Actiune in regres. Sentința nr. 180/2013. Judecătoria BRĂILA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 180/2013 pronunțată de Judecătoria BRĂILA la data de 10-01-2013 în dosarul nr. 699/196/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BRĂILA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 180/2013
Ședința publică de la 10 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. B.
Grefier R. F.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamant . GROUP SA,cu sediul în București, sector 1, . și pe pârât U. A. TERITORIALĂ A MUNICIPIULUI B., având ca obiect actiune in regres .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns av.T. Ș. pentru reclamantă, lipsă fiind pârâții .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este al 5 -lea termen de judecată, acțiune legal timbrată, a fost comunicat raportul de expertiză dispus în cauză, după care,
Av T. Ș. pentru reclamantă, arată că aceasta nu are obiecțiuni cu privire la raportul de expertiză efectuat în cauză.
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța, acordă cuvîntul pe fond.
Av T. Ș., pe fondul cauzei, pentru reclamantă, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, obligarea pârâtului la plata sumei de 897 lei cu titlu de despăgubire și a dobânzii legale .Cererea este dovedită cu probele administrate în cauză, cu raportul de expertiză dispus de instanță .Solicită și plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxa de timbru, onorariu de avocat și onorariu pentru expert.
Instanța, în urma deliberării a pronunțat următoarea hotărâre.
INSTANȚA
Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instanțe la data de 17.01.2012, sub nr._, reclamanta . Group SA București a chemat in judecata pe pârâții C. L. B. și UAT a Municipiului B., solicitând instanței ca, prin hotararea pe care o va pronunța, sa dispună obligarea acestora la plata sumei de 897,94 lei reprezentând despăgubiri civile și a dobânzii legale calculate începând cu data introducerii prezentei acțiuni, până la data achitării integrale a debitului, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea cererii legal timbrată, reclamanta a aratat ca la data de 09.11.2009, conducătorul auto A. O. a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_, în B., pe . trecerea BAC dinspre Tulcea, intrând într-o groapă din carosabil, nesemnalizată, avariind autovehiculul. Acest aspect rezultă din înștiințarea făcută de către păgubit, constatările efectuate la fața locului de către specialiștii reclamantei, fotografii și declarația persoanei păgubite. Proprietarul autoturismului avariat a solicitat despăgubirea cuvenită în baza poliței de asigurare facultativă C -_, valabilă la data producerii accidentului, iar în baza cererii asiguratului a fost plătită suma de 897,94 lei. A mai arătat că, în baza art. 22 alin. 1 din Legea nr. 136/1995, s-a subrogat în drepturile asiguratului solicitând obligarea pârâtelor întrucât acestea nu și-au îndeplinit obligațiile care le reveneau conform legii pentru evitarea evenimentului.
In drept, cererea a fost intemeiata pe dispoziții din NCC, Legea nr. 136/1995, Legea nr. 215/2001, OUG nr. 195/2002 și ale C. pr. civilă.
Pentru termenul din data de 14.06.2012, paratul Municipiul B. a depus întâmpinare prin care arată că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, nu s-a făcut dovada plății despăgubirii către asigurat, iar culpa în producerea pagubei aparține conducătorului auto care n-a adaptat viteza condițiilor de drum și n-a dat dovadă de atenția cuvenită pentru a ocoli groapa din carosabil. Pentru aceste motive solicită respingerea cererii de chemare în judecată.
La termenul din data de 27.09.2012, reclamanta arată că înțelege să se judece doar cu pârâtul Municipiul B., deoarece drumul pe care s-a produs accidentul este în administrarea sa.
S-au depus la dosarul cauzei, în copie: invitație la conciliere cu dovada comunicării, dosarul de daună și a fost întocmit raportul de expertiză tehnică.
Analizând actele si lucrările dosarului instanța reține următoarea situație de fapt:
La data de 09.11.2009, conducătorul auto A. O. a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_, în B., pe . trecerea BAC dinspre Tulcea, intrând într-o groapă din carosabil, nesemnalizată, avariind autovehiculul. Acest aspect rezultă din înștiințarea făcută de către păgubit, constatările efectuate la fața locului de către specialiștii reclamantei, fotografii și declarația persoanei păgubite. Proprietarul autoturismului avariat a solicitat despăgubirea cuvenită în baza poliței de asigurare facultativă C -_, valabilă la data producerii accidentului, iar în baza cererii asiguratului a fost plătită suma de 897,94 lei. Asigurătorul, în baza art. 22 alin. 1 din Legea nr. 136/1995, s-a subrogat în drepturile asiguratului solicitând obligarea pârâtelor întrucât acestea nu și-au îndeplinit obligațiile care le reveneau conform legii pentru evitarea evenimentului.
