Pretenţii. Sentința nr. 9636/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9636/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 23-10-2015 în dosarul nr. 9636/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B. – JUDEȚUL B.
Ședința publică din data de 23.10.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE – L. L.
GREFIER – B. A.
Sentința civilă nr. 9636
Pe rol judecarea cererii având ca obiect „pretenții”, formulată de reclamanta . B., în contradictoriu cu pârâta DGRFP Iași prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice B..
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 09.10.2015, cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei pentru data de astăzi, când:
JUDECĂTORIA
Asupra cauzei civile de față constată:
Prin cererea înregistrată la 29.05.2015 pe rolul Judecătoriei B., sub nr._, reclamanta . B., a chemat în judecată pe pârâta DGRFP Iași prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice B., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 5.827,33 lei, reprezentând contribuții angajator compusă din:
- CAS 20,8% - 4.343,456 lei
- șomaj 0,5%-104,41 lei
- asigurări de sănătate 5,2% - 1.085,864 lei
- fond concedii si indemnizații 0,85% - 177,497 lei
- fond garantare creanțe salariale 0,25% - 52,206 lei
- fond accidente de muncă și boli profesionale 0,306% - 63,_ lei.
În motivare, a arătat reclamanta că in perioada 07.10._13 auditorii publici externi din cadrul Camerei de conturi a județului B., au efectuat in cadrul . B., acțiunea de control "Situația, evoluția si modul de administrare a patrimoniului public si privat al unității administrativ-teritoriale, de către societatea comerciala, in perioada mai 2010-decembrie 2012."
In urma acestui control, auditorii publici externi au încheiat Raportul de control nr. 59/_/02.12.2013, consemnând in acest document câteva deficiente, în urma căruia a emis Decizia nr. 2/20.01.2014 prin care, la punctul II 1), a dispus, in sarcina sa, stabilirea întinderii comerciale, prin nerespectarea dispozițiilor art.31 din OUG nr.79/2008, cu completările si modificările ulterioare si dispunerea masurilor pentru recuperarea integrala a acestuia, potrivit legii.
Astfel, la punctul II. 3 din raportul de control s-a constatat ca in perioada iulie 2010-decembrie 2011, directorii societății si reprezentanții unității administrativ-teritoriale in organele de conducere ai societății (membrii Consiliului de administrație), au primit indemnizații . mare decât cel legal.
De asemenea, in raportul de control s-a precizat ca deși s-au solicitat relații de la unele dintre persoanele din cadrul societății, in speța domnului D. I. si domnului N. C., argumentele prezentate nu au temei legal, întrucât art.31(1) din OUG nr.79/2008, precum si prevederea ulterioara din OUG nr.114/2009, OUG nr.27/2010 si OUG nr.3/2011, precizează imperativ faptul ca: „remunerația directorului general/directorului nu poate depăși nivelul indemnizației acordate prin lege pentru funcția de viceprimar. Prin urmare daca indemnizația acordata viceprimarului in luna iunie 2010 era potrivit legii de 4.490 lei brut iar in luna iulie 2010, tot potrivit legii, indemnizația acordata viceprimarului era de 3.368 lei brut (urmarea diminuații prevăzute de Legea nr. 118/2010,), societatea trebuia sa aplice si in continuare întocmai aceleași prevederi legale ( OUG nr.114/2019, OUG nr.27/2010, OUG nr.3/2011).
Auditorii publici externi din cadrul Curții de Conturi considera ca aceste acte normativ stipulează foarte clar ca prevederile art.31(1) din OUG 79/2008, se aplica pana la data de 31 decembrie 2010 (OUG nr.27/2010), respectiv 31 decembrie 2011 (OUG nr.3/2011).
În dovedire, reclamanta a depus adresa Curții de Conturi nr. 114/21.01.2014, Decizia nr. 2/20.01.2014 a Curții de Conturi, raport de control din 29.11.2013, situația plăților efectuate de reclamantă, situația contribuțiilor angajatorului de recuperat.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 396,37 lei.
Fiindu-i comunicată cererea de chemare în judecată și înscrisurile aferente, pârâta a înaintat la data de 16.07.2015, întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii reclamantei ca neîntemeiată.
În motivare, pârât a arătat că cererea reclamantei pe calea unei acțiuni judecătorești este nefondată, întrucât în materie fiscală, corectarea evidențelor fiscale se realizează prin depunerea unor declarații rectificative, în conformitate cu art. 84 din Codul de procedură fiscală.
