Plângere contravenţională. Sentința nr. 824/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 824/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 26-01-2015 în dosarul nr. 7512/193/2014
Dosar nr._ - plângere contravențională -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 26.01.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: P. S.
GREFIER: M. M.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 824
Pe rol judecarea cauzei ce are ca obiect plângere contravențională, formulată de petenta R. A., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă petenta, martorul Ș. O., lipsă fiind reprezentantul intimatului.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, sub prestare de jurământ s-a audiat martorul propus de petentă – Ș. O., susținerile sale fiind consemnate în proces verbal atașat la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra dezbaterilor la fond.
Petenta solicită admiterea plângerii, anularea procesului verbal de contravenție, avându-se în vedere și veniturile modeste obținute, respectiv o pensie de boală în cuantum de 350 lei.
Instanța, în temeiul art. 394 Cod procedură civilă, reține cauza spre deliberare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra plângerii contravenționale de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 16.05.2014, sub nr._, petenta R. A. a solicitat în contradictoriu cu intimatul I.J.J. B., anularea procesului verbal de contravenție . nr._ din 02.05.2014.
În motivare, petenta a arătat că cele consemnate în procesul verbal nu sunt reale, ea nu a adresat fostului soț cuvinte vulgare, dimpotrivă susnumitul i-a adresat cuvinte vulgare, jignitoare, în curtea sa. Mai mult, arată că organele de jandarmi, în loc să-i acorde protecția, având emis un ordin de restricție împotriva numitului R. I., acestora li s-a părut amuzant că susnumitul îi călca florile, straturile de legume sau făcea glume de prost gust la adresa sa. Astfel, precizează petenta faptul că R. I. i-a stricat fără nici un drept gardul, acesta prejudiciind și alte pagube în jurul casei. Cu toate că avea un ordin de protecție valabil, numitul R. I. l-a încălcat cu bună știință. Apreciază că a primit amenda pe nedrept din partea organelor de ordine.
În susținerea plângerii, au fost depuse înscrisuri la dosar.
Plângerea a fost legal citată, conform dispozițiilor legale prevăzute de 19 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Intimatul I. de Jandarmi B. a formulat întâmpinare în cauză prin care a arătat că, în fapt, în ziua de 02.05.2014, subofițerul de jandarmi a executat serviciul de menținere a ordinii publice pe raza mun. B., iar în jurul orei 10,30, agentul constatator împreună cu alți colegi din echipa de intervenție au fost direcționați pentru a se deplasa pe ., unde petenta sesizase telefonic despre faptul că fostul soț face scandal. La fața locului s-a constatat faptul că foștii soți și-au adresat reciproc injurii pe fondul unor neînțelegeri legate de un teren, ambii fiind sancționați contravențional.
Intimatul a menționat că starea de fapt descrisă de petentă în conținutul plângerii nu este una conformă cu realitatea. Solicită respingerea plângerii, considerând că fapta contravențională reținută în sarcina petentei îndeplinește elementele constitutive ale contravenției prevăzută de art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991.
În drept, au fost invocate disp. art. 205-208 Cod pr. Civilă.
În dovedire, a depus la dosar documentația care a stat la baza emiterii procesului verbal de contravenție.
În temeiul prevederilor art. 258 din Codul de procedură civilă, instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri și proba cu martorul Ș. O..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din 02.05.2014 întocmit de către intimatul I. de Jandarmi Județean B., R. A. a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 200 lei, constatându-se că, în data de 02.05.2014, în jurul orei 10,30, pe ., unde petenta sesizase telefonic despre faptul că fostul soț face scandal, s-a constatat faptul că foștii soți și-au adresat reciproc injurii pe fondul unor neînțelegeri legate de un teren, ambii fiind sancționați contravențional, faptă prevăzută de dispozițiile art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 și sancționată potrivit dispozițiilor art. 3 alin. 1 lit. b) din același act normativ.
Procesul-verbal de contravenție . nr._ din 02.05.2014 nu a fost semnat de către petentă, aceasta exprimându-ți refuzul de a semna actului sancționator.
Verificând, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat . nr._ din 02.05.2014, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 16 și 17 din același act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. De asemenea, instanța apreciază că fapta reținută în sarcina petentei R. A. a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunii corespunzătoare, procesul-verbal contestat fiind de natură a răspunde cerințelor legale imperative.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la împrejurările constatate de agentul constatator.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Prin urmare, atât timp cât contravenientului i se oferă posibilitatea reală, efectivă de a proba contrariul, prezumția de nevinovăție, astfel cum este conturată în jurisprudența CEDO nu este încălcată.
