Plângere contravenţională. Sentința nr. 1335/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1335/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 05-02-2015 în dosarul nr. 8752/193/2014
Dosar nr._ - plângere contravențională -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B. - SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 05.02.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – B. P.
GREFIER – C. A.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1335
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul T. S. și pe intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B. având ca obiect „plângere contravențională”.
La apelul realizat în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, părțile nu au răspuns
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care,
În temeiul art. 394 NCPC, socotindu-se lămurită, instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. în data de 12.06.2014, petentul T. S. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce urmează a se pronunța, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B., să dispună anularea ca netemeinic și nelegal a procesului-verbal de contravenție . nr._/27.05.2014
În motivare, petentul a arătat că, în data de 27.05.2014, în timp ce se deplasa pe Drumul European 58 din județul B., a fost oprit de către un lucrător de poliție, care i-a comunicat faptul că a fost surprins de aparatul radar circulând cu o viteză de 95 km/h pe un sector de drum în care limita de viteză este de 50 km/h.
A arătat petentul că procesul verbal a fost întocmit cu nerespectarea dispozițiilor legale în materie, el având dreptul la un proces echitabil și beneficiind de prezumția de nevinovăție conform căreia cel care trebuie să facă dovada existenței faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acestuia este agentul constatator, iar instanța de judecată nu trebuie să pornească de la premiza că petentul a săvârșit fapta de care este acuzat, iar intimatul nu a probat existența contravenției în conformitate cu dispozițiile legale referitoare la modalitatea de dovedire a acestui gen de fapte.
A mai învederat petentul că nu se poate reține în sarcina acestuia săvârșirea contravenției de vreme ce în cuprinsul procesului verbal nu sunt menționate datele de identificare ale aparatului radar, nefiind suficientă mențiunea că „aparatul radar ROM 438 era montat pe autospeciala MAI_”, nemenționându-se în procesul verbal numărul și . și nu se poate verifica îndeplinirea condițiilor legale din NML 021 – 05 privind aparatele pentru măsurarea vitezei.
Învederează petentul că, sub aspect formal, procesul verbal nu este întocmit în conformitate cu dispozițiile legale, agentul constatator utilizând procesul verbal din exemplarul nr. 2 și nu cel prevăzut în anexa 1 D din HG 1391/2006, nefiind lăsată la latitudinea agentului constatator alegerea modelului și impunându-se utilizarea modelului 1D.
Mai precizează petentul că nu s-a avut în vedere și marja de eroare admisă a aparatelor radar în susținerea faptului că a depășit viteza legală ci 45 km/h, eroarea tolerată fiind de +/- 4 km/h și viteza indicată de aparatul radar nefiind corectă în mod absolut, ci fiind o viteză estimativă, organul constatator confundând prezumția de legalitate a cinemometrului cu cea de acuratețe absolută a constatărilor acestuia. Sub acest aspect, arată că prezumția de legalitate prevăzută de normele meotrologice presupune că cinemometrul a fost verificat și corespunde cerințelor tehnice și metrologice, lucru dovedit prin buletinul de verificare, în timp ce prezumția de acuratețe absolută a măsurătorilor ar trebui să aibă la bază un înscris care să ateste faptul că aparatul funcționează perfect, dar printre datele pe care ar trebui să le conțină buletinul de verificare metrologică nu se înscriu și rezultatele concrete ale măsurătorilor metrologice.
În dovedire, s-a depus la dosar, în fotocopie, procesul-verbal de contravenție contestat și s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale.
În drept, petentul a invocat dispozițiile OUG 2/2001.
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.
Intimatul IPJ B. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea plângerii, menținerea procesului-verbal contestat și a măsurilor dispuse prin acesta. În argumentarea acestei soluții, intimatul a arătat, referitor la susținerea petentului că, în general, sarcina probei aparține celui care acuză, că CEDO s-a pronunțat recent în cauza N. contra României prin care a făcut noi aprecieri asupra regimului juridic aplicabil contravențiilor și a stabilit faptul că acestuia nu-i mai sunt opozabile garanțiile procesuale specifice domeniului penal.
Cu privire la susținerea petentului că procesul verbal nu ar fi fost întocmit folosindu-se modelul din anexa 1D din HG 1391/2006, arată că acest model este necesar în condițiile stabilite de art. 181 din HG 1391/2006, respectiv atunci când contravenientul nu este oprit în trafic, ceea ce nu este cazul în speța de față și, mai mult decât atât, întocmirea formularului 1A în loc de formularul 1 D nu constituie un motiv de nulitate absolută a procesului verbal, cazurile de nulitate absolută fiind enumerate limitativ în dispozițiile legale.
Precizează intimatul că aparatul radar a fost verificat din punct de vedere metrologic, conform buletinului de verificare metrologică nr._/31.03.2014, iar la verificarea metrologică a aparatului radar s-au avut în vedere erorile de măsurare, acestea nemaiputând fi aplicate ulterior asupra vitezei legale măsurate.
În dovedire, intimatul a depus la dosar, anexat întâmpinării, raportul agentului constatator, buletinul de verificare metrologică a aparatului de măsurare a vitezei, planșe fotografice, atestat și, la solicitarea instanței, suportul tehnic CD cu înregistrarea video a faptei contravenționale și cazierul auto al petentului.
