beneficiază și în procedura contravențională de prezumția de nevinovăție, care a fost instituită cu scopul de a proteja indivizii fața de posibilele abuzuri din partea autorităților, motiv pentru care sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator, iar nu petentului.
Referitor la procesul-verbal, instanța reține că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt.
În acest sens este de remarcat că în jurisprudența Curții se reține în mod constant că prezumțiile nu sunt, în principiu, contrare Convenției.
Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku împotriva Franței, Curtea a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie sa depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei si prezervând drepturile apărării (paragraful 28).
Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrară celor consemnate în procesul verbal, deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Potrivit dispozițiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Având în vedere aceste principii, instanța reține că procesul-verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil. Prin urmare, atât timp cât contravenientului i se oferă posibilitatea reală, efectivă de a proba contrariul, prezumția de nevinovăție, astfel cum este conturată în jurisprudența CEDO nu este încălcată.
În speță, petentul a avut posibilitatea de a-și proba susținerile și de a-și formula apărările, acestuia fiindu-i comunicate întâmpinarea depusă de intimat, precum și înscrisurile anexate, având totodată posibilitatea de a solicita administrarea de probe și obținând încuviințarea de către instanță a probei cu înscrisurile depuse la dosar, precum și a probei testimoniale cu martorul J. O..
Pe cale de consecință, instanța reține că petentului i-a fost oferit cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina acestuia responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale.
Prin urmare, din tot ansamblul materialului probator, respectiv din procesul verbal de constatare a contravenției contestat aflat la fila 21 din dosar și din raportul agentului constatator aflat la fila 19 din dosar, rezultă că, la data de 22.10.2014, orele 18:50, petentul a transportat două bovine, cu crotaliile nr. RO_ și RO_, spre sacrificare, la Abatorul Răchiți, fără a avea asupra sa documentele sanitar veterinare prevăzute de lege.
De altfel, instanța reține că, prin plângerea formulată, petentul a recunoscut că, la data efectuării controlului avea asupra sa doar pașapoartele celor două bovine, nu și documentele sanitar veterinare, care i-au fost eliberate la data de 24.10.2014, ulterior sancționării acestuia, aspect ce reiese din înscrisurile depuse de către petent la dosar (filele 11-13). Mai mult decât atât, reține instanța că petentul a semnat procesul verbal de contravenție, cu ocazia întocmirii acestuia, cu mențiunea că recunoaște fapta comisă și că nu are asupra sa respectivele acte.
În ceea ce privește susținerea petentului, în sensul că, în speță, nu sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției, întrucât, lipsa documentelor sanitar veterinare nu duce la imposibilitatea identificării animalelor, mai ales că la momentul controlului petentul avea asupra sa pașapoartele celor două bovine, ce ar fi permis identificarea acestora, instanța apreciază că este neîntemeiată, dat fiind faptul că, petentul a fost sancționat pentru fapta de a fi transportat bovinele, fără a deține documente sanitar veterinare și nu pentru că ar fi transportat animale neidentificate și neînregistrate.
În consecință, întrucât contravenția reținută în sarcina petentului a fost constatată în mod direct de agentul constatator, situație în care procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de prezumția relativă de temeinicie și cum petentul, prin probele propuse și administrate nu a făcut dovada pozitivă a unei alte situații de fapt, instanța apreciază că acesta nu poate să-și invoce propria culpă pentru a obține anularea procesului verbal de constatare a contravenției contestat, legal întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Astfel, instanța consideră că petentul A. D. se face vinovat de contravenția reținută în sarcina sa.
Față de aceste aspecte, instanța constată că procesul verbal de constatare a contravenției ., nr._, din data de 22.10.2014, a fost întocmit cu respectarea condiției temeiniciei.
În ceea ce priveștesancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 1500 lei aplicatăpetentului pentru contravenției prevăzută și sancționată de art. 3, lit. b, pct. 9 din HG 984/2005, instanța are în vedere faptul că sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite (art.5 alin.5 OG 2/2001), iar avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă (art.7 alin.2 din OG 2/2001). De asemenea, potrivit art. 21 alin. 3 O.G. nr.2/2001, la stabilirea sancțiunii trebuie să se țină seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Instanța reține că, în speță nu s-a făcut dovada persistenței petentului într-un comportament contravențional similar și anterior sancționat, comportament care să excludă posibilitatea funcționării eficiente a principiului aplicării graduale a sancțiunilor. Mai mult prin plângerea formulată, acesta a recunoscut fapta reținută în sarcina sa.
Față de aceste aspecte, instanța apreciază că petentul a înțeles pericolul social al faptelor sale, iar avertismentul, ca sancțiune contravențională principală, este suficient pentru atingerea scopului preventiv și sancționator. Astfel, instanța va înlocui cu avertisment sancțiunea contravențională a amenzii, în cuantum de 1500 lei, aplicată petentului prin procesul verbal de constatare a contravenției ., nr._, din data de 22.10.2014, petentul urmând a avea în vedere că eventuala reiterare a comportamentului contravențional va atrage sancțiuni mai severe, chiar orientate spre maximul amenzii prevăzute de lege.
Constatând legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._, din data de 22.10.2014, instanța, în temeiul art. 34 O.G. nr.2/2001, va admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul A. D., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B.,și în temeiul art. 7 și 21 din OG nr. 2/2001 va înlocui sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum total de 1500 lei aplicată petentului, cu sancțiunea contravențională a avertismentului și va menține celelalte dispoziții ale procesului verbal contestat.
În temeiul art. 453 C.pr.civ. instanța va lua act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de către petentul A. D., cu domiciliul în . Albești, județul B., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B., cu sediul în B., Bulevardul M. E., nr. 57, județul B..
Modifică procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._, din data de 22.10.2014, întocmit de intimat, în sensul că înlocuiește sancțiunea contravențională a amenzii, în cuantum total de 1500 lei, cu sancțiunea contravențională a avertismentului.
Atrage atenția petentului asupra pericolului social al faptei, cu recomandarea ca în viitor să respecte dispozițiile legale.
Menține în rest procesul-verbal atacat.
Ia act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea și motivele de apel urmând a fi depuse la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.05.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Z. A. A. C. I. V.
Red: Z.A.A/.Tehnored: C.I.V./4 ex./02.06.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 5168/2015. Judecătoria BOTOŞANI | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4469/2015.... → |
|---|
