Plângere contravenţională. Sentința nr. 825/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 825/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 26-01-2015 în dosarul nr. 8465/193/2014
Dosar nr._ plângere contravențională
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 26.01.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - P. S.
GREFIER – M. M.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 825
Pe rol judecarea acțiunii civile având ca obiect plângere contravențională, formulată de petentul F. I. Ș., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă av. M. A. M. care substituie pe av. D. R. pentru petentul lipsă, martorul L. D. și reprezentantul intimatului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, sub prestare de jurământ s-a audiat martorul prezent, susținerile sale fiind consemnate în proces verbal atașat la dosar.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra dezbaterilor la fond.
Apărătorul substituent al petentului solicită admiterea plângerii, anularea procesului verbal, cu mențiunea că petentul nu a consumat băuturi alcoolice, fiind sub efectul unor substanțe care puteau să conțină alcool, iar măsura suspendării permisului de conducere este una nelegală.
Instanța reține cauza în pronunțare, conform art. 394 Cod procedură civilă.
INSTANȚA,
Deliberând asupra plângerii contravenționale de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, petentul F. I. Ș., a solicitat în contradictoriu cu intimatul IPJ B., a solicitat anularea procesului verbal . nr._/03.06.2014.
În motivare, petentul a arătat că în data de 03.06.2014, a fost oprit în trafic pe drumul comunal Brehuiești – . solicitate actele la control, fiind și testat cu aparatul alcoltest, moment în care s-a indicat o valoare pozitivă. În aceste condiții, petentul menționează că a consumat apă de gură.
Pentul a făcut dovada achitării amenzii ce i-a fost aplicată prin procesul verbal de contravenție, în cuantum de 382,50 lei, contestând în schimb și măsura reținerii permisului de conducere.
În drept, petentul nu a indicat dispoziții legale.
Plângerea a fost legal citată, conform dispozițiilor legale prevăzute de 19 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Intimatul a fost legal citat, acesta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii.
În susținerea punctului de vedere, intimatul a arătat că în data de 03.06.2014, agentul constatator se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu care priveau controlul traficului rutier. Se arată că în jurul orei 19,44, pe raza localității Vlădeni, petentul conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare CN 272 NP, iar în urma unui control de rutină, acesta a fost testat cu aparatul etilotest, fiind înregistrată o îmbibație alcoolică de 0,11 mg/l. În urma constatării contravenției i-a fost reținut permisul de conducere, fiindu-i eliberată o dovadă provizorie.
În drept, intimatul a invocat prevederile art. 205 din Codul de procedură civilă.
În dovedire, intimatul a depus la dosar înscrisuri.
În temeiul prevederilor art. 258 din Codul de procedură civilă, instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri și proba cu martorul L. D..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție contestat . nr._ din 03.06.2014 întocmit de intimatul I. Județean de Poliție B., petentul F. I. Ș. a fost sancționat contravențional cu 9 puncte amendă în cuantum de 765 lei, aplicându-i-se totodată și măsura complementară de suspendare a dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 90 de zile, conform art. 102 alin. 3 lit. a din OUG 195/2002 republicată, reținându-se în sarcina sa că, în timp ce conducea autoturismul autoturismul cu nr. de înmatriculare CN 272 NP, fiind testat cu aparatul alcooltest cu .-0714, la poziția 129, rezultatul a fost de 0,11 mg/l alcool pur în aerul expirat. Prin același proces verbal, petentul a fost sancționat cu avertisment, în baza art. 147 alin. 1 din HG nr. 1391/2006, contravenție necontestată însă prin prezenta plângere.
Procesul-verbal de contravenție contestat a fost semnat de petent, fără obiecțiuni.
Verificând, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de contravenție . nr._ din 03.06.2014 întocmit de intimatul I. Județean de Poliție B., instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 16 și 17 din același act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Instanța apreciază că orice pretinsă neregularitate cu privire la dreptul la apărare, inclusiv în ceea ce privește posibilitatea inserării obiecțiunilor, a fost acoperită prin exercitarea dreptului la acțiune, în cauză petentul având posibilitatea să invoce și să dovedească orice motiv de nelegalitate sau de netemeinicie.
De asemenea, instanța apreciază că fapta reținută în sarcina petentului a fost suficient descrisă pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunilor corespunzătoare, procesul-verbal contestate fiind de natură a răspunde cerințelor legale imperative.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la împrejurările constatate de agentul constatator.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În drept, conform art. 102 alin. 3 lit. a din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, ,,constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: …a) conducerea sub influența băuturilor alcoolice, dacă fapta nu constituie, potrivit legii, infracțiune”.
De asemenea, conform art. 192 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006, ,,1) conducătorului de autovehicul sau tramvai, testat cu un mijloc tehnic certificat sau cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, i se reține permisul de conducere dacă valoarea concentrației este de cel mult 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat, eliberându-se dovadă înlocuitoare fără drept de circulație, dacă nu dorește recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, în condițiile stabilite la art. 194 alin. (1).
2) Când conducătorul vehiculului solicită recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, acesta va fi însoțit de polițistul rutier la cea mai apropiată instituție medicală autorizată sau instituție medico-legală, iar după recoltare i se va elibera o dovadă înlocuitoare cu drept de circulație pentru cel mult 15 zile, a cărei valabilitate intră în vigoare la 24 de ore de la cea de-a doua recoltare de probe biologice”.
Pe de altă parte, conform art. 193 alin. 1 din același act normativ, ,,conducătorul de autovehicul sau tramvai trebuie însoțit de polițistul rutier sau, după caz, de polițistul de frontieră, imediat, la cea mai apropiată instituție medicală autorizată sau instituție medico-legală pentru a i se recolta probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, dacă prin testarea cu un mijloc tehnic certificat sau cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic s-a constatat că valoarea concentrației de alcool este mai mare de 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat”.
