Revendicare imobiliară. Sentința nr. 5571/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5571/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 29-05-2015 în dosarul nr. 5571/2015
Dosar nr._ Pretenții
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 29 mai 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – T. C. N.
GREFIER – N. M.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5571
Pe rol, pronunțarea asupra cauzei civile având ca obiect pretenții, formulată de reclamanta Pâșnei O., în contradictoriu cu pârâții T. C., T. E. și C. L. de Fond Funciar a Comunei Frumușica – prin primar.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 25 mai 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință și când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
INSTANȚA ,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 6.02.2012 reclamanta Pâșnei O. a chemat în judecată pe pârâții T. C., T. E. și C. L. de Fond Funciar a .> Pe pârâții T. pentru că îi folosesc 4114 teren arabil, începând cu anul 2009, fără nici o justificare, iar C. L. de Fond Funciar Frumușica, pentru că l-a susținut pe T. C., într-un proces verbal, nr. 1461/7.06.2011.
În motivare, se arată că, reclamanta a cumpărat de la tatăl său Pîșnei I. suprafața de 8.600 m.p. teren și casă, cu toate anexele gospodărești, la data de 21.10.2009, prin contractul de v/c autentificat sub nr. 2216, iar la data de 27.10.2009 a dobândit proprietatea și asupra suprafeței de_ m.p. înscrise în Titlul de proprietate nr._/3.01.1994 și Titlul de proprietate nr. 1134/28.12.2002, prin contractul de v/c autentificat sub nr. 9426.
Mai arată că la data de 7.05.2011 pârâtul T. C. a venit împreună cu un nepot și, cu un buldozer condus de S. I., a început să sape terenul și să împingă pământul spre iazul său, pe care l-au astupat parțial. Le-a solicitat să nu mai facă săpături pentru că acestea îi afectează structura terenului, fosa, instalația electrică, casa. Din cauza săpăturilor i s-a distrus faianța din baie și bucătărie, instalația de apă a devenit inutilizabilă.
Terenul ce a fost lucrat este proprietatea sa, dar pârâtul l-a folosit din anul 2009, pe suprafața de 4114 m.p. fiind semănată lucernă.
Solicită ca T. C. să o despăgubească cu suma de 60.000 lei reprezentând daune morale, suma de 30.000 lei reprezentând distrugere sol, acoperirea a 7 m.p. din iaz și distrugerile de la casă și fosă, suma de 9.000 lei reprezentând recolta strânsă de pe terenul ei în anii 2009 – 2012 (lucernă), suma de 40.000 lei, distrugerile ce s-au făcut cu buldozerul și cheltuieli de judecată.
În dovedire, s-au depus înscrisuri și s-a solicitat administrarea probei testimoniale și a celei cu expertiză.
Pârâții T. C. și T. E., legal citați, au formulat întâmpinare (fila 45 ds.), prin care au invocat, pe cale de excepție, netimbrarea sau insuficienta timbrare a cererii, iar pe fondul cauzei au solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, cu acordarea cheltuielilor de judecată.
În motivare, se arată că pârâții sunt proprietarii suprafeței de 5.000 m.p. conform Titlului de proprietate nr._/3.11.1995, această suprafață de teren învecinându-se în partea de est cu terenul proprietatea reclamantei. Suprafața din titlul de proprietate arătat i-a revenit în urma partajului voluntar făcut cu celălalt coproprietar și o deține din 1990 – 1991.
Până în vara anului 2011 nu au existat neînțelegeri nici cu Pîșnei I. și nici cu reclamanta. În urma unui scandal provocat de reclamantă în data de 7.06.2011 s-a deplasat la fața locului un reprezentant al primăriei și un polițist ce au întocmit un proces verbal.
Consideră că nu datorează reclamantei daune morale pentru că nu i-au creat nici un prejudiciu de ordin moral și nici material. În vara anului 2011 au procedat la nivelarea unei ridicături de pământ, prin translare în vechiul iaz, dar cu acea ocazie nu s-au adus stricăciuni la casă și nici la fosă.
În susținere, s-au depus la dosar înscrisuri.
La data de 6.09.2012 reclamanta a depus la dosar precizări (fila 62 și urm.) referitor la daunele pe care le solicită și a detaliat distrugerile ce au fost produse. O nouă precizare a fost depusă de către reclamantă la data de 3.10.2012 (fila 87 ds.).