Pentru justa soluționare a cauzei, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În data de 27.05.2014, prin procesul-verbal de contravenție . nr._ (fila 44), petentul T. S. a fost sancționată cu amendă în sumă de 850 lei și 10 puncte penalizare pentru săvârșirea faptei prevăzute de dispozițiile art. 108 alin. 1 lit. d pct. 3 din OUG 195/2002 sancționată de art. 102/2 din OUG 195/2002. Pentru a proceda astfel, agentul constatator a reținut că, în aceeași zi, petentul aflat la volanul autoturismului Jeep, cu nr. de înmatriculare_, a fost surprins rulând cu o viteză de 95 km/h în localitate conform planșelor foto anexate la dosar, viteză constatată cu dispozitivul radar montat pe autovehiculul MAI-_.
Verificând procesul-verbal de contravenție, din perspectiva legalității, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea cerințelor legale, în speță nefiind incidente cauze de nulitate dintre cele prevăzute de dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001. Astfel, procesul-verbal cuprinde numele și calitatea agentului constatator, numele și domiciliul contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator. În privința celorlalte mențiuni ale procesului-verbal, respectiv cele prevăzute de art. 16 din ordonanță, instanța reține că lipsa sau neregularitatea acestora ar constitui doar cauze de nulitate relativă a actului constatator al contravenției. Aceasta presupune, pe de o parte, că petentul trebuie să facă dovada vătămării sale – ceea ce nu s-a întâmplat în cauză – iar, pe de altă parte, că instanța însăși s-ar afla, din pricina respectivelor neregularități, în imposibilitatea de a aprecia faptele în funcție de totalitatea circumstanțelor cauzei. Or, această ultimă împrejurare, pentru a cărei evitare a și fost prevăzută consemnarea totalității mențiunilor de la art. 16, nu poate fi considerată ca incidentă în cauză de vreme ce petentul a avut posibilitatea de a prezenta și de a dovedi aspectele pe care le-a considerat utile poziției sale.
Analizând temeinicia instituirii răspunderii contravenționale în sarcina petentei, instanța reține, cu titlu de premisă, că potrivit dispozițiilor art. 48 și 49 din OUG nr. 195/2002, conducătorul de vehicul are obligația de a respecta regimul legal de viteză, limita maximă de viteză în localități fiind de 50 km/h.
Potrivit mențiunilor din procesul-verbal contestat, petentul a fost surprinsă în timp ce rula în pe DE 58 – din județul B., cu viteza de 95 km/h. Imaginile înregistrate de dispozitivul radar în data de 27.05.2015 (filele 26 – 27 dosar), precum și înregistrarea video (fila 48 dosar) confirmă respectivele mențiuni. Se atestă, astfel, atât viteza indicată cât și „identitatea” autoturismului vizat de dispozitivul radar.
Mai reține instanța că în speță au fost respectate și celelalte cerințe prevăzute de normele metrologice cu privire la funcționarea și utilizarea corectă a dispozitivului de măsurare a vitezei. Astfel, din actele depuse la dosar de intimatul IPJ B. rezultă că utilizatorul aparatului de măsurare era autorizat în acest sens, că aparatul fusese supus verificării metrologice anuale și că dispozitivul radar era apt să funcționeze atât în regim staționar cât și în regim de viteză.
Sintetizând, instanța apreciază că procesul-verbal întocmit în speță respectă condițiile de legalitate și de temeinicie. Pe cale de consecință, plângerea se dovedește a fi nefondată și urmează a fi respinsă, cu mențiunea că petentul a avut posibilitatea de a achita jumătate din minimul amenzii și de a limita, astfel, efectele pecuniare ale propriei fapte contravenționale. În privința sancțiunii complementare, este de menționat că înlăturarea sa ar fi putut interveni doar în ipoteza desființării actului constatator al contravenției (potrivit prevederilor art. 219 alin. 2 din HG nr. 1391/2006, interpretate per a contrario), ceea ce nu s-a întâmplat în cauză.
S-a mai reținut, pe de altă parte, prin chiar raportare la elementele invocate în cuprinsul plângerii, că însăși atitudinea de nerecunoaștere a faptei și de neasumare a consecințelor acesteia atestă o insuficiență a spiritului de responsabilitate și, de aici, inabilitatea sancțiunii pur morale de a produce efectele educativ-preventive dorite. De altfel, cazierul contravențional aflat la dosar (filele 36 - 38) face dovada săvârșirii de către petent, în mod repetat, a unor abateri rutiere similare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată plângerea formulata de petentul T. S. domiciliat în ., jud. B., cu sediul procedural ales la Cabinet Avocat I. S. L., în mun. Iași, .. 28A, jud. Iași în contradictoriu cu organul constatator INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B., cu sediul în B., .. 57.
Menține ca fiind temeinic și legal procesul verbal de contravenție CP nr._ emis de intimat la data de 27.05.2014.
Cu drept de apel, ce se va depune la Judecătoria B. în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, data de 05.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. Jud. BP / tehnored. C.A.,
4 ex./ 12.03.2015
| ← Fond funciar. Sentința nr. 1355/2015. Judecătoria BOTOŞANI | Pretenţii. Sentința nr. 2202/2015. Judecătoria BOTOŞANI → |
|---|
