Plângere contravenţională. Sentința nr. 994/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 994/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 29-01-2015 în dosarul nr. 11739/193/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 994
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Z. A. A.
GREFIER: C. I. V.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, formulată de petentul G. I., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B..
La apelul nominal făcut în ședința publică, în ordinea cauzelor aflate pe lista de ședință, la a doua strigare a cauzei, a răspuns petentul, legitimat cu CI, ., nr._, CNP_ și martorul Ș. V., lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Față de prezența martorului Ș. V., instanța procedează la audierea acestuia, sub prestare de jurământ, conform dispozițiilor art. 311, ale art.318-319 și ale art. 321 C.pr.civ., susținerile acestuia fiind consemnate pe filă separată și atașată la dosar, după citire și semnare.
Instanța procedează la vizionarea în ședința publică a CD-ului cu înregistrarea video a contravenției reținute în sarcina petentului, în prezența acestuia, în acest sens fiind întocmit procesul verbal depus la dosar, la fila 42.
La interpelarea instanței, arată petentul că nu mai are alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat instanța, în temeiul art. 244 C.pr.civ., instanța declară terminată cercetarea judecătorească.
În baza art. 392 C.pr.civ., declară deschise dezbaterile asupra fondului cauzei și acordă petentului cuvântul pe fond.
Petentul solicită admiterea plângerii așa cum a fost formulată, în sensul anulării procesului verbal de contravenție contestat, apreciindu-l ca fiind nelegal, ca urmare a încălcării prevederilor art. 16, alin. 7 din O.G. 2/2001. Mai arată petentul că s-a aflat într-o eroare de fapt, cauzată de defectarea kilometrajului. Totodată, petentul a solicitat, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea contravențională a avertismentului.
În baza art. 394 C.pr.civ., considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, instanța declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare, pe baza probelor aflate la dosar.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 13.08.2014, sub numărul_, petentul G. I., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._/29.07.2014, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii cu sancțiunea contravențională a avertismentului.
În fapt, petentul a arătat că, în sarcina sa s-a reținut faptul că ar fi condus la data de 29.07.2014, la ora 14.15, autoturismul cu nr. de înmatriculare_, pe DN 58, pe raza localității Hudum, cu o viteză de 81 km/h.
A susținut petentul că, procesul verbal contestat este nelegal, fiind întocmit cu încălcarea dispozițiilor art. 16 alin. 7 din O.G. 2/2001, întrucât agentul constatator nu i-a adus la cunoștință dreptul de a face obiecțiuni. Petentul a mai precizat că, deși i-a spus agentului constatator că i s-a defectat vitezometrul, acesta a ignorat cele comunicate și a notat la rubrica „alte mențiuni”, că nu are obiecțiuni. Petentul a mai menționat că, în practică a fost demonstrat faptul că aparatele radar înregistrează o marjă de eroare, astfel că viteza constatată nu este cea reală.
De asemenea, petentul a arătat că, datorită unei defecțiuni a vitezometrului ivită în cursul deplasării, nu a putut determina cu exactitate viteza de deplasare a autovehiculului. A mai precizat acesta că, zona în care a fost înregistrat de aparatul radar este o zonă industrială, lipsind trecerile de pietoni, iar traficul pietonal lipsind complet.
În subsidiar, a solicitat petentul înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii cu sancțiunea contravențională a avertismentului, având în vedere lipsa pericolului social al faptei reținute în sarcina sa, precum și faptul că se află la prima abatere de acest gen, datorată unei erori de fapt. Mai mult a arătat petentul că, sancțiunea ce i-a fost aplicată nu a fost individualizată în mod corespunzător, scopul acesteia putând fi atins și prin aplicarea unui avertisment.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 31, alin.1 din O.G. 2/2001.
În conformitate cu dispozițiile art. 411 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ., petentul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În dovedirea plângerii contestatorul a depus la dosar în copie: devizul auto (fila 7), procesul verbal de contravenție contestat (fila 8), cartea de identitate (fila 11) și planșă foto (filele 9-10).
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.
Intimatul a formulat întâmpinare în cauză, solicitând respingerea plângerii și menținerea procesului-verbal contestat și a măsurilor dispuse prin acesta.
În fapt, intimatul a arătat că, în data de 29.07.2014, agentul constatator se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu, privind controlul și supravegherea traficului rutier, pe DE 58, pe raza localității Hudum. La ora 15:16, aparatul radar a înregistrat autoturismul marca OPEL, cu nr. de înmatriculare_, condus de petent, care rula cu o viteză de 81 km/h în localitate, conform planșelor foto anexate la dosar, motiv pentru care petentul a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de dispozițiile art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006 și sancționate de art. 101 alin. 2 din O.U.G. 195/2002.
