Anulare act. Sentința nr. 6081/2013. Judecătoria BRAŞOV

Sentința nr. 6081/2013 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 08-04-2013 în dosarul nr. 9634/197/2012

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA B.

DOSAR CIVIL NR._

SENTINȚA CIVILĂ NR. 6081

Ședința publică din 08.04.2013

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE – C. N. – judecător

GREFIER – G. M. B.

Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 15.03.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face corp comun cu prezenta sentință, dată la care instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 260 C.pr.civ. a amânat pronunțarea pentru data de 22.03.2013, 29.03.2013, 05.04.2013 si ulterior pentru data de astăzi, 08.04.2013.

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 24.04.2012, sub nr._, reclamanta S. C. M. a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâta U. S. Haret

-să se constate că între părți a intervenit contractul de studii universitare de masterat care nu a îmbracat forma scrisa;

-să se dispună anularea contractului menționat pentru nevalabilitatea consimțământului reclamantei la încheierea acestuia;

-sa se dispună obligarea paratei la restituirea către reclamanta a sumei de 1200 lei reprezentând contravaloarea taxei de școlarizare;

-să se dispună obligarea paratei la plata către reclamanta a sumei de 4000 lei cu titlu de daune morale, cu cheltuieli de judecata.

În motivare se arată că în cursul anului 2010, ulterior absolvirii facultății, reclamanta s-a înscris la U. S. Haret-Facultatea de Psihologie si Pedagogi Brasov, în vederea urmării cursurilor de master specializarea –Strategii avansate în educația copilului. La momentul înscrierii, reclamantei i s-a comunicat faptul ca specializarea este acreditata de către Ministerul Învățământului.

Se mai arată că la data înscrierii, reclamanta a achitat si taxa de școlarizare în valoare de 1200 lei, pentru cursurile din anul I. Ulterior absolvirii primului an de studii, reclamanta a aflat ca specializarea nu este acreditata de Ministerul Învatamantului, aspect ce reiese din adresa nr. 9335/12.10.2011 emisa de Agentia R. de asigurare a Calitatii Învațamântului Superior. Reclamanta a mai fost informata, ca urmare a demersurilor efectuate, că pentru recunoașterea studiilor si a diplomelor trebuie ca specializarea/programul de studii care a fost urmat sa fie atestata sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate. Prin Adresa nr._/17.11.2011 se specifică faptul că programul de studii de masterat „Strategii avansate în educatia copilului” din cadrul Universitatii S. Haret nu se regaseste in evidentele Ministerului Educatiei, Cercetarii,Tineretului si Sportului.

Reclamanta învederează ca împrejurarea ca masterul la care s-a înscris sa fie acreditat a fost determinant la înscrierea sa în vederea urmării cursurilor acestei universitati, avand in vederea profesia sa, de invatatoare si cerintele in acest domeniu.

Consimțământul său a fost afectat de dol, care potrivit dispozitiilor art. 960 C.civ. este o cauza de nulitate a conventiei.

În drept au fost invocate dispozitiile art. 953, 960, 961 C.civ..

În probațiune, reclamanta a solicitat încuviintarea probei cu înscrisuri, interogatoriul paratei si proba testimoniala cu un martor. La dosar au fost depuse înscrisurile la care se face referire în acțiune.

Acțiunea a fost legal timbrata cu taxă judiciara de timbru în valoare de 423 lei si timbru judiciar.

Pârâta, U. S. Haret, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate ca neîntemeiata (f. 16).

Pe cale de excepție, pârâta a invocat excepția netimbrarii acțiunii, arătând că reclamanta nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru.

Cu privire la fondul cauzei, parata învederează că reclamanta a ales sa denunțe unilateral contractul de studii, fapt materializat prin nerespectarea si neîndeplinirea obligatiilor asumate prin contract, respectiv de a frecventa cursurile si de a achita taxele de scolarizare. Din acest punct de vedere, motivul ce a stat la baza pozitiei reclamantei nu are relevanta juridica, atat timp cat aceasta a renuntat sa își îndeplinească obligatiile si în conditiile în care pârâtei nu îi este imputabila o încălcare sau neîndeplinire a vreunei obligatii asumate. Astfel, nimeni nu se poate prevala de propria culpa pentru a obține protejarea unui drept.