A mai arătat pârât că prevederile Codului de procedură fiscală coroborate cu Ordinul nr. 144/10.02.2012 pentru aprobarea Procedurii de îndreptare a erorilor cuprinse în declarații fiscale, stabilesc fără echivoc modalitatea prin care se realizează corectarea declarațiilor fiscale depuse de contribuabili.
S-a mai arătat că stabilirea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și altor sume datorate bugetului general consolidat se face fie prin declarație fiscală, în condițiile art. 82 și 86 Cod procedură fiscală, fie prin Decizie emisă de organul fiscal.
Pârâta a mai precizat faptul că nu se refuză restituirea sumelor achitate de angajator, ci solicită respectarea procedurii administrative impuse de lege.
În apărare, pârâta a depus adresa nr._/17.06.2015.
Reclamanta a depus la 13.08.2015 precizări și răspuns la întâmpinare prin care a arătat că cererea sa de restituire a contribuțiilor plătite de angajator a fost determinată de Decizia nr. 2/20.01.2014 a Curții de Conturi.
Reclamanta a mai precizat faptul că a contestat decizia curții de Conturii, dosarul nr._ fiind în faza de recurs la Curtea de Apel Suceava.
A mai arătat reclamanta că, anterior introducerii cererii, s-a adresat înăuntrul termenului de prescripție, pentru restituirea acestor sume, organului fiscal. Reclamanta a mia precizat că erorile au fost constate de Curtea de Conturi, iar până la soluționarea definitivă a dosarului nr._, societatea nu era îndreptățită să depună declarație rectificativă.
Reclamanta a mai solicitat suspendarea cauzei, până la soluționarea definitivă a dosarului nr._ și_ .
La termenul de judecată din 09.10.2015, instanța a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei B. și având cuvântul asupra excepției invocate, reclamanta prin avocat a arătat că lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a acesteia.
Instanța a rămas în pronunțarea supra excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei B., în raport de dispozițiile art. 130 Cod proc. Civ. și art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
În temeiul art. 248 alin 1 Cod procedură civilă instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepției de necompetență teritorială, reținând că:
În fapt, reclamanta . B., a chemat în judecată pe pârâta DGRFP Iași prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice B., solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 5.827,33 lei, reprezentând contribuții angajator compusă din:- CAS 20,8% - 4.343,456 lei;- șomaj 0,5%-104,41 lei;- asigurări de sănătate 5,2% - 1.085,864 lei;- fond concedii si indemnizații 0,85% - 177,497 lei;- fond garantare creanțe salariale 0,25% - 52,206 lei- fond accidente de muncă și boli profesionale 0,306% - 63,_ lei.
În drept, potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004, “Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.”
Instanța reține că obligația angajatorului, impusă de lege, de a calcula și reține lunar contribuția de asigurări sociale, respectiv de a o vira la bugetul de stat dă naștere unui raport juridic de drept fiscal, în a cărui sferă de cuprindere se includ și raporturile juridice bugetare, adică raporturile juridice privitoare la stabilirea și realizarea veniturilor bugetare de stat. Contribuția de asigurări sociale reprezintă o obligație financiar-bugetară cu destinație specifică de venit principal al bugetului asigurărilor sociale de stat. Încasarea la bugetul asigurărilor sociale de stat a sumelor datorate și neachitate în termen se face prin aplicarea normelor de procedură fiscală prevăzute de lege. În cauza dedusă judecății, reclamanta solicita tocmai restituirea contribuțiilor angajatorului la bugetul de stat achitate în plus, formate din CAS, șomaj, asigurări de sănătate, fond concedii, fond garantare creanțe salariale, fond accidente de muncă și boli profesionale.
Prin raportare la natura acestor pretenții, instanța reține că competența soluționării acestor litigii născute în legătură cu contribuția de asigurări sociale de sănătate, revine instanței de contencios administrativ și fiscal, adică tribunalul administrativ-fiscal ori secția de contencios administrativ și fiscal din cadrul tribunalului, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, motiv pentru care instanța va admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei B., invocată din oficiu, și va declină competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. M. C. S.A. B.,, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ R. A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI prin Administratia Judeteana a Finantelor Publice B., în favoarea Tribunalului B..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei B., invocată din oficiu.
Declină competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. M. C. S.A. B., cu sediul în B., ., jud. B., în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ R. A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI prin Administratia Judeteana a Finantelor Publice B., cu sediul în Mun. B., Piața Revoluției, nr. 5, jud. B., în favoarea Tribunalului B..
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.10.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. L.L../ Tehnored. A.B./ ex. 2/26.11.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 9635/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 9543/2015.... → |
|---|