C. L. de aplicare a Legii Fondului Funciar Frumușica nu a formulat întâmpinare, dar a comunicat instanței o adresă (fila 101 ds.), în care arată că s-au făcut măsurători prin deplasare la fața locului și s-a constatat că modul de deținere corespunde rolurilor agricole, proceselor verbale de punere în posesie și titlurilor de proprietate.
La data de 8.04.2013 reclamanta a formulat o nouă precizare a acțiunii, apreciind valoarea distrugerilor la suma de 59.000 lei și solicită și stabilirea hatului în partea de vest a casei pe vechiul amplasament, după cum a fost în anii 1920, 1990 și au fost puși în posesie.
În ceea ce privește distrugerile ce i-au fost aduse s-a mai făcut o precizare prin înscrisul depus la data de 6.09.2013 – fila 188 dosar.
Mai apoi, în data de 7.01.2014 (fila 271 ds.) reclamanta vine și precizează că . o solicită este 438 și nu 429, în această parcelă (438) existând iazul mic ce i-a fost acoperit.
La data de 24.02.2014, reclamanta revine cu o nouă cerere, fila 329ds., prin care arată că în spatele grădinii sale se întinde și terenul bunicii ei, Pîșnei Z. de 1 ha., situat în p.c. 429/213 și înscris în Titlul de proprietate nr._/30.11.2003, după acest teren, al bunicii, urmând terenul unchiului său, Pîșnei D., pârâtul T. C. ocupând teren de la toți.
La solicitarea expresă a instanței de a preciza dacă se solicită grănițuirea proprietăților, reclamanta, prin înscrisul de la fila 46, vol. II, arată că nu solicită grănițuirea.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Pîșnei O., așa cum a fost precizată pe parcursul judecății și cum s-a stabilit cadrul procesual de către instanță, s-a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâții T. C. și T. E., dar și cu C. L. de Fond Funciar a . dispună: obligarea pârâților T. să-i lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 4114 m.p. teren pe care l-a dobândit prin contractul de v/c autentificat sub nr. 2216/21.10.2009 de B.N.P. T. P., din p.c. 438. A mai solicitat obligarea acestora la plata sumei de 10.000 lei pentru distrugerea rezistenței solului, suma de 5.000 lei pentru distrugerea fosei de ciment, suma de 10.000 lei pentru distrugerea iazului mic prin acoperire cu nisip, balast și pământ, suma de 15.000 lei pentru distrugerea instalației de apă în casă și afară, a cablului electric și a conductei de apă, distrugerea pereților casei și a faianței de pe aceștia, suma de 10.000 lei daune morale pentru suferința provocată de lovituri, 9.000 lei contravaloarea recoltei pe care pârâtul a strâns-o de pe terenul ei.
Pe parcursul judecății s-a mai solicitat de către reclamantă și grănițuirea, dar la solicitarea instanței de a preciza această cerere și de a o timbra, reclamanta a comunicat că nu solicită grănițuirea.
S-a formulat această cerere de chemare în judecată și în contradictoriu cu C. L. de Fond Funciar a . i-ar fi susținut pe pârâți când a fost întocmit un proces verbal de punere în posesie, în anul 2011.
Pârâții au invocat prin întâmpinare excepția netimbrării, excepție pe care instanța o va respinge, dat fiind faptul că prin încheierea din data de 11.06.2014 s-a admis cererea de ajutor public judiciar pentru suma de 2109,9 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru.
Instanța a invocat, din oficiu, excepția lipsei calității procesuale pasive a Comisiei Locale de Fond Funciar a . a fost soluționată prin încheierea din data de 6.05.2014, reținând-se faptul că față de această pârâtă nu s-au formulat pretenții, ci doar se solicită a se acorda relații pentru soluționarea litigiului.
Pentru soluționarea cauzei s-au depus la dosar atât din partea pârâților, cât și din partea Comisiei Locale de Fond Funciar a . dreptul de proprietate asupra terenului ce l-au avut în proprietate autorii lor, dar și ceea ce au în proprietate în prezent. Reclamanta a mai depus la dosarul cauzei și înscrisuri privind materialele folosite pentru casă în dovedirea faptului că prin lucrările efectuate de către pârâți i s-au adus stricăciuni.
S-a mai solicitat de către reclamantă și efectuarea unei expertize tehnice pentru a se determina suprafața ocupată de pârâți, dar și o a doua pentru a se identifica distrugerile ce i-au fost produse prin lucrările de nivelare a solului și de astupare a iazului mic.
Potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2216/21.10.2009 la B.N.P. G. T. P., reclamanta a cumpărat de la tatăl său suprafața de 8600 m.p. teren situat în intravilanul și extravilanul comunei Frumușica, județul B., în p.c. 439, 440, 441, 429/56 și 438, precum și construcțiile edificate pe acest teren. Pentru respectivul teren tatăl său deținea Titlul de proprietate nr._/1994 (fila 134 ds.), dreptul de proprietate fiind dobândit prin reconstituire. În aceeași zonă și alte rude ale reclamantei mai au teren reconstituit, astfel: Pușnei Gh. I. în p.c. 416/400 (fila 10), Pâșnei D., în p.c. 429/19 (fila 332) și Pâșnei P., Pușnei P., Pușnei I. și C. M., în p.c. 429/213 (fila 282 ds.).
Vecini cu proprietatea reclamantei sunt și pârâții, care, potrivit titlului de proprietate nr._/3.08.1995 (fila 108, vol. II) au în proprietate teren în p.c. 429/52, suprafața de 3500 m.p. și în p.c. 442/71 suprafața de 1500 m.p.
Pentru terenul pe care-l are în proprietate reclamanta a făcut și intabulare (fila 29 ds.), dar această intabulare a fost efectuată ca urmarea declarației reclamantei, nefiind avut în vedere un proces verbal de punere în posesie sau un plan parcelar. De altfel, C. L. de Fond Funciar Frumușica a depus la dosar, abia pentru termenul din data de 10.03.2015 (fila 176 și urm. vol. al II-lea) un registru al parcelelor, cu dimensiuni ale acestora. Dar, acest plan parcelar, chiar dacă a stat la baza punerilor în posesie (potrivit susținerilor comisiei locale), el nu a fost avut în vedere la întocmirea titlurilor de proprietate (fila 237 vol. II ds.), a fișelor tehnice. Așadar, acest plan parcelar, chiar dacă a stat la baza punerilor în posesie, el nu a fost avut în vedere la întocmirea fișelor tehnice pentru titlurile de proprietate și, ca urmare, nu poate fi avut în vedere nici pentru prezenta acțiune, unde, pentru a se stabili dacă pârâții ocupă sau nu teren din cel aparținând reclamantei, trebuie comparate titlurile de proprietate.
În vederea comparării titlurilor de proprietate s-a solicitat și desemnat un expert în cauză, pentru efectuarea unei expertize prin care să se identifice terenurile aparținând părților, modul de posesie și dacă pârâții ocupă sau nu teren din cel al reclamantei.
Pe parcursul judecății și al efectuării raportului de expertiză, C. L. de Fond Funciar a . instanței că titlul de proprietate al pârâților este greșit întocmit în ceea ce privește situarea suprafeței de 0,35 ha.. Dar, acest demers de corectare a respectivului titlu nu a fost finalizat. Ca urmare, expertul a avut în vedere la întocmirea raportului de expertiză titlurile de proprietate, așa cum sunt ele emise în prezent.
Identificarea terenurilor aparținând părților s-a efectuat de dl expert C. M. (fila 147 și urm. vol. II dosar), din schița aferentă raportului de expertiză (fila 148) și din explicațiile oferite de expert în fața instanței (fila 166 ds. vol. II) reieșind faptul că terenul pe care reclamanta îl revendică, situat între punctele 3, 4, F, E din schița de la fila 148, este situat în p.c. 437 și nu este înscris în titlul de proprietate al acesteia. De altfel, respectivul teren, chiar dacă este deținut de familia T., nici aceștia nu îl au înscris în titlul de proprietate.
În ceea ce privește posesia acestui teren, instanța va avea în vedere și declarațiile celor doi martori audiați în cauză, N. V. și N. A., care au declarat că la momentul actual, gardul ce desparte proprietățile părților este același cu cel ce a existat și atunci când trăia autorul reclamantei, Pîșnei I..