Pârâta mai arata ca nu poate fi invocat dolul, ca si eroare de consimțămant, atat timp cat la momentul înscrierii, pe site-ul USH era publicat cadrul legal în care a fost organizat masteratul. Totodata, se arata ca reclamanta a beneficiat de drepturile prevazute in Carta Universitara si în Regulamentul de organizare si desfasurare a studiilor de masterat, fiindu-i asigurata pregatire de înalta calificare, prin organizarea activitatilor didactice, stiintifice, in conformitate cu dispozitiile legale. La momentul înscrierii sale, reclamanta a semnat fisa de înscriere la studii universitare în care se stipuleaza în mod expres ca „în cazul retragerii mele, la cerere, dupa începerea anului universitar, nu se restituie nimic din suma pretinsa”.

În drept au fost invocate dispozitiile art. 943, 947 C.civ., art. 969 C.civ..

În probațiune, pârâta a solicitat încuviintarea probei cu înscrisuri, depunand la dosarul cauzei înscrisurile la care se face referire în cuprinsul întampinarii.

La termenul din data de 18.01.2013, în temeiul dispozitiilor art. 137 alin. 1 C.pr.civ., instanta a pus în discuția părților excepția netimbrării acțiunii, excepție ce a fost respinsa cu motivarea din încheierea de ședinta de la acel termen, care face corp comun cu prezenta sentință.

În temeiul dispozitiilor art. 167 C.pr.civ., instanta a încuviintat pentru reclamanta proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâtei si proba testimoniala cu un martor, iar pentru parata a încuviințat proba cu înscrisuri. Răspunsul paratei la interogatoriul formulat de reclamanta a fost depus la dosarul cauzei la termenul din data de 15.03.2013. Martora L. M. E. a fost audiata la termenul din data de 15.03.2013, declarația sa fiind consemnata si atașata la dosarul cauzei.

Analizând actele și lucrările cauzei civile de față, instanța reține următoarele:

Din analiza probelor administrate în cauza, instanța reține că prin semnarea de către reclamanta la data de 16.10.2010 a fisei de înscriere la studii universitare de masterat anul I (f. 18), s-a încheiat între părți o convenție nenumita, avand ca obiect obligația asumata de către parata U. S. Haret de a presta in beneficiul reclamantei servicii educationale, in schimbul achitarii de catre aceasta a unei taxe anuale, in valoare de 1200 lei, taxa ce se achita integral sau in doua rate semestriale. Așadar, prin semnarea fisei de înscriere, reclamanta a acceptat oferta paratei, solicitând înscrierea în anul universitar 2010-2011 la programul de studii universitare de masterat „Strategii avansate în educația copilului”.

Potrivit anuntului oficial de pe site-ul Universitatii S. Haret, publicat anterior datei de 16.10.2010 ca urmare a anuntarii candidatilor admisi la studii universitare masterat (f. 47), specializarea „Strategii avansate în educatia copilului” era acreditata, acreditarea urmand a fi publicata, pentru invatamantul de zi.

Instanta mai retine ca reclamanta are profesia de cadru didactic in invatamantul primar, fiind absolventa a Facultatii de Pedagogie si Psihologie, licentiata in psihologie, in sistem Bologna, cursuri de 3 ani.

Reclamanta a frecventat cursurile de master in anul scolar 2010-2011, promovând toate examenele, aspect ce reiese din fisa situatiei scolare (f. 41) si a achitat taxa anula de studii, în valoare de 1200 lei, astfel cum reiese din chitanta nr._/16.10.2010 (f. 42) si din chitanta . nr._ din data de 17.01.2011 (f. 29).

În urma demersurilor efectuate de reclamanta si de ceilalti cursanți ai specializării „Strategii avansate in educatia copilului”, prin adresa nr. 9335/12.10.2011, Agentia R. de Asigurare a Calitatii in Invatamantul Superior i-a informat ca programul de studiu universitar de masterat ales de acestia, desfasurat în cadrul Facultatii de Psihologie Brasov a Universitatii S. Haret nu este acreditat în anexele 1-3 ale Ordinului MECTS nr. 5224/2011 (f. 57). F. de aceasta împrejurare, reclamanta a înteles să nu mai achite taxa anuală de școlarizare pentru anul II de studii si nici sa frecventeze cursurile specializarii de studii Strategii avansate in educatia copilului.

