Acţiune în constatare. Sentința nr. 9643/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9643/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 23-10-2015 în dosarul nr. 9643/2015
Dosar nr._ Obiect: Acțiune în constatare
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B. - SECȚIA CIVILĂ
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 23 OCTOMBRIE 2015
COMPLETUL COMPUS DIN
PREȘEDINTE - I. M.
GREFIER – V. M.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9643
La ordine judecarea cauzei civile, având ca obiect acțiune în constatare, formulată de reclamanții C. F. și C. S. în contradictoriu cu pârâta BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ, prin SUCURSALA B..
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 09 octombrie 2015, cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință și când din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
J U D E C A T A,
Deliberând asupra cauzei civile de față,
P. cererea de chemare în judecată înregistrată la această instanță la data de 5 decembrie 2014 sub nr._, reclamanții C. F. și C. S. au solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta B.C.R.SA prin Sucursala B., în temeiul dispozițiilor art. 4 rap. la art. 12 din Legea nr. 193/2000 modificată și completată, să se constate și să se anuleze clauzele abuzive din contractul de credit bancar nr._ din 8 august 2008 încheiat cu pârâta pentru un împrumut de 4950 Euro, respectiv prevederile art. 6 și art. 9 lit. b și e din contractul de credit, clauze ce sunt contrare prevederilor art. 4din Legea nr. 193/2000.
Totodată solicită obligarea operatorului economic la modificarea contraactului în sensul înlăturării clauzelor constatate a fi abuzive prin eliminarea acestora din ansamblul clauzelor contractuale, prin încheierea unui act adițional la contract sens în care să se modifice și graficul de rambursare și obligarea pârâtei la restituirea comisionului de 0,05% în sumă de 186 Euro – comisionul de administrare și suma de 1039,5 Euro reprezentând comision de risc de 0,17 % stabilite până în momentul introducerii acțiunii și restituirea dobânzii încasate nelegal, precum și cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, arată că prin contractul de credit nr._ din 8 august 2008 cu clauze prestabilite de către împrumutător fară a da posibilitatea să modifice ori să se înlăture vreuna din aceste clauze fiind redactat în spiritul prevederilor art. 4 alin. 2 din Legea nr. 193/2000 nefiind negociat direct a contractat cu B.C.R. - S.A. un credit.
Mai arată că nu au avut posibilitatea de a negocia aceste clauze contractuale, nu au participat la conceperea modelului de contract, nu au avut dreptul de a emite păreri acționând de pe o poziție inegală în raport cu banca, calitatea lor fiind de aderent la o convenție iar graficul de rambursare a fost înmânat ulterior fără a putea studia elementele acestuia și pârâta a fost cea care și-a impus unilateral voința, obligându-i la plata unui cost suplimentar comision de administrare și risc care nu este aferent vreunui serviciu bancar furnizat, nici vreunui risc concret.
Ori, art. 4 din Legea nr. 193/2000 prevede că o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează în detrimentul consumatorului și contrar bunei credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților; iar art. 5 din aceeași lege prevede că „o clauză contractuală va fi considerată ca fiind nenegociată cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitatea consumatorului să influențeze natura ei cum ar fi contractele standard preformulate”.
Susțin reclamanții că, perceperea comisionului de administrare și risc nu își găsește justificarea rezultând clar că s-a urmărit obținerea unui profit și nu acoperirea unor reale riscuri.
Cât privește restituirea prestațiilor bănești au în vedere disp. art. 6 și art. 14 din Legea nr. 193/2000 care prevăd că “ clauzele abuzive … nu vor produce efecte asupra consumatorului precum și consumatorii prejudiciați au dreptul de a se adresa organelor judecătorești în conformitate cu prevederile Codului civil pentru restabilirea siturației anterioare, astfel încât părțile raportului juridic să ajungă în situația în care acest act nu s-ar fi încheiat.
Referitor la dobânda de 20,84 % prevăzută de art. 6 din contractul de credit, solicită a se constata că în această dobândă sunt incluse și comisioanele de analiză, de acordare credit și administrare, comisioane de urmărire riscuri și alte comisioane ce sunt achitate lunar odată cu rata la credit și dobânda conform graficului de rambursare fiind sub incideța instituției îmbogățirii fără just temei.
În drept și-a întemeiat pretențiile pe disp. Legii nr. 193/2000 și ale Codului civil cu mențiunea că acțiunea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru conform art. 15 lit. j din Legea nr. 146/1997.
În dovedirea acțiunii au solicitat proba cu înscrisuri (f. 5-12 ds.) și proba cu expertiză financiar-contabilă (14-20 ds.), probă asupra căreia nu au mai insistat.