Astfel, prevederile art. 192 și art. 193 din H.G. nr. 1391/2006 se interpretează în sensul că obligativitatea recoltării probelor biologice există numai în situația în care alcoolemia constatată depășește 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat, iar la o valoare a alcoolemiei situată sub această limită, recoltarea probelor biologice are loc doar la solicitarea contravenientului.
În fapt, instanța reține că petentului i-a fost oferit cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina petentului responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale, însă acesta nu a propus probe în susținerea unei situații de fapt diferite.
În acest sens, se înscrie și jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza I. P. contra României în care Curtea a observat că, în ceea ce privește dreptul la apărare al petentului din speța respectivă, analizând exclusiv datele cuprinse în hotărârile judecătorești pronunțate, instanțele i-au dat ocazia de a-ți prezenta punctul de vedere, în special în ce privește declarația privind faptul că mașina sa este diferită de cea din poze, de a depune la dosar memorii sau de a solicita administrarea probelor pe care le aprecia pertinente. Cu toate acestea, Curtea a observat că reclamantul s-a limitat la expunerea unor motive de netemeinicie a procesului-verbal și afirmarea absenței identității dintre mașina sa și cea din planșele foto, fără a solicita administrarea vreunei probe în acest sens. Curtea a reamintit că admisibilitatea probelor constituie în primul rând o chestiune reglementată de dreptul intern și, ca regulă generală, cade în competența instanțelor naționale să se pronunțe asupra probelor pe care le administrează. Potrivit Convenției, rolul Curții nu este de a decide dacă declarațiile de martori au fost admise în mod corect ca probe, ci dacă întreaga procedură, incluzând modul în care proba a fost obținută, este echitabilă (a se vedea Doorson c. Țărilor de Jos, 26 martie 1996, par. 67; V. Mechelen și alții c. Țărilor de Jos 23 aprilie 1997, par. 50).
Ceea ce apare ca fiind esențial din punctul de vedere al instanței europene este faptul că instanțele naționale i-au oferit petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale.
Prin urmare, Curtea a constat că singurele probe pe baza cărora instanțele naționale puteau pronunța o hotărâre erau cele depuse de agentul constatator, reclamantului dându-i-se pe tot parcursul procesului posibilitatea de a-și dovedi afirmațiile, în special cele referitoare la lipsa de identitate dintre mașina condusă de el și cea din planșele foto.
Astfel, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât acesta nu aduce probe sau nu prezintă o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesele-verbale cu consemnarea unor situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia ori nu invocă alte împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
În speță, declarația martorul ascultat în cauză, L. D., nu este de natură a face dovada contrară. Simpla afirmație că petentul a utilizat un spray pentru igiena gurii care ar fi influențat gradul de alcoolemie din sânge este neverosimilă în contextul în care însuși petentul, la întocmirea procesului verbal de contravenție, a declarat că nu dorește recoltarea unor probe biologice pentru verificarea rezultatului testării – fila 12 ds.
Față de argumentele prezentate mai sus, în cauza dedusă judecății, instanța constată că petentul F. I. Ș. nu a făcut dovada unei situații contrare celei reținute în procesul-verbal de contravenție, existând la dosar doar susținerile acestuia în contra prezumției de temeinicie a actului contestat.
În consecință, cu toate că petentul a contestat prin prezenta plângere situația de fapt, astfel cum a fost reținută de către agentul constatator, instanța consideră că nu a fost făcută nicio dovadă care să răstoarne prezumția de legalitate și veridicitate a proceselor-verbal contestate, deși îi revenea această obligație potrivit dispozițiilor art. 249 din Codul de procedură civilă. Astfel, instanța apreciază că petentul F. I. Ș. se face vinovat de contravențiile reținute în sarcina sa.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța apreciază că s-a realizat o corectă individualizare a sancțiunilor aplicate petentului.
Opinia instanței se fundamentează, pe de o parte, pe dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, iar, pe de altă parte, pe dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora, la aplicarea sancțiunii, trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Din înscrisurile depuse la dosar, instanța reține că pericolul social al faptei săvârșite de petent este unul ridicat, aducându-se atingere unor norme sociale de o importanță deosebită, respectiv cele privind desfășurarea circulației rutiere, menite a asigura protejarea populației.
Astfel, instanța mai apreciază că aplicarea sancțiunii principale cu amenda și a celei complementare a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, se impun pentru ca petentul să înțeleagă regulile de circulație pe drumurile publice, necesitatea nu numai legală, dar și morală și de bun simț de a respecta aceste reguli și de a nu fi un pericol cel puțin pentru ceilalți participanți la trafic.
Instanța constată că din datele existente la dosar nu rezultă circumstanțe personale și de fapt care să imprime contravenției săvârșite un grad de pericol social mai redus. Cu toate că petentul a invocat unele împrejurări care, potrivit propriei sale opinii, ar fi justificat atenuarea și chiar înlăturarea răspunderii contravenționale, aceste aspecte nu au fost dovedite în cauză.
Față de cele constatate, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge plângerea contravențională formulată de petentul petentul F. I. Ș., cu domiciliul în ., jud. B., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 03.06.2014, ca neîntemeiată.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de către petentul F. I. Ș., cu domiciliul în ., jud. B., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 03.06.2014, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea și motivele de apel urmând a se depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26.01.2015.
Președinte, Grefier,
Red. S.P.
Tehnodact. M.M.
Ex. 4/13.03.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 423/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 824/2015.... → |
|---|
