Pretenţii. Sentința nr. 3362/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3362/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 01-04-2015 în dosarul nr. 18088/193/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3362
Ședința publică de la 01 Aprilie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: H. F.
GREFIER: C. I. V.
Pe rol se află judecarea cauzei civile având ca obiect pretenții,, formulată de reclamanta ., în contradictoriu cu pârâta . SRL.
La apelul nominal făcut în ședința publică, în ordinea cauzelor aflate pe lista de ședință, la prima strigare a cauzei, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În temeiul art.131 Cod de procedură civilă instanța își verifică competența și constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Instanța estimează durata cercetării procesului la o lună.
În temeiul art. 250-255 și 258 Cod de procedură civilă, încuviințează pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciind că este admisibilă și poate duce la soluționarea cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, în temeiul art. 394 C.pr.civ. instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre deliberare și pronunțare, pe baza probelor de la dosar.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță la nr._ din 22.12.2014, reclamanta S.C. D. . chemat în judecată pârâta S.C. LA C. MINUNATĂ SRL, pentru ca pe baza probelor administrate în proces, prin sentința ce se va da, să se dispună obligarea acesteia din urmă la plata sumei de 618,4 lei cu titlu de marfă, suma de 3098,38 lei cu titlu de penalități de întârziere, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta arată că a livrat pârâtei mărfuri alimentare și nealimentare emițându-se facturile nr._/19.07.2013, nr._/03.08.2013 și nr._/08.08.2013, facturi ce au fost acceptate de pârâtă prin semnarea acestora. Arată reclamanta că aceste facturi au o contravaloare de 618,4 lei, iar scadența este menționată în cuprinsul fiecărei facturi, pârâta obligându-se la plata penalităților de întârziere, în cuantum de 1%/zi.
În dovedire, reclamanta a depus la dosar înscrisuri.
Pârata S.C. LA C. MINUNATĂ SRL nu a trimis reprezentant în instanță și nu a depus întâmpinare la dosar.
Analizând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, instața reține următoarele:
Reclamanta . Suceava și pârâta . SRL au desfășurat relații specifice raporturilor dintre profesioniști, reclamanta livrând pârâtei mărfuri alimentare și nealimentare în valoare de 618,4 lei, pentru care s-au emis facturile nr._/19.07.2013, nr._/03.08.2013 și nr._/08.08.2013, însușite de către pârâtă prin ștampilă și semnătură.
Prin urmare, instața reține constituirea unei convenții încheiate între reclamantă și pârâtă, în virtutea căreia reclamanta și-a îndeplinit obligația de a livra mărfurile către pârâtă, însă aceasta din urmă nu și-a îndeplinit obligația corelativă, de a achita contravaloarea acestora, la scadență.
Astfel, creditoarea a făcut dovada unei creanțe certe, corespunzătoare facturilor emise în materia răspunderii civile contractuale, creditoarea fiind obligată să facă această dovadă, iar apoi dovedită existența creanței, debitorului îi revine obligația de a dovedi executarea obligației respective, ceea ce în cauză, pârâta nu a dovedit, ceea ce inseamnă că neexecutarea obligației restante îi este imputabilă.
Va reține instanța că, potrivit disp.art.1270, alin.1 C.Civ., contractul valabil incheiat are putere de lege între părțile contractante, iar potrivit disp.art. 1516 C.Civ., creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației, instanța dispunând obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 618,4 lei, reprezentând contravaloarea mărfurilor livrate și neachitate.
Cât privește cererea referitoare la penalitățile de întârziere, instanța o va respinge, acestea neputând fi acordate de către instanță, câtă vreme factura fiscală, în acest context, este un act unilateral de voință, într-o astfel de situație nici chiar acceptarea la plată a acestei facturi neechivalând cu acordul celeilalte părți. Factura este un document contabil, emanând de la creditor, elaborat cu ocazia executării unei obligații contractuale al cărei obiect și ale cărei condiții le precizează. Acceptată de către cealaltă parte, face dovada încheierii contractului și marchează liberarea debitorului din momentul achitării sale.
Apreciază instanța că penalitațile de întârziere sunt neîntemeiate, părțile neinserând o clauză penală, în caz de neexecutare, a obligațiilor juridice asumate.
Prin natura sa juridică, clauza penală este convențională, neputând fi complinită printr-o reglementare juridică specială, ea fiind expresia voinței reciproce a părților contractante, este o modalitate de evaluare convențională, prealabilă derulării raporturilor, după cum stipulează și disp.art.1538 C.Civ., conform cărora clauza penală este aceea prin care părțile statuează că debitorul se obligă la o anumită prestație, în cazul neexecutării obligației principale. Așadar, și în ceea ce privește menționarea pe facturi a faptului că debitorul datorează penalități, în caz de neplată, instanța constată că facturile sunt înscrisuri ce au rolul de a constata efectuarea operațiunii de solicitare a prețului (operațiune comercială), dar mai ales stau la baza dovedirii obligațiilor fiscale ce se stabilesc în sarcina beneficiarului plății.
Deși factura se emite în baza raportului comercial constituit între părți, acest înscris nu se confundă cu contractul însuși, chiar dacă acesta s-a încheiat ăn formă scrisă sau numai verbal, factura nu reprezinta decât un mijloc de probă în existența raportului juridic și care curpinde și contravaloarea prestației.
Ori, acceptarea la plată a facturii, nu poate constitui o acceptare tacită și a penalităților de întârziere, cât timp acestea nu îmbracă forma prevăzută de lege. Înscrierea pe factură, de către emitent, în mod unilateral, a unui procent al penalităților nu poate fi calificat ca o clauză penală, pentru neplata creanței, nefiind exprimat un acord de voință din partea ambelor părți implicate în desfășurarea relațiilor comerciale.
Pentru aceste considerente instața va admite acțiunea și va obliga pârâta la plata sumei de 618,4 lei, cu titlu de preț marfă și va respinge capătul de cerere pentru plata penalităților de întârziere.
Văzând că acțiunea nu se timbrează,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea având ca obiect pretenții, formulată de reclamanta ., societate în insolvență, cu sediul în Suceava, ., nr. 47, județul Suceava, în contradictoriu cu pârâta . SRL, cu sediul în B., ., județul B..
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 618,4 lei, cu titlu de preț marfă.
Respinge cererea privind plata sumei de 3048,38 lei, cu titlu de penalități de întârziere.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea și motivele de apel urmând a fi depuse la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi, 01.04.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
H. F. C. I. V.
Red: H.F./Tehnored: C.I.V./4 ex./06.05.2015
| ← Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2499/2015. Judecătoria... → |
|---|