P. precizările la cererea de chemare în judecată (f. 13 ds), reclamanții C. F. și C. S., au solicitat să se constate și să se anuleze clauzele abuzive din contractul de credit bancar nr._ din 8 august 2008 încheiat cu pârâta pentru un credit de_ RON, respectiv prevăzut de art.6 și art. 9 lit. b și e din contract, clauze contrare prevăzute de art. 4 din Legea nr. 193/2000.
În procedura de regularizare, pârâta B.C.R.SA în termen legal a depus întâmpinare (f. 28-55ds) la care au atașat nota de probe și înscrisuri (f. 56-34 ds) prin care solicită în principal respingerea cererii de chemare în judecată ca efect al admiterii excepțiilor procesuale conform art. 248 C.pr.civ.. respectiv: a excepției nulității capătului de cerere principal față de cerințele imperative ale art. 194 C.pr.civ., excepția inadmisibilității capătului de cerere privind modificarea contractului prin eliminarea unor clauze contractuale, excepția lipsei de obiect în ceea ce prinvește clauza prev. de art. 9 lit. e din contract referitoare la comisionul de urmărire riscuri și excepția prescripției dreptului referitor la acțiune în ceea ce privește nulitatea contractului de credit respectiv restituirea prestațiilor iar în subsidiar solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu obligarea reclamanților în temeiul art. 453 C.p.civ. la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
În motivarea sunsținerilor arată că încheierea contractului de credit bancar nr._ din 8 august 2008 s-a făcut în deplină cunoștință de cauză consimțământul reclamanților survenind în urma citirii și înțelegerii depline a clauzelor contractuale care le-au fost explicate iar cât privește evaluarea caracterului abuziv al clauzelor prev. de art. 9 lit. b și din contractul de credit, acestea neîndeplinind condițiile prevăzute de Legea nr. 193/2000 pentru a fi clificate drept abuzive și că scopul urmărit de reclamanți este micșorarea prețului creditului.
Mai susține pârâta că în conformitate cu jurisprudența recentă a CJUE, clauzele privind comisioanele contractuale se încadrează în obiectul principal al contractului întrucât acestea sunt cele care stabilesc prestațiile esențiale ale contractului și ca atare îl caracterizează și apreciază pârâta că plățile realizate cu titlu de comisioane de către reclamanți au caracterul unor remunerații pentru serviciile prestate.
Subliniază pârâta că potrivit clauzelor contractuale contestate comisioanele au fost stabilite în cuantum fix, neinfluențat de modificările sau fluctuațiile specifice pieței financiare, au stipulat prețul contractului într-un mod simplu, într-un limbaj inteligibil și că este de necontestat că părțile au negociat clauzele referitoare la comisioane în repetate rânduri, reclamanții fiind vechi clienți ai băncii și au un nivel socio-economic superior, beneficiind de educația care le permite să înțeleagă sensul și întinderea obligațiilor asumate.
Precizează pârâta că în speță nu au încheiat un cotract de adeziune, ci unul care prezintă toate caracteristicile unui contract cu forță obligatorie între părți în urma exprimării libere a voinței din partea ambilor cocontractanți, clauzele contestate fiind negociate cu reclamanții.
Mai precizează pârâta că reclamanții au mai încheiat până la încheierea acestui contract, încă trei contracte de împrumut și este greu de crezut că ar fi intrat într-o înțelegere fără a determina sensul și întinderea obligațiilor, reclamanții fiind consumatori avizați, instruiți profesional, familiarizați cu produsele și serviciile oferite de bancă iar clauzele contractului răspund exigențelor bunei-credințe.
Învederează pârâta că explicațiile puse la dispoziția clienților dau o definiție precisă comisionului de administrare, care este destinat acoperirii cheltuielilor de administrare a contului de credit fiind o componentă a prețului contractat, iar comisionul de urmărire riscuri vizează exclusiv creditele negarantate în care se impun costuri de gestionare a întârzierilor la plata ratelor.
Totodată solicită a se observa că art. 6 din contractul de credit definește D. menționând că: „în D. sunt incluse dobânda anuală, comisionul de acordare credit și de administrare, cheltuielile efectuate cu încheierea poliței de asigurare de viață, comisionul de urmărire riscuri precum și alte costuri” și că schimbarea acestor clauze ar însemna a lăsa contractului de credit fără preț ceea ce l-ar transforma într-un contract cu titlu gratuit.