Întrucât acțiunea în revendicare presupune ca reclamantul să fie proprietarul terenului revendicat de la posesorul neproprietar, iar în cauză reclamanta nu a făcut dovada dreptului său de proprietate asupra p.c. 437, în temeiul art. 480 Cod civil, va respinge acțiunea de revendicare.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a avut în vedere și obiecțiunile formulate de reclamantă, referitor la faptul că expertul ar fi introdus, de la sine, p.c. 437 în discuție, dar potrivit hărții cadastrale depuse la dosar (fila 180 vol. II), această parcelă 437 este situată așa cum a fost ea identificată de către expert. Chiar dacă prin acțiune reclamanta a indicat că terenul ce îi este ocupat se află în p.c.438, conform raportului de expertiză, p.c.438 este deținută de către reclamantă, iar ceea ce se revendică așa cum a fost indicat la fața locului de către reclamantă este p.c.437.
Față de întreg probatoriul administrat în cauză, instanța apreciază că se impune din partea Comisiei Locale de Fond Funciar a . noi măsurători în teren și a face propuneri pentru corectarea titlurilor de proprietate emise părților, conform proceselor verbale de punere în posesie, planurile parcelare, etc.
Referitor la pretențiile bănești ale reclamantei, s-a dispus, la solicitarea acesteia, efectuarea unei expertize imobiliare având ca obiective evaluarea distrugerilor existente la fosa septică, a iazului mic, a instalației de apă din interiorul și exteriorul casei, a conductelor de apă, a pereților casei (filele 307 - 328 ds.).
Potrivit concluziilor raportului de expertiză, distrugerile, așa cum sunt ele denumite și descrise de reclamantă, nu pot avea relații de cauzalitate cu lucrările efectuate de un excavator. În opinia expertului, degradările fosei septice sunt datorate condițiilor tehnice total neconforme de realizare a acestei construcții, distrugerea iazului mic este considerată o îmbunătățire, prin faptul că terenul aferent a intrat în circuitul agricol și degradările de la casă sunt din cauza vechimii și stării de neîntreținere, în conformitate cu normele de exploatare normală a unei clădiri de locuit.
De reținut este și faptul că reclamanta a formulat și plângere penală împotriva pârâților, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de “lovire sau alte violențe”, “amenințare”, “tulburare de posesie”, “distrugere” și “calomnie”. În soluționarea acestei plângeri, s-au efectuat cercetări de către organele de poliție, inclusiv o cercetare la fața locului, prilej cu care s-a întocmit un proces verbal (fila 59-60 ds.). În cuprinsul procesului verbal se menționează că s-a constatat că pe terenul aparținând lui T. C., pe o suprafață de 60 x 10,7 m. au fost efectuate lucrări de nivelare a solului cu utilaje grele și lipită de gardul vestic, este construită o fosă septică din beton, cu dimensiunea 2,5 x 3 m. Examinată fiind structura din beton a fosei, s-a constatat faptul că, pe alocuri, betonul este sfărâmat, fără a fi afectată integritatea structurii.
Casa reclamantei este construită la o distanță de 1,10 m. față de gardul ce delimitează curtea de terenul aparținând lui T. și unde au fost efectuate lucrările de nivelare. Cercetând peretele vestic și cel nordic al casei, au fost descoperite mai multe fisuri în tencuiala de ciment, despre care reclamanta susține că s-au produs ca urmare a trepidațiilor. Dar, organul de cercetare examinându-le, concluzionează că respectivele fisuri au un aspect vechi, muchiile acestora fiind degradate de intemperii.
În casa aparținând reclamantei, în bucătărie și în baie au fost găsite plăci din gresie desprinse de pe perete.
În urma cercetărilor efectuate, s-a reținut în referatul întocmit de polițist că martorul A. I. a fost cel care i-a montat gresia reclamantei în casă, aceasta însă nu i-a pus la dispoziție material (adeziv) corespunzător, gresia a fost lipită pe pereți cu ciment și, anterior datei la care s-au efectuat lucrările cu excavatorul a fost contactat de Pâșnei O., care i-a spus că s-a desprins gresia și s-au înțeles referitor la remontarea acesteia.
S-a mai reținut în referatul întocmit că leziunile din certificatul medico-legal nr. 423/D/9.05.2011 emis de L.M.L. B. sunt minore și nu necesită îngrijiri medicale, iar potrivit lui S. I., pârâții sunt persoane în vârstă și nu i-a văzut să o lovească pe reclamantă, mai mult, aceasta avea un comportament agresiv și s-a pus în cupa excavatorului, s-a împiedicat și a căzut pe jos.
Prin Rezoluția de neîncepere a urmăririi penale dată în ds.nr.2235/P/2011 din 11.10.2011 (fila 56) s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii T. C. și T. E., cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunii de “lovire sau alte violențe”, “tulburare de posesie” și “distrugere”, întrucât faptele nu există.