A mai precizat intimatul că aparatul radar în cauză a fost verificat din punct de vedere metrologic, conform copiei buletinului de verificare metrologică nr._/31.03.2014, depuse la dosar.
În drept, întâmpinarea nu a fost motivată.
În conformitate cu dispozițiile art. 223 alin. 3 C.pr.civ., intimatul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În dovedire, intimatul a depus, la dosar: CD-ul cu înregistrarea video a contravenției reținută în sarcina petentului (fila 37), raportul agentului constatator (fila 17), originalul procesului verbal de contravenție (fila 19), copie atestat operator „autovision” nr. 585.509/01.04.2010 (fila 16), copie buletin de verificare metrologică nr._/31.03.2014 (fila 16) și planșa foto (filele 20- 21).
La data de 13.10.2014, petentul a depus răspuns la întâmpinare, prin care a reiterat, în esență, cele susținute în cuprinsul plângerii contravenționale. În plus, petentul a arătat că este student, nu realizează venituri, neavând astfel posibilitatea de a achita amenda contravențională aplicată prin procesul verbal contestat. A mai susținut petentul că a dovedit buna sa credință, a fost cooperant cu organele de poliție, care însă s-au purtat abuziv.
Pentru justa soluționare a cauzei, instanța a încuviințat și administrat pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosar, proba cu înregistrarea video a contravenției reținută în sarcina petentului și proba testimonială cu martorul Ș. V..
Analizând actele și lucările dosarului prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal ..P., nr._ din data de 29.07.2014, întocmit de către intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B., contestatorul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de de 540 lei și 4 puncte de penalizare, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006 și sancționată de art. 101 alin. 2 din OUG 195/2002.
În fapt, prin procesul-verbal de constatare a contravenției s-a reținut că la data de 29.07.2014, în jurul orei 15:16, petentul a condus autoturismul marca Opel, cu nr. de înmatriculare_, pe DE 58, pe raza localității Hudum, cu o viteză de 81 km/h, în plus cu 31 km/h față de limita legală, fapta reținută fiind înregistrată cu aparatul radar montat pe autospeciala de poliție MAI_ (fila 19).
Procesul-verbal a fost semnat de petent, cu mențiunea „nu am obiecțiuni.”
Instanța constată faptul că plângerea contravențională a fost formulată în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
În drept, instanța, în temeiul art. 34 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, va analiza legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat și va hotărî asupra sancțiunii aplicate.
Analizând procesul-verbal în ceea ce privește legalitatea, instanța reține că acesta se bucură de prezumția de legalitate, până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
Potrivit dispozițiilor art. 16 din O.G. nr. 2/2001, elementele obligatorii pe care trebuie să le conțină un proces-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții sunt următoarele: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Totodată, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal.
Procedând la verificarea legalității procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat de către petent, instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente și cuprinde elementele obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G nr. 2/2001, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
În ceea ce privește susținerea petentului legată de nelegalitatea procesului verbal datorită încheierii acestuia fără a i se aduce la cunoștință dreptul de a formula obiecțiuni, instanța constată că petentul a semnat procesul-verbal pentru luare la cunoștință, iar la rubrica „alte mențiuni” s-a consemnat că acesta nu are. Potrivit art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001 în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica "Alte mențiuni", sub sancțiunea nulității procesului-verbal. Or, din moment ce în procesul-verbal această rubrică este completată, nu poate fi reținută apărarea petentului că nu i s-a adus la cunoștință acest drept, mai ales că a semnat actul întocmit pentru luare la cunoștință și a avut posibilitatea de a contesta cele consemnate și de a se împotrivi, caz în care ar fi fost necesară participarea unui martor asistent pentru a atesta acest lucru.
În plus, instanța reține că, în speță fiind vorba de o nulitate relativă, trebuie ca vătămarea să nu poată fi înlăturată în alt mod decât prin anularea actului. În acest sens, prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. XXII din 19.03.2007 s-a soluționat cererea de recurs în interesul legii și s-a stabilit că în aplicarea dispozițiilor art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001 nerespectarea cerințelor înscrise în art. 16 alin. 7 din actul normativ menționat atrage nulitatea relativă a procesului verbal de constatare a contravenției.
În cazul de față, instanța constată că nu se impune anularea actului pentru acest motiv, deoarece vătămarea poate fi înlăturată prin prezentarea obiecțiunilor în cadrul procesului civil de față, lucru care a fost făcut încă din momentul depunerii plângerii contravenționale, acestea fiind analizate de instanța de judecată.