Mai mult, susține că aceste clauze criticate nu au aptitudinea de a produce un dezechilibru semnificativ privind drepturile și obligațiile părților contractante, nefiind creată o îmbogățire fără justă cauză în detrimentul reclamanților, că banca a acordat credit fără o garanție mobiliară sau imobiliară, banca având statutul unui creditor chirografar, situație în care comisionul de risc nu are caracter abuziv.
Susține, că sancțiunea specifică a constatării caracterului abuziv al unor clauze stipulate în contractele încheiate între consumatori și profesioniști este lipsirea acestora de efecte, iar nu nulitatea, neputând fi dispusă pe cale de consecință restituirea prestațiilor deja efectuate și că finalitatea păstrării echilibrului între consumator și profesionist atrage netemeinicia cererii de restituire a prestațiilor efectuate în baza unor clauze constatate a fi abuzive.
În drept a invocat pârâta dispozițiile art. 205-209 C.pr.civ., Legea nr. 193/2000, OUG nr. 50/2010.Directiva 93/13/CEE .
În dovedirea susținerilor a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și cu interogatoriile reclamanților, probe încuviințate și administrate.
În termen legal reclamanții au formulat răspuns la întâmpinarea pârâtei (f. 352-386 ds) prin care solicită înlăturarea apărărilor pârâtei atât pe excepții cât și pe fond și obligarea pârâtei la modificarea contractului în sensul înlăturării clauzelor considerate a fi abuzive prin eliminarea acestora și încheierea unui act adițional la contract cu obligarea pârâtei la restituirea comisioanelor de 0,05% în sumă de 186 EUR comision de administrare și de 0,17% în sumă 1039,5 EUR comision de risc stabilite până la introducerea acestei acțiuni și restituirea dobânzii încasată nelegal precum și a cheltuielilor de judecată.
Solicită respingerea excepției lipsei calității procesuale active a Sucursalei B. întrucât acțiunea în constatare și celelalte înscrisuri sunt semnate de reprezentanții Sucursalei B. care este parte în contractul de credit.
Cât privește excepția prescripției dreptului la acțiune arată că în cauză nu poate fi vorba de o nulitate relativă nefiind aplicabile dispozițiile art. 3 alin. 1 din D. nr. 167/1958, ci consecința constatării contractului abuziv este echivalentă cu constatarea nulității absolute care poate fi invocată oricând, acțiunea în declararea nulității absolute fiind imprescriptibilă conform art. 2 din D. nr. 167/1958, pentru că norma protectoare cuprinsă în lege nu ocrotește numai interese personale ale fiecărui consumator individual ci reprezintă o normă de ordine publică ce ocrotește un interes colectiv.
Mai arată că, un contract de credit bancar este un contract de împrumut și nu unul de vânzare a unui serviciu financiar sau de prestare a unui serviciu financiar, de aceea dobânda nu este un preț al contractului și comision (de risc, de administrare, de rezervă minimă, de lichiditate, etc.) poate fi calificat exclusiv ca un cost al unui serviciu suplimentar oferit consumatorului.
Susțin reclamanții că potrivit protecției CJUE judecătorul național este dator să analizeze caracterul abuziv al clauzelor din contractele încheiate între profesioniști și consumatori, chiar dacă acestea par a fi exprimate într-un limbaj clar și inteligibil și că instanța trebuie să examineze caracterul abuziv al clauzelor nu atât în ceea ce privește cuantumul inițial al costurilor cu referire specială la dobânda și comisioanele percepute cât mai ales caracterul abuziv al clauzelor care reglementează mecanismul de evoluție în timp a acestor costuri.
Mai mult, arată că potrivit art. 4 alin. 3 din Legea nr. 193/2000 dacă un profesionist pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens, ceea ce în cauză nu s-a produs iar critica pârâtei în sensul că este imposibilă restituirea sumelor plătite cu titlu de comisioane în raport de așa zisul caracter succesiv al contractului de credit nu poate fi primită nulitatea producând efecte retroactive de la data încheierii contractului.
Cu privire la dobânda de 18,65% prevăzută de art. 6 din contractul de credit solicită să se constate că în acestea sunt incluse și comisioanele de analiză, de acordare credit și administrare, comisionul de urmărire riscuri și alte comisioane care sunt achitate lunar o dată cu rata de credit și dobânda conform graficului de rambursare fiind sub incidența instituției îmbogățirii fără just temei.
Precizează reclamanții că au achitat în totalitate creditul, fiind de bună-credință și că scopul urmărit prin introducerea acestei acțiuni este acela de a restabili egalitatea și echitatea contractuală între părți.
Pârâta B.C.R. SA a formulat întâmpinare (f.14-41 ds.) la cererea precizatoare reiterând aceleași excepții și motive de respingere a acțiunii, susținând că încheierea contractului nr._ din 8 august 2008 s-a făcut în deplină cunoștință de cauză și că acțiunea este vădit neîntemeiată.