În drept, instanta reține aplicabilitatea urmatoarelor dispozitii legale

Potrivit dispozițiilor art. 948 C.civ., „ condițiile esentiale pentru validitatea unei convenții sunt: 1. capacitatea de a contracta; 2. Consimțământul valabil al părții ce se obligă; 3. un obiect determinat; 4. o cauza licită”.

Potrivit dispozitiilor art. 953 C.civ., „Consimțământul nu este valabil, când este dat prin eroare, smuls prin violență, sau surprins prin dol”.

Potrivit dispozitiilor art. 960 C.civ., “Dolul este o cauză de nulitate a convenției când mijloacele viclene, întrebuințate de una din părți, sunt astfel, încât este evident că, fără aceste mașinații, cealaltă parte n-ar fi contractat. dolul nu se presupune”.

Potrivit dispozitiilor art. 961 C.civ., „ Convenția făcută prin eroare, violență sau dol, nu este nulă de drept, ci dă loc numai acțiunii de nulitate”.

Potrivit dispozițiilor art. 998 C.civ. „Orice faptã a omului, care cauzeazã altuia prejudiciu, obligã pe acela din a cãrui gresealã s-a ocazionat, a-l repara”.

Potrivit dispozițiilor art. 999 C.civ. „Omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar si de acela ce a cauzat prin neglijenta sau prin imprudenta sa”.

Prin acțiunea formulata, reclamanta a solicitat instantei sa dispuna anularea contractului de studii, având in vedere împrejurarea ca reclamanta si-a dat un consimțământ viciat la încheierea acestui contract, consimțământul fiind afectat de dolul care a provenit de la parata.

Dolul, ca si viciu de consimțământ, constă în inducerea în eroare a unei persoane, prin mijloace viclene sau dolosive, pentru a o determina sa încheie un anumit act juridic, dolul fiind consacrat ca si eroare provocata. În lipsa acestor manevre dolosive, persoana care invoca acest viciu de consimtamant nu ar fi contractat. Structura dolului, ca viciu de consimțămant, presupune un element obiectiv, utilizarea mijloacelor frauduloase, dar si un element subiectiv, intenția de induce în eroare cu scopul de a determina o persoana sa încheie un anumit act juridic.

Sancțiunea care intervine in cazul constatării de catre instanța a împrejurarii ca una din partile unui contract si-a dat consimțământul la încheierea contractului ca urmare a acestor manevre frauduloase utilizate de cealalta parte contractanta este nulitatea relativa a actului.

În doctrina, s-a apreciat ca elementul material existent in structura dolului, manevrele frauduloase utilizate, dau dreptul persoanei care invoca acest viciu de consimtamant sa exercite si o actiune întemeiata pe dispozitiile raspunderii civile delictuale, de reparare a prejudiciului cauzat prin întrebuintarea mijloacelor dolosive, cele doua actiuni putand fi cumulate.

Condițiile angajării răspunderii civile delictuale sunt următoarele: prejudiciul cert și nereparat, fapta ilicită a prepusului în funcția ce i-a fost încredințată, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, vinovăția celui care a cauzat prejudiciul

Analizand actiunea formulata prin prisma dispozitiilor legale precitate, instanta apreciaza ca aceasta este întemeiata în parte.

Astfel, în ce privește cauza de nulitate relativa invocata de reclamanta, consimțământul viciat prin dol, din analiza probelor administrate în cauza, astfel cum s-a arătat in expunerea situatiei de fapt, instanța reține că la momentul încheierii contractului nenumit, intervenit intre reclamanta S. C. M. si pârâta U. S. Haret, reclamanta a avut reprezentarea faptului ca se înscrie la o specializare de masterat acreditata în conditiile legii.