Pentru aceste motive, instanța apreciază că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ din data de 29.07.2014, a fost încheiat cu respectarea condiției legalității.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, instanța reține că acesta se bucură de prezumția de temeinicie, până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
Instanța constată că, în prezenta cauză sunt incidente dispozițiile art. 101 alin. 2, art. 108 alin. 1 lit. c) pct. 3 din O.U.G. nr. 195/2002 și ale art. 121 alin. 1 din H.G. 1391/2006.
Astfel, potrivit art. 101, alin.2 din O.U.G. nr. 195/2002: (1) Constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni (…) (2) Amenda contravențională prevăzută la alin. (1) se aplică și conducătorului de autovehicul sau tramvai care săvârșește o faptă pentru care se aplică 4 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. (1) lit. c).
Conform art. 108 alin. 1 lit. c) pct. 3 din O.U.G. nr. 195/2002:(1) Săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a uneia sau mai multor contravenții atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de puncte de penalizare, după cum urmează: (…)c) 4 puncte de penalizare pentru săvârșirea următoarelor fapte:: (…)3. depășirea cu 31-40 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic;
De asemenea, potrivit art. 121 alin. 1 din H.G. 1391/2006(1) Conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.
Prin plângerea formulată, petentul nu a contestat viteza de 81 km/h, cu care s-a reținut că a circulat la data de 29.07.2014, precizând doar că săvârșirea contravenției s-a datorat unei erori de fapt, respectiv imposibilitatea de a determina cu exactitate viteza de deplasare, motivat de faptul că s-a defectat cablul de kilometraj.
Petentul s-a prezentat în instanță și a solicitat încuviințarea administrării probei testimoniale cu martorul Ș. V..
Cu privire la probațiune, instanța constă că în O.G. nr. 2/2001 nu se arată în mod expres care este forța probatorie a procesului verbal de constatare a contravenției, dar în practica judiciară internă, plecând în principal de la prevederile art. 47 din O.G. nr. 2/2001, care trimit la prevederile Codului de procedură civilă și având în vedere că procesul verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, s-a statuat că sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul verbal.
Procesul verbal fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, se bucura de prezumția de veridicitate în privința constatării stării de fapt.
În ceea ce privește incidența și aplicabilitatea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în sensul respectării prezumției de nevinovăție a persoanei sancționate contravențional, prezumție garantată de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale drepturilor omului și în materie contravențională și care, în plan procedural, se concretizează prin răsturnarea sarcinii probei, instanța reține că jurisprudența Curții nu interzice, în principiu prezumțiile de fapt sau de drept din sistemele juridice ale statelor semnatare ale Convenției, cu singura condiție ca aceste prezumții să respecte anumite limite rezonabile în raport cu gravitatea faptei și a sancțiunii.
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în Decizia H. și alții c. României că, în materia circulației rutiere, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției. Totodată, în procedura contravențională prevăzută de O.G. nr. 2/2001, contestatorul are posibilitatea de a înlătura această prezumție prin administrarea unor probe certe si concludente, în conformitate cu dispozițiile art. 249 C.pr.civ., probatoriu dublat de rolul activ al judecătorului investit cu soluționarea cauzei, prevăzut de art. 34 alin 1 din OG nr. 2/2001.
Instanța reține că petentului i-a fost oferit cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina petentului responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale.
Analizând probatoriul administrat, instanța constată că intimatul a făcut dovada celor reținute în procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției, fapta prevăzută de art. 108 alin.1 lit.c pct. 3 din O.U.G. nr. 195/2002 fiind înregistrată cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Astfel, conform copiei buletinului de verificare metrologică nr._/31.03.2014 (fila 16 dosar), cinemometrul de control rutier tip R. AUTOVISION montat pe Dacia L. MCV cu nr. MAI_ a fost declarat ADMIS, valabilitatea verificării fiind de 1 an, iar potrivit atestatului operator „Autovision” nr. 585.509/01.04.2010 (fila 16) ag. A. V. putea desfășura operațiuni de măsurare a vitezei cu cinemometrul „Autovision”. De asemenea, dispozitivul radar era apt să funcționeze atât în regim staționar cât și în regim de viteză.
Din înregistrarea video (fila 36) depusă la dosar de către intimat, se observă că la data de 29.07.2014, la ora 15:16:55, autoturismul marca Opel, de culoare verde, cu numărul de înmatriculare_, condus de petent a circulat cu o viteză de 81 km/h. Se atestă, astfel, atât viteza indicată cât și „identitatea” autoturismului vizat de dispozitivul radar.