Pentru termenul de judecată din data de 7 septembrie 2015, reclamanții C. F. și C. S. au formulat precizări la acțiune (f.50 ds.vol. II) prin care solicită înlăturarea apărărilor pârâtei atât pe excepții cât și pe fond și admiterea acțiunii, cu obligarea pârâtei la restituirea comisoanelor de 0,05% în sumă de 186 EUR comision de administrare și de 0,28% în sumă de 103,5 EUR commison de risc stabilite până la momentul introducerii acțiunii, care au fost reținute efectiv pe toată durata contractului având în vedere faptul că ei au fost de bună-credință și au achitat în totalitate prețul contractului iar cu privire la ultimul capăt de cerere privind restituirea dobânzii încasate nelegal și anularea clauzei de la pct. 6 din contract privind D. înțeleg să renunțe la judecată.
Mai arată că pârâta nu a încercat o lămurire a considerentelor perceperii comisionului de risc și de administrare în sensul că prin restituirea acestor comisioane s-a avut în vedere riscul bancar pe care este obligat să-l suporte fără a fi fost evidențiate în convenția de credit, situație în care, se poate constata că orice consumator este într-o poziție dezavantajată față de bancă și este în imposibilitate reală de a negocia aceste comisioane, cu atât mai mult cu cât pârâta nu a făcut dovada unei negocieri.
În raport cu disp. art. 248 C.pr.civ. instanța va analiza cu prioritate excepțiile invocate de pârâtă, pe care le va respinge pentru motivele ce urmează:
Astfel, excepția prescripției dreptului material la acțiune instanța a respins-o întrucât sancțiunea aplicabilă în cazul constatării caracterului abuziv al unei clauze în temeiul dispozițiilor Legii nr. 193/2000 este nulitatea absolută care poate fi invocată oricând fie pe cale de acțiune, fie pe cale de excepție fiind imprescriptibilă extinctiv.
Cu privire la excepția inadmisibilității, în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. 4 C.pr. civ. instanța a dispus recalificarea acestei excepții ca fiind apărări de fond ce se vor analiza odată cu fondul.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, prin contractul de credit bancar nr._ din 8 august 2008 (f.5-9 ds.) încheiat între reclamanții C. F. și C. S. cu pârâta B.C.R.SA prin SUCURSALA B. s-a obținut un credit pentru nevoi personale în sumă de 4950 EUR rambursabil în termen de 84 de luni cu o dobândă variabilă de 12,4 % pe an și un D. la data semnării contractului de 20,84 % pe an.
Pentru acest contract s-a emis un grafic de rambursare (f. 10-12 ds.) prin care s-a stabilit suma totală lunară rambursabilă respectiv: rata credit, dobândă, comision de administrare de 2,48 EUR lunar și comision de risc în cunatum lunar de 13,86 EUR.
P. clauza contractuală stipulată la art. 9 lit. b din contractul de credit încheiat, s-a prevăzut că pentru creditul pus la dispoziție banca percepe un comision de administrare de 2,48 EUR lunar reprezentând un procent de 0,05% din valoarea creditului contractat iar la pct. 9 lit.c s-a prevăzut ca banca să perceapă un comision de urmărire riscuri în cuantum de 13,86 EUR lunar reprezentând un procent de 0,28 % din valoarea creditului acordat.
Procedând la verificarea condițiilor în care a fost încheiat contractul de credit pentru persoane fizice nr._ din 8 august 2008 se constată că acestea intră sub incidența Legii nr. 193/2000 întrucât împrumutații C. F. și C. S. au calitatea de consumatori iar banca pe aceea de comerciant.
Instanța reține că potrivit disp. art. 1 alin. 3 din Legea nr. 193/2000 se interzice comercianților stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii iar potrivit disp. art. 4 din aceeași lege „o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorii va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează în detrimentul consumatorului și contrar bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților”.
Cât privește prima condiție potrivit dispozițiilor legale, o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a se da posibilitatea consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți.
Instanța constată că niciuna din prevederile contractului încheiat între părți, respectiv cea privind stabilirea comisionului de urmărire riscuri și comisionul de administrare ce vor fi analizate în cauză, nu au fost negociate direct cu consumatorii în sensul dispozițiilor legale menționate având în vedere că acest contract este standard preformulat.
Ori, pentru a fi abuzive, clauzele nenegociate trebuie să nu creeze în detrimentul consumatorului și contrar bunei-credințe un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Raportat la dispozițiile legale incidente în cauză, instanța constată că în momentul în care a fost încheiat contractul de credit nr._ din 8 august 2008, reclamanții consumatori au acționat de pe o poziție inegală în raport cu banca fără ca aceștia să poată modifica sau înlătura vreuna din aceste clauze.