Respectiva rezoluție a fost confirmată de procurorul ierarhic superior, prin Ordonanța de respingere din 23.02.2012.
Așadar, cum potrivit dispozițiilor art. 22 Cod procedură civilă vechi “hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile care judecă acțiunea civilă, cu privire la existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia”, instanța va reține că nu există distrugeri la bunurile aparținând reclamantei (fosă septică și casă), care să fi fost produse din culpa pârâților. Chiar dacă plângerea penală a reclamantei nu a fost finalizată printr-o hotărâre judecătorească, aceasta nu a fost obținută întrucât Pâșnei O. nu a înțeles să atace Ordonanța de respingere din 23.02.2012 la instanță.
Concluziile referatului întocmit de polițist și a Rezoluției de neîncepere se coroborează cu concluziile raportului de expertiză Ț., în care se menționează că distrugerile constatate nu sunt din cauza lucrărilor efectuate de pârâți ci, ca urmare a trecerii timpului și neîntreținerii casei, a lucrărilor și materialelor deficitare efectuate, nu s-a putut stabili o legătură de cauzalitate între prejudiciu și lucrările de excavare.
S-a mai solicitat de către reclamantă și suma de 10.000 lei pentru distrugerea rezistenței solului și suma de 10.000 lei pentru distrugerea iazului mic, prin acoperire cu nisip, balast și pământ. Dar, așa cum s-a reținut în soluționarea capătului de cerere având ca obiect revendicare, suprafața de teren pe care era situat iazul mic nu apare ca fiind proprietatea reclamantei și, ca urmare, nu este persoana îndreptățită a solicita eventuale despăgubiri.
Despăgubirile pentru distrugerea rezistenței solului nu pot fi acordate, întrucât nu s-a probat existența unor asemenea distrugeri, nici unul dintre experți nu le-a putut identifica și cuantifica.
În ceea ce privește cererea de acordare de daune morale în cuantum de 10.000 lei pentru suferința provocată de lovituri, instanța o va respinge, ca neîntemeiată, pe următoarele considerente: s-a reținut prin rezoluția de neîncepere a urmăririi penale că fapta de “lovire sau alte violențe” nu există, nu s-a formulat probatoriu din care să reiasă că reclamanta ar fi fost lovită de pârâți și ca urmare a acestor lovituri, să i se fi produs vreo suferință.
Referitor la suma de 9.000 lei solicitată și reprezentând contravaloarea recoltei pe care pârâtul a strâns-o de pe terenul ei, instanța va respinge și această cerere, ca neîntemeiată, întrucât terenul avut în vedere nu aparține reclamantei, nu s-a făcut dovada existenței unei culturi înființată de aceasta și nici ca pârâții ar fi fost cei care au ridicat-o.
Pentru toate considerentele expuse anterior, instanța va respinge acțiunea reclamantei, ca nefondată.
În temeiul art.19 alin.1 din O.U.G. nr. 51/2008 ajutorul public acordat reclamantei prin Încheierea din data de 11.06.2014 în cuantum de 2109,9 lei rămâne în sarcina statului.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, instanța va obliga reclamanta la plata sumei de 200 lei, către pârâții T. C. și T. E., cu titlu de cheltuieli de judecată.
Văzând că cererea a fost legal timbrată,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția netimbrării.
Admite excepția lipsei calității procesual pasive a Comisiei Locala de Fond Funciar Frumușica.
Respinge acțiunea având ca obiect revendicare și pretenții formulată de reclamanta Pâșnei O., domiciliată în Municipiul Piatra N., ., jud. N., în contradictoriu cu pârâții T. C. și T. E., domiciliați în ., jud. B. și C. L. de Fond Funciar Frumușica.
În temeiul art.19 alin.1 din OUG nr.50/2008 ajutorul public judiciar în cuantum de 2109,9 lei acordat reclamantei prin încheierea din data de 1.06.2014 rămâne în sarcina statului.
Obligă reclamanta să le plătească pârâților T. C. și T. E. suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29 mai 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. T.C./Tehnored. T.C../ex.6/2.06.2015
| ← Fond funciar. Sentința nr. 5362/2015. Judecătoria BOTOŞANI | Partaj judiciar. Sentința nr. 5454/2015. Judecătoria BOTOŞANI → |
|---|