Din declaratia martorului audiat in cauza, L. M. E., coroborata si cu înscrisurile depuse de parata la dosarul cauzei (f. 22), instanta reține ca anul universitare 2010-2011 a fost primul an in care U. S. Haret, Facultatea de Psihologie si Pedagogie, a organizat cursurile de masterat in specializarea „Strategii avansate în educatia copilului”. Potrivit publicației de pe site-ul oficial al Universitatii S. Haret, Facultatea de Psihologie si Pedagogie este facultate acreditata pentru specializarile psihologie si pedagogie. La paragraful al patrulea de la fila 23, parata a concluzionat, fara a indica expres normele legale care justificau aceasta concluzie, ca specializarea „Strategii avansate în educatia copilului” este acreditata. Aceeasi informatie este adusa la cunostinta publicului prin anunțul oficial de pe site-ul Universitatii S. Haret, publicat anterior datei de 16.10.2010 ca urmare a anuntarii candidatilor admisi la studii universitare masterat (f. 47), precizandu-se ca specializarea „Strategii avansate în educatia copilului” era acreditata, acreditarea urmand a fi publicata, pentru invatamantul de zi.

Așadar, la momentul semnarii de catre reclamanta a fisei înscriere, 16.10.2010, aceasta avea reprezentarea faptului că specializarea aleasa era acreditata.

Apărările formulate de parata prin întampinarea depusa la dosar nu pot fi retinute in cauza. Deși se invoca dispozitiile Ordinului MECTS nr. 4630/2010 privind aprobarea programelor de studii universitare de master evaluate de Agentia de Asigurare a Calitatii in invatamantul Superior, prin care se aproba un program de studii in cadrul Universitarii S. Haret, instanta apreciază ca dispozitiile ordinului nu sunt aplicabile in cauza, deoarece programul acrediat prin acest ordin este „Consiliere Educationala” si nu „Strategii avansate în educatia copilului”.

Totodata, nu pot fi reținute nici dispozitiile OUG 89/2008 si nici dispozitiile Lg. 250/2009, din adresa emisa de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, Directia Generala de invatamant superior (f. 54) reiesind ca programele universitare de masterat nu pot fi organizate decat de catre institutiile de învatamant superior acreditate care au respectat prevederile legii în vigoare. Din aceeasi adresa mai reiese ca universitatea S. Haret nu se încadreaza în categoria institutiilor de învățământ superior acreditate, supuse periodic evaluarii institutionale care au dreptul sa organizeze programe de studii universitare prin decizii ale senatului universitatii, potrivit dispozitiilor Lg. 50/2009, deoarece de la înfiintarea sa, 2002, si pana in prezent, universitatea nu a mai fost evaluata institutional. Asadar, prin decizie a Senatului Universitatii S. Haret nu pot fi organizate programe de studii carora sa li se recunoasca acreditarea.

Se mai arata ca specializarea „Strategii avansate în educatia copilului” nu este prevazuta în Ordinul ministrului nr. 4630/2010.

Analizand fisa de înscriere semnata de reclamanta la data de 16.10.2010, instanta constata ca initial, reclamanta a completat la solicitarea de inscriere, programul de studii „Consiliere psihologica si educationala”, program care era acreditat, astfel cum reiese din Ordinul MECTS 4630/2010, iar ulterior, si-a modificat optiunea, solicitand inscrierea la programul de studii „Strategii avansate în educatia copilului”. Se confirma astfel si declaratia martorei audiata in cauza L. M. E., care a arătat ca reclamanta a fost îndrumata de persoane din conducerea facultății să opteze pentru aceasta specializare, deși avea posibilitatea sa se înscrie la specializarea acreditată. Alegerea a fost facuta, asadar, la îndemnul reprezentantilor universitatii, care au prezentat informatii false cu privire la acreditarea specializarii.

Aceeasi atitudine este adoptata de parata si prin pozitia procesuala exprimata, în cuprinsul întampinarii încercandu-se a se induce ideea ca specializarea „Strategii avansate în educatia copilului” este acreditata, desi se specifica in mod expres ca aceasta specializare este in lichidare, iar toate referirile la specializarea acreditata sunt facute relativ la specializarea „Consiliere psihologica si educationala”.

