Pretenţii. Sentința nr. 2202/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2202/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 27-02-2015 în dosarul nr. 8028/193/2014
Dosar nr._ Pretenții
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
Secția civilă
SENTINȚA nr. 2202
Ședința publică din data de 27 februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - M. R.-R.
GREFIER - C. A.
Pe rol se află judecarea cererii având ca obiect pretenții formulată de reclamant T. I., în contradictoriu cu pârât L. D..
La apelul nominal făcut în ședința publică, în ordinea cauzelor aflate pe lista de ședință, la prima strigare a cauzei, se prezintă părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederând că procedura de citare este legal îndeplinită.
Reclamantul T. I. a depus la dosar o cerere de renunțare la judecata cauzei.
Reiterând verbal cererea depusă, reclamantul a învederat că pârâtul L. D. a achitat în totalitate suma de 4.000 lei, precum și contravaloarea cheltuielilor de judecată solicitate, respectiv onorariu de avocat și taxa judiciară de timbru, motiv pentru care înțelege să renunțe la judecata prezentei cereri.
Pârâtul L. D. a solicitat instanței să ia act de cererea de renunțare
Văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat ori excepții de invocat, instanța a rămas în pronunțare asupra cererii de renunțare la judecată formulată de reclamant.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cererii de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. în data de 27.05.2014 sub nr._, reclamantul T. I., a chemat în judecată pe pârâtul L. D., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună obligarea pârâtului la restituirea sumei de 4.000 lei achitată acestuia la data de 08.04.2014 pentru executarea unor lucrări de tâmplărie care nu au fost executate și livrate nici până la momentul promovării acțiunii.
Totodată, s-a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, reclamantul a arătat că la data de 08.04.2014 a încheiat un contract de prestări servicii cu pârâtul, care deține un atelier de tâmplărie autorizat, urmând ca acesta din urmă să execute un număr de 7 uși de interior și un dulap de hol în două corpuri, din lemn de tei, acoperite cu 4 straturi de lac. Valoarea totală convenită de părți a fost de 5.850 lei, incluzând finisare și montaj, cu termen de execuție 15.05.2014.
La data de 08.04.2014 a achitat pârâtului un avans în sumă de 4.000 lei, însă pârâtul nu s-a interesat de lucrare. La data de 26.05.2014 i-a trimis o notificare recomandată pârâtului, însă acesta nu a întreprins nici un demers.
Conform art. 1.270 Cod civil, contractul valabil încheiat are putere de lege între părți, iar în conținutul acestuia nu există clauze îndoielnice. Pârâtul a recunoscut încheierea contractului și primirea sumei de bani menționată, însă a susținut că nu a avut timp să efectueze lucrarea. Practic pârâtul este obligat de a repara pecuniar prejudiciul cauzat prin neexecutarea totală a obligațiilor născute din contract, iar despăgubirile nu reprezintă altceva decât avansul pe care l-a predat pârâtului. În ce privește vinovăția pârâtului, în sarcina sa operează o prezumție de culpă, iar acesta nu poate invoca forța majoră sau cazul fortuit, în condițiile în care ar fi fost de acord chiar cu o prelungire a termenului de executare dacă pârâtul ar fi executat chiar parțial contractul.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1.266 și art. 1.270 din Codul civil și dispozițiile art. 445 Cod de procedură civilă.
În probațiune, au fost depuse înscrisurile la care s-a făcut trimitere în acțiune.
Reclamantul a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru 285 lei.
În proces, reclamantul a fost asistat de av. G. M., cu împuternicire avocațială.
Prin întâmpinare, pârâtul L. D. a arătat că este de acord cu cererea reclamantului, atât în ceea ce privește restituirea sumei de 4.000 lei cât și plata cheltuielilor de judecată. A arătat pârâtul că nu a putut onora contractul încheiat între părți întrucât în acea perioadă a avut probleme de sănătate. De asemenea, a solicitat introducerea în cauză a numitului V. C., întrucât lucrarea trebuia efectuată împreună și cu acesta a împărțit datoriile și restul de bani, firma pe care o avea intrând în faliment. Față de cele expuse, a solicitat să îi fie permis să restituie reclamantului suma de bani după ce, împreună cu numitul V. C., vor vinde utilajele de tâmplărie, urmând ca amândoi să restituie suma în mod egal.
În dovedire, a anexat în copie factura fiscală . nr. 32/09.05.2014, chitanța de plată . nr. 32/09.05.2014 în sumă de 4.000 lei și înscrisuri medicale.
Prin răspunsul la întâmpinare, reclamantul T. I. a arătat că falimentul pârâtului a survenit la trei luni de la data când trebuia executată lucrarea, astfel că nu se poate prevala de acest aspect, și că se opune la introducerea în cauză a numitului V. C., chiar dacă acesta a fost la măsurători împreună cu pârâtul, a semnat contractul împreună cu pârâtul și a ridicat avansul de 4.000 lei împreună cu pârâtul. Ca atare, reclamantul a precizat că înțelege să solicite obligarea pârâtului și la plata daunelor morale suferite, cuantificate la suma de 1.000 lei.
Interpelat cu privire la temeiul de drept al acțiunii pentru restituirea avansului și dacă se impune rezilierea contractului pentru restituirea prestațiilor, reclamantul T. I., prin avocat, și prin cerere scrisă, a solicitat instanței să dispună și rezoluțiunea contractului de prestări servicii încheiat la data de 08.04.2014.
Pentru justa soluționare a cauzei, pentru reclamant, a fost administrată proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul pârâtului.
În urma achitării în întregime de către pârât a debitului solicitat prin cerere, reclamantul T. I. a depus cerere scrisă de renunțare la judecarea cauzei, pe care a susținut-o verbal în fața instanței.
Pârâtul L. D. a pus concluzii de admitere a cererii de renunțare la judecată.
Instanța va cerceta cererea de renunțare la judecată, în detrimentul continuării judecății pe fond a cererii de chemare în judecată.
Analizând cererea de renunțare la judecată, reține următoarele:
Reclamantul T. I. a formulat cerere de renunțare la judecata cauzei, motivat de faptul că pârâtul a achitat în totalitate suma de 4.000 lei și cheltuielile de judecată.
Potrivit dispozițiilor art. 406 alin. (1) Cod procedură civilă, reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă.
Întrucât renunțarea la judecată a avut loc ulterior primului termen la care părțile au fost legal citate, renunțarea nu se poate face decât cu acordul expres sau tacit al pârâtului, conform art. 406 alin. (4) Cod procedură civilă. În cauză, pârâtul L. D., prezent la dezbateri, și-a exprimat în mod expres acordul cu privire la cererea de renunțare la judecată.
Față de cele expuse, instanța va lua act de voința reclamantului de renunțare la judecata cererii de chemare în judecată care face obiectul prezentului dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Ia act de renunțarea la judecata cererii având ca obiect pretenții formulată de reclamantul T. I., CNP_, cu domiciliul în mun. B., .. 8, ., ., jud. B., în contradictoriu cu pârâtul L. D., CNP_, cu domiciliul în mun. B., ., ., ..
Cu recurs în termen de 30 zile de la comunicare, recurs care se va depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședința publică din data de 27 februarie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. M.R.R./Tehnored. C.A.
4 ex./31.03.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1335/2015.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2011/2015. Judecătoria... → |
|---|