Mai mult de atât, instanța reține că, potrivit susținerilor intimatei, în momentul în care aparatul radar AUTOVISION montat pe autospeciala de poliție detectează mai multe autovehicule circulând în aceeași direcție de deplasare, funcția FAST a acestuia selectează și indică cea mai mare viteză de deplasare a autovehiculelor, iar în cazul de față, din înregistrarea video reiese că autoturismul marca OPEL, cu nr.de înmatriculare_ a circulat cu o viteză superioară, 81 km/h, față de celălalt autovehicul care circula în aceeași direcție de mers.
Prin urmare, în cauză, temeinicia procesului-verbal contestat este susținută din punct de vedere probator de o probă obiectivă clară, respectiv filmul cu vehiculul condus de petent și înregistrarea vitezei vehiculului în localitate, viteză față de care agentul constatator a reținut săvârșirea contravenției prevăzute și sancționate de art. 101 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002.
Referitor la apărarea petentului, în sensul că săvârșirea contravenției s-a datorat unei erori de fapt, respectiv imposibilitatea de a determina cu exactitate viteza de deplasare, motivat de faptul că s-a defectat cablul de kilometraj, confirmată de altfel și de martorul audiat în cauză, instanța nu o poate reține. Astfel, potrivit art. 51 Cod penal, eroarea de fapt constă în necunoașterea sau cunoașterea greșită a unei stări, împrejurări sau situații de care depinde caracterul penal al faptei, fiind necesar ca eroarea să nu se datoreze culpei făptuitorului. Față de cele anterior menționate, instanța apreciază că, în cauză nu se poate reține incidența unei erori de fapt, petentul având cunoștință de faptul că i se defectase kilometrajul, motiv pentru care, apărarea acestuia nu este de natură a se încadra în niciuna din situațiile limitativ prevăzute de art. 11 din O.G. nr. 2/2001.
Totodată, instanța apreciază că susținerea petentului referitoare la marja de eroare a aparatului radar de +/- 3 km/h din valoarea vitezei măsurate, conform prevederilor Ordinului nr. 301/2005 privind aprobarea Normei de metrologie legală NML 021-05 „Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)“, nu poate fi reținută de către, întrucât marja de eroare trebuie avută în vedere la omologarea aparatului radar, fiind luată în calcul de aparatul radar omologat. Agentul constatator și instanța de judecată nu au abilitatea de a stabili o altă viteză decât cea pe care o înregistrează aparatul radar.
Astfel, instanța constată că petentul G. I. se face vinovat de contravenția reținută în sarcina sa, acesta neputând invoca în fața instanței o culpă proprie pentru a obține anularea procesului verbal, legal întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Având în vedere aceste considerente, instanța apreciază că nu există niciun dubiu cu privire la fapta reținută în sarcina petentului și apreciază că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ..P, nr._ din data de 29.07.2014 a fost întocmit cu respectarea condiției temeiniciei.
În ceea ce privește sancțiunea contravențională aplicată petentului, instanța reține că potrivit art. 34 din OG nr.2/2001, după verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal, hotărăște asupra sancțiunii, iar potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 3 O.G. nr.2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Instanța constată că sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 540 lei, pentru fapta prevăzută de art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006 și sancționată de art. 101 alin. 2 din OUG 195/2002 este corect individualizată, reprezentând minimul prevăzut de lege pentru contravenția reținută în sarcina sa. În plus, petentul a avut posibilitatea de a achita jumătate din minimul amenzii și de a limita, astfel, efectele pecuniare ale propriei fapte contravenționale.
Totodată, din înscrisurile depuse la dosar, instanța reține că pericolul social al faptelor săvârșite de petent este unul ridicat, aducându-se atingere unor norme sociale de o importanță deosebită, respectiv cele privind desfășurarea circulației rutiere, menite a asigura protejarea populației.
Instanța mai apreciază că aplicarea sancțiunii complementare a punctelor de penalizare se impune pentru ca petentul să înțeleagă regulile de circulație pe drumurile publice, necesitatea nu numai legală, dar și morală și de bun simț de a respecta aceste reguli și de a nu fi un pericol cel puțin pentru ceilalți participanți la trafic.
Față de situația de fapt și de drept expusă, instanța constată că procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ din data de 29.07.2014, este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât în temeiul art. 34 O.G. nr.2/2001, va respinge, ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de petentul G. I., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B..
În temeiul art. 453 C.pr.civ. instanța va lua act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de petentul G. I., domiciliat în Săveni, ., ., județul B., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B., cu sediul în B., Bulevard M.E., nr. 57, județul B., ca neîntemeiată.
Menține ca fiind temeinic și legal procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ din data de 29.07.2014, întocmit de intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B..
Ia act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea și motivele de apel urmând a fi depuse la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.01.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Z. A.-A. C. I. V.
Red: Z.A.A/.Tehnored: C.I.V./4 ex./27.02.15
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1153/2015.... | Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... → |
|---|