Reiese așadar si latura subiectiva a dolului, intenția de a induce in eroare, deoarece, avand cunoștința de situația juridica a specializarii pentru care au fost acceptate inscrierile la cursurile de masterat, reprezentantii universitatii au furnizat persoanelor care au dorit sa urmeze cursurile acestei specializari de masterat informatii false, cu intentia de a forma o clasa de cursanti, pentru a se crea premisele unei eventuale acreditari. Insa, in masura in care specializarea nu era acreditata la momentul începerii studiilor, octombrie 2010, studiile efectuate nu pot fi recunscute ca fiiind valabile si deci, absolventii nu se pot prevala de aceste cursuri pentru obtinerea beneficiilor prefigurate.

Parata a susținut ca reclamanta a denuntat unilateral conventia de studii, însa pentru a denunta unilateral o conventie, este necesar ca aceasta conventie sa fie valabil încheiată, elementele de validitate fiind raportate la momentul la care a luat nastere conventia. Momentul denuntarii este unul ulterior, presupunand asadar o conventie valabil incheiata. Nu intereseaza deci ca reclamanta a denuntat unilateral conventia, atat timp cat se apreciaza ca aceasta nu a fost legal incheiata, cosimtamantul reclamantei fiind viciat.

F. de considerentele expuse, instanta umeaza a dispune anularea conventiei de studii încheiata între reclamanta S. C. M. si pârâta U. S. Haret .

Efectul nulitatii relative este repunerea părtilor in situatia anterioara, prin restituirea prestatiilor (restitutio in integrum). În conceptia Codului civil din 1864 s-a admis ca excepție de la acest efect al nulitatii mentinerea, până la data anulării, a efectelor produse de un contract cu executare succesiva, justificarea acestei excepții constand în imposibilitatea obiectiva de restabilire a situatiei anterioare. Chiar daca prestatiile erau executate succesiv numai de catre una dintre parti, se admitea ca nu pot fi restituite nici prestatiile celeilalte parti, deoarece s-ar ajunge la o îmbogatire fara justa cauza.

În prezent, aceasta excepție afirmata de practica si de doctrina, care nu primise insa o reglementare expresa, este infirmata de dispozitii exprese ale Codului civil Nou, care stabilesc ca prestatiile primite se restituie chiar daca au fost executate succesiv sau au avut un caracter continuu (art. 1254 Noul Cod Civil). Deși aceste dispozitii nu se aplica raportului juridic ce face obiectul judecatii, avand in vedere principiul aplicarii in timp al legii (art. 6 Cod civil), instanta apreciaza ca se consacra prin dispozitiile Noului cod civil o noua concepție ce nu poate fi ignorata, chiar sub aspectul efectelor nulității sub regimul codului Civil 1864.

Așadar, reținând ca a intervenit o cauza de nulitate a conventiei, partile sunt îndreptățite sa obțină restituirea prestatiilor. În cazul prestatiei reclamantei, constand în achitarea taxei de scolarizare, nici nu se poate vorbi, de altfel, de o prestatie cu executare succesiva, ci de un echivalent al prestației succesive a paratei, taxa anuala fiind datorata ca o obligatie cu executare dintr-o data, cu posibilitatea achitarii ei in doua rate semestriale. Obligatia de restituire a sumei de 1200 lei exista cu atat mai mult cu cat conventia partilor este desfiintata ca urmare a retinerii consimtamantului afectat de dol, in cazul acestui viciu de consimtamant partea al carei consimtamant a fost afectat de acest viciu fiind indreptatita si la daune interese. Asadar, deși reclamanta a beneficiat de serviciile educationale prestate de catre parata, aceste servicii au putut fi prestate numai ca urmare a atitudinii dolosive a pârâtei, care a indus-o pe reclamanta in eroare, determinand-o sa încheie conventia.

Pentru aceste motive, retinand si reaua credinta a paratei, instanta apreciaza ca cererea de restituire a sumei de 1200 lei, reprezentand contravaloarea taxei anuale de scolarizare, este întemeiata.

Referitor la solicitarea reclamantei de obligare a paratei la plata sumei de 4000 lei cu titlu de contravaloare a prejudiciului moral suferit, instanta reține ca prejudiciul nepatrimonial sau daunele morale reprezinta consecinte daunatoare suferite de o persoana, care nu au valoare economica. Ele constau întotdeauna in dureri fizice sau psihice ale victimei si sunt urmarea încalcării drepturilor personale nepatrimoniale care definesc personalitatea umana in tripla sa dimensiune: personalitatea fizica, morala si sociala. Prejudiciile morale pot exista independent de orice leziune fizica sau corporala.