Potrivit art. 22 din Legea nr.136/1995, în limitele indemnizației plătite în asigurările de bunuri și de răspundere civilă, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei.
În cauza de față, reclamanta, in temeiul art. 22 din Legea nr.136/1995, subrogându-se în drepturile asiguratului său A. O., s-a regresat împotriva pârâtului Municipiul B., in calitate de persoană responsabilă de producerea pagubei.
Potrivit art. 998 C. civil, orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara. Din prevederile legale menționate rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiții: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat.
Astfel, fapta ilicită a pârâtului constă într-o inacțiune, întrucât nu și-a îndeplinit obligațiile de a lua măsuri pentru menținerea permanentă în stare tehnică bună a drumurilor pe care le administrează, și pentru instalarea, aplicarea și întreținerea mijloacelor de semnalizare rutieră și a echipamentelor destinate siguranței circulației,
ținând evidența acestora. Inacțiunea constituie o faptă ilicită, ori de cât ori norma legală obligă pe o anumită persoană să acționeze într-un anumit mod, cerință legală care nu a fost respectată.
Aceste obligații rezultă din prevederile OUG nr. 195/2002 coroborate cu prevederile Legii nr. 215/2001.
Din toate probele administrate în cauză rezultă că pârâtul nu și-a îndeplinit obligațiile mai sus-menționate.
Prejudiciul este dat de avariile provocate autoturismului cu nr. de înmatriculare_ și rezultă din înscrisurile depuse la dosar de reclamantă și din raportul de expertiză efectuat în cauză iar legătura de cauzalitate rezultă din modul de săvârșire al faptei, în raportul de expertiză fiind menționat că evenimentul auto și avarierea autoturismului s-a produs datorită impactului cu marginea unei gropi din carosabil, nesemnalizată.
Cu privire la vinovăția pârâtului, aceasta rezultă chiar din inactiunea acestuia, care a rămas pasiv față de starea respectivului drum și nu a semnalizat-o corespunzător.
Instanța nu va reține apărările pârâtului în sensul că este și culpa conducătorului auto care nu adaptat viteza la condițiile de drum întrucât nu a dovedit nici într-un fel aceste susțineri, ori, potrivit art. 1169 C. civil cel care face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească, iar obligația conducătorului auto de a semnala administratorului drumului existența denivelării în carosabil nu înlătură răspunderea pârâtului, nefiind o cauză exoneratoare de răspundere.
Instanta mai retine si faptul că, pentru o deplină reparare a prejudiciului, reclamanta are dreptul și la plata dobânzii legale aferente sumei plătite, calculate de la data de 17.01.2012, până la achitarea integrala a debitului.
Pentru aceste considerente, reținând că în cauză au fost dovedite condițiile răspunderii civile delictuale, față de dispozitiile art. 998, art. 999 C.civ. și art. 22 din Legea 136/1995, instanta apreciaza intemeiata prezenta cerere, urmand a o admite ca atare si va obliga paratul la plata catre reclamanta a sumei de 897,94 lei cu titlu de despăgubiri și dobânda legală calculată la suma datorată, începând cu data de 17.01.2012, pana la data achitării integrale a debitului.
In baza art. 274 C. pr. civilă, instanta va obliga pârâtul să plătească reclamantei suma de 1.180,34 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând din onorariu expert, onorariu avocat, taxa judiciară de timbru si timbru judiciar, achitate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea, precizată privind pe reclamant . GROUP SA,cu sediul în București, sector 1, . și pe pârât U. A. TERITORIALĂ A MUNICIPIULUI B., având ca obiect actiune in regres .
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 897,94 lei cu titlu de despăgubiri civile și dobânda legală calculată la suma datorată, începând cu data depunerii cererii de chemare în judecată la instanță – 17.01.2012, pana la data achitării integrale a debitului.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 1.180,34 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu recurs in 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.01.2013.
Președinte, D. B. | ||
Grefier, R. F. |
D.B/R.F. 18 Ianuarie 2013
| ← Pretenţii. Sentința nr. 3059/2013. Judecătoria BRĂILA | Somaţie de plată. Sentința nr. 1396/2013. Judecătoria BRĂILA → |
|---|