În prezenta cauză, instanța apreciază că sancțiunea amenzii în cuantum de 200 lei aplicată unei persoane fizice pentru o contravenție la regimul normelor de conviețuire socială, nu este suficient de gravă pentru a determina instanța să concluzioneze că față de petenta R. A. a fost formulată o „acuzație în materie penală” în sensul dat acestei sintagme de jurisprudența CEDO. Pe cale de consecință, prezumția de veridicitate de care se bucură procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, ca act administrativ, se impune cu forță superioară.
În speță, instanța constată că nu s-a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în sarcina contestatoarei prin actul atacat, nefiind răsturnată prezumția relativă de temeinicie de care se bucură procesul-verbal de . nr._ din 02.05.2014, împrejurările reținute în procesul-verbal fiind susținute de probele administrate.
Astfel, martorul ascultat în cauză, Ș. O., a declarat că nu a fost de față încă de la începutul izbucnirii conflictului dintre petentă și fostul său soț pentru a observa comportamentul numitei R. A. la fața locului, menționând că a ajuns în apropiere când echipa de jandarmi se afla deja la acea locație.
Ținând seama că obiectul plângerii îl constituie fapta contravențională prevăzută de art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 reținută în sarcina petentei, constatată personal de către organele de ordine și constând în adresarea unor expresii jignitoare către numitul R. I., în lipsa altor probe, instanța nu poate reține o altă situație de fapt față de cea descrisă în procesul verbal contestat, astfel că petenta se face vinovată de contravenția reținută în sarcina sa.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001 raportat la art. 38 alin. 3 din același act normativ, instanța apreciază că se impune o reindividualizare a sancțiunii aplicate față de criteriile prevăzute de O.G. nr. 2/2001 în sensul înlocuirii amenzii cu avertisment.
Opinia instanței se fundamentează, pe de o parte, pe dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, iar, pe de altă parte, pe dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora, la aplicarea sancțiunii, trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Instanța reține că starea de agitație în care se afla petenta, surprinsă în declarația martorului Ș. O. și raportul agentului constatator, este susținută de înscrisurile depuse la dosar din care rezultă că între petenta R. A. și fostul său soț, R. I., există conficte mai vechi, legate în special de partajarea bunurilor comune și, chiar dacă nu justifică comportamenul petentei, explică oarecum starea acesteia și imprimă faptei un grad de pericol social mai redus.
La reindividualizarea sancțiunii aplicate, instanța mai are în vedere și faptul că nu există date la dosar în sensul că petenta a mai fost sancționată contravențional pentru astfel de fapte.
Față de aceste împrejurări, instanța apreciază că se impune înlocuirea sancțiunii aplicate pentru această contravenție, cu sancțiunea avertismentului, această sancțiune răspunzând cerințelor de proporționalitate prevăzute de art. 5 alin. 5 si art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 și fiind mai potrivită realizării scopului general al aplicării unei sancțiuni contravenționale, acela de a atrage atenția petentei asupra pericolului social al faptei săvârșite cu recomandarea ca, pe viitor, să se conformeze dispozițiilor legale, în caz contrar urmând a se recurge la aplicarea unei sancțiuni mai aspre.
Prin urmare, instanța urmează a admite, în parte, plângerea contravențională formulată de către petenta R. A., în contradictoriu cu intimatul I. Județean de Jandarmi B. și a dispune înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii de 200 lei, aplicate prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 02.05.2014, cu sancțiunea avertismentului, atrăgând atenția petentei asupra pericolului social al faptei săvârșite, cu recomandarea ca pe viitor să respecte dispozițiile legale.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
HOTĂRĂȘTE:
Admite, în parte, plângerea contravențională formulată de către petenta R. A., domiciliată în B., ., jud. B., în contradictoriu cu intimatul I. Județean de Jandarmi B., cu sediul în B., . nr. 110, jud. B..
Dispune înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii de 200 lei, aplicate prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 02.05.2014, cu sancțiunea avertismentului, atrăgând atenția petentei asupra pericolului social al faptei săvârșite, cu recomandarea ca pe viitor să respecte dispozițiile legale.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea și motivele de apel urmând a se depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26.01.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Red. S.P.
Tehnodact. M.M.
Ex. 4/13.03.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 825/2015.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 878/2015. Judecătoria... → |
|---|