Deși banca pârâtă pretinde că reclamanții au avut cunoștință de clauzele contractuale la care au achiesat de bună voie, instanța reține că pârâta, în calitate de comerciant, nu a făcut nicio dovadă a negocierii la data încheierii contractului a comisionului de urmărire riscuri și a celui de administrare în condițiile în care conform art. 4 alin. 3 din Legea nr. 193/2000 sarcina probei revine pârâtei.
În lipsa dovezii negocierii acestor clauze, instanța consideră ca fiind îndeplinită condiția „lipsei de negociere” prev. de art. 4 alin. 2 din Legea nr. 193/2000.
Cu privire la comisionul de urmărire riscuri perceput lunar de 13,86 EUR se constată că acesta este calculat prin raportare la valoarea inițială a creditului acordat, reprezentând un procent de 0,28% din valoarea totală a creditului, aceeași situație existând și pentru comisionul de administrare perceput lunar de către bancă în cuantum de 2,48 EUR care reprezintă un procent de 0,08 % din valoarea creditului contractat.
După cum se poate observa, banca prin stipularea unor astfel de clauze a mărit artificial costul creditului, disimulând de fapt un procent consistent de dobândă și a creat în detrimentul reclamanților un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților contrar cerințelor bunei credințe.
Instanța reține că prin aceste clauze pârâta a urmărit să pună în sarcina reclamanților toate riscurile contractuale posibile și viitoare deci incerte, fără posibilitatea restituirii sumelor încasate cu acest titlu în cazul în care riscurile respective nu s-ar produce până la scadență, în această situație regăsindu-se reclamanții care și-au achitat lunar obligațiile fără nicio întârziere.
Astfel se ajunge la o îmbogățire fără justă cauză a pârâtei care generează un dezechilibru semnificativ pentru părți.
Instanța apreciază că aceste comisioane nu fac parte nici din prețul și nici din obiectul principal al contractului după cum susține pârâta deoarece prețul contractului este prev. la art. 1 din contract.
Având în vedere că probatoriul administrat în cauză confirmă îndeplinirea cumulativă a tuturor condițiilor prev. de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, instanța va admite această acțiune și va constata caracterul abuziv al clauzelor contractuale prev. de art. 9 lit. b și lit. e referitoare la comisionul de administrare și respectiv de urmărire riscuri și drept consecință vor fi înlăturate din contract.
Ca urmare a constatării caracterului abuziv al clauzelor menționate anterior va dispune obligarea B. SA la restituirea către reclamanți a sumelor încasate cu titlu de comision de administrare în cuantum 186 EUR și comision de urmărire riscuri în cuantum de 1039,5 EUR, reținând caracterul retroactiv al efectelor, plata devenind nejustificată.
Instanța în temeiul disp. art. 406 C.pr.civ., va lua act de voința reclamanților C. F. și C. S. de a renunța la judecata capătului de cerere ce vizează nulitatea clauzei prev. de art. 6 din contract exprimată în scris prin precizările la acțiune (f.50-51 ds. vol. II).
Văzând că acțiunea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru conform disp. art. 29 alin. 1 lit. f din OUG nr. 80/2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune în ce privește capetele de cerere referitoare la nulitatea contractului de credit și restituirea prestațiilor.
Admite acțiunea precizată, având ca obiect acțiune în constatare formulată de reclamanții C. F. și C. S., ambii domiciliați în municipiul B., . M-șal A.) nr. 8, ., județul B. în contradictoriu cu pârâta BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ S.A., cu sediul în municipiul București, Sector 3, .. 5.
Constată caracterul abuziv al clauzelor prev. de art. 9 lit. b) și e) din contractul de credit nr._ din 8.08.2008 referitoare la comisionul de administrare și la comisionul de urmărire riscuri și dispune eliminarea acestor clauze.
Obligă pârâta să restituie reclamanților suma de 186 EUR cu titlu de comision de administrare și suma de 1039,5 EUR comision de urmărire riscuri.
Ia act de renunțarea reclamanților la judecarea capătului de cerere referitor la nulitatea clauzei prev. de art. 6 din contract.
Cu drept apel în 30 zile de la comunicare ce se va depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi 23.10.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
I. M. V. M.
RED./I.M.
TEHNORED./V.M.
Ex.7/11.12.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 11/2015. Judecătoria BOTOŞANI | Plângere contravenţională. Sentința nr. 9788/2015.... → |
|---|