În cauza, instanta nu poate retine insa ca reclamantei i s-au adus atingere drepturilor personale nepatrimoniale, declarația martorei audiata in cauza neputand fi retinuta ca facand dovada unui astfel de prejudiciu. Împrejurarea ca reclamanta a pierdut doi ani, anul scolar 2010-2011 si anul scolar 2011-2012, an in care nu s-a putut inscrie la cursuri de masterat acreditate deoarece la momentul la care a aflat situatia juridica reala a specializarii pe care o frecventa inscrierile la celelalte forme de învatamânt superior erau încheiate, nu poate duce la concluzia ca reclamanta a suferit un prejudiciu moral. Daunele pentru prejudiciul moral nu pot fi acordate pe baza unor prezumtii simple, ci trebuie dovedite de catre partea care le pretinde, in conditiile art. 1169 C.civ..

Prejudiciul pretins de reclamanta poate fi cel mult un prejudiciu material, evaluabil pecuniar. Insa, având in vedere principiul disponibilitatii ce guverneaza procesul civil, instanta este tinuta de cauza cererii de chemare in judecata.

Prin urmare, instanta apreciaza cererea de acordare a sumei de 400 lei ca neintemaiata.

F. de aceste considerente, instanta urmeaza a dmite în parte actiunea, a constata ca între reclamanta S. C. M. si parata U. S. Haret s-a încheiat convenția avand ca obiect obligația asumata de către parata U. S. Haret de a presta in beneficiul reclamantei servicii educationale, in schimbul achitarii de catre aceasta a unei taxe anuale, a dispune anularea conventiei mentionate si obligarea paratei la restituirea catre reclamanta a taxei de scolarizare achitata prin chitantele nr._/16.10.2010 și . nr._ din data de 17.01.2011, în valoare de 1200 lei. Instanta urmeaza a respinge cererea de acordare a sumei de 4000 lei cu titlu de daune morale ca neintemeiata.

Retinand în parte culpa procesuala a paratei, avand in vedere dispozitiile art. 274 C.pr.civ., instanța urmează a dispune obligarea paratei la plata catre reclamanta a cheltuielilor de judecata in valoare de 260 lei, din care suma de 107 lei reprezinta contravaloarea taxei judiciare de timbru aferenta pretentiilor admise, suma de 3 lei reprezinta contravaloarea timbrului judiciar, suma de 150 lei reprezinta contravaloarea onorariului avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite în parte acțiunea formulata de reclamanta S. C. M., cu domiciliul în Brasov, ., ., ap. 27, . cu pârâta U. S. Haret, cu sediul în Bucuresti, .. 13, sector 3.

Constată ca între reclamanta S. C. M. si parata U. S. Haret s-a încheiat convenția avand ca obiect obligația asumata de către parata U. S. Haret de a presta in beneficiul reclamantei servicii educationale, in schimbul achitarii de catre aceasta a unei taxe anuale.

Dispune anularea conventiei mentionate si obligarea paratei U. S. Haret la restituirea catre reclamanta S. C. M. a taxei de scolarizare achitata prin chitantele nr._/16.10.2010 și . nr._ din data de 17.01.2011, în valoare de 1200 lei.

Respinge cererea reclamantei de obligare a paratei la plata sumei de 4000 lei cu titlu de daune morale ca neîntemeiata.

Obliga parata la plata către reclamanta a cheltuielilor de judecata in valoare de 260 lei, din care suma de 107 lei reprezinta contravaloarea taxei judiciare de timbru aferenta pretentiilor admise, suma de 3 lei reprezinta contravaloarea timbrului judiciar, suma de 150 lei reprezinta contravaloarea onorariului avocat.

Cu drept recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronuntata în ședinta publică, astazi, 08.04.2013.

PREȘEDINTE GREFIER

C. N. G. M. B.

Red. N. C. 08.04.2013/ 4 ex.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare act. Sentința nr. 6081/2013. Judecătoria BRAŞOV