Contestaţie la executare. Sentința nr. 21/2013. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 21/2013 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 21-08-2013 în dosarul nr. 9430/197/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
DOSAR CIVIL NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 21.08.2013
PREȘEDINTE C. G. Judecător
GREFIER L. S.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea cauzei civile de față, care s-a dezbătut în fond in ședința publică din 14.08.2013 când instanța a rămas în pronunțare conform celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință, iar instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de azi, 21.08.2013.
La apelul nominal făcut in ședință publică, la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța, în urma deliberării a pronunțat hotărârea de mai jos.
JUDECĂTORIA
Deliberând asupra prezentei cauze, instanța reține următoarele:
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul acestei instanțe contestatoarea B. L. a chemat in judecata pe intimatul G. A., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, sa se dispună anularea somației din 18.03.2013 emisă în dosarul de executare nr 150/2013 al B. T. C. T. și anlarea tuturor actelor de executare silită.
In motivare, contestatoarea arata că, fiind obligată prin titlul executoriu să permită creditorului să efectueze lucrările de racordare la conducta de apă și conducta de gaz ce deservesc imobilele părților, nu s-a opus niciodată la efectuarea acestor lucrări, iar pornirea unei executări silite în acest scop este nejustificată, ca și impunerea în sarcina contestatoarei a cheltuielilor de executare în cuantum de 2984,74 lei.
In drept: art. 711 și următoarele Cod procedură civilă.
In probațiune, au fost depuse înscrisuri, respectiv actele de executare contestate.
La dosar a fost transmisă copia dosarului de executare nr. 150/2013 al B. T. C. T.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Împotriva contestatoarei a fost pornită executarea silită de către creditorul G. A. în temeiul titlului executoriu sentința civilă nr. 97/2012 a Judecătoriei B.. Cererea de executare silită a fost înregistrată la executorul judecătoresc în 14.02.2013, astfel că executarea silită este guvernată de regulile de procedură ale vechiului cod de procedură civilă.
Potrivit titlului executoriu debitoarea este obligată să permită creditorului să racordeze imobilul său la rețelele de alimentare cu apă și gaz existente pe imobilul contestatoarei. Se observă că obligația impusă debitoarei prin titlul executoriu este aceea de a face, de a permite creditorului să efectueze un fapt determinat.
Potrivit dispozițiilor art 5802 și următoarele cod procedură civilă în cazul unor astfel de obligații debitorul va fi somat ca în termen de 10 zile să își îndeplinească obligația.
Din economia textului normativ rezultă că somația este un act premergător, de punere în întârziere a debitorului, în vederea indeplinirii obligației sale. Ca atare, somația emisă în cadrul dosarului de executare nr. 150/2013 al B. T. C. T. respectă procedura de punere în executare silită a titlului executoriu, fiind deci emisă în condiții de valabilitate, cererea contestatoarei de anulare a acestui act procedural fiind neîntemeiată.
În ce privește continuarea executării silite, aceasta poate avea loc doar în cazul refuzului debitoarei de a-și îndeplini obligația de a face. Cum obligația debitoarei este una pozitivă, refuzul acesteia de a-și îndeplini obligația stabilită prin titlul executoriu poate fi constatat doar în situația efectuării de către debitoare a unor acțiuni de natură a dovedi opoziția acesteia la îndeplinirea obligației de a face, deci a unor fapte pozitive contrare acestei obligații, în speță a unor fapte de opoziție la efectuarea de către creditor a lucrărilor de racordare a traseelor sale de utilități la conductele de aducțiune deja existente.
Or, cum conformarea debitoarei la obligația stabilită prin titlul executoriu, în speță, poate fi observată doar în raport cu acțiunea creditorului de a efectua lucrările de racordare la acele rețele de utilități, iar din probele administrate nu rezultă că acest creditor a inițiat măcar aceste demersuri de a racorda trasee de utilități, operațiune ce presupune aducerea de utilaje, muncitori, încheierea de contracte de lucrări ( cel puțin pentru traseul de alimentare cu gaze naturale, aceste lucrări nu pot fi efectuate decât de firme autorizate în acest sens), instanța observă că, după primirea somației contestatoarea nu a efectuat nici un act de opoziție la punerea în executare a titlului executoriu.
Ca atare continuarea executării silite nu a fost justificată, iar constatările ulterioare ale executorului judecătoresc, din 12.07.2013, confirmă acest fapt.
În acest context cererea contestatoarei de a fi scutită de plata cheltuielilor de executare este în parte pertinentă.
OMJ 2550/2006 stabilește onorarii minime și maxime pentru activitatea executorilor judecătorești, iar pentru obligația ce face obiectul executării silite onorariul minim este de 150 lei, în vreme ce onorariul maxim este de 2200 lei (fără TVA).
În cauză, la momentul fixării cheltuielilor de executare nu se făcuseră acte de executare, astfel că la acest moment stabilirea unui onorariu maxim pentru executarea silită apare ca nejustificat, neexistând elemente care să contureze volumul activității executorului judecătoresc, necesar pentru executarea titlului executoriu. Marja cuprinsă între onorariul minim și onorariul maxim stabilit de lege are rolul de a armoniza volumul și complexitatea activității executorului judecătoresc cu plata sa, aceste criterii putând primi valori diferite în funcție de factori extrinseci legații de solvabilitatea debitorului, tipul de executare silită și operațiunile concrete derulate de executor. Or la acest moment nu rezultă din nici o situație de fapt că executarea silită presupune activități mai complexe decât cele minime specifice executării directe, cu atât mai mult cu cât debitoarea a dat declarații din care rezultă că nu se opune efectuării de către creditor a lucrărilor încuviințate de instanță, această situație rezultând cu claritate și din contestația la executare efectuată de aceasta.
Ca atare, stabilirea în această etapă a dosarului de executare a unui onorariu mai mare decât cel minim prevăzut de lege, chiar maxim, cum este cazul speței, este nejustificat, motiv pentru care instanța va admite în parte contestația la executare, și va reduce acest onorariu la suma de 186 lei (TVA inclus), la care se vor adăuga cheltuielile de executare în cuantum de 259,74 lei descrise în procesul verbal întocmit de executor la 18.03.2013.
În consecință, având în vedere argumentele expuse anterior, instanța va admite în parte contestația la executare și va reduce cheltuielile de executare ce urmează a fi plătite de contestatoare la suma de 445,74 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte contestația la executare formulată de B. L. domiciliată în B., .. 33, jud. B. în contradictoriu cu G. A. domiciliat în B., .. 136A, jud. B..
Reduce cheltuielile de executare datorate de contestatoare la suma de 445,74 lei.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 21.08.2013.
.
PREȘEDINTE GREFIER
C. G. L. S.
RED. 30.08.13
TH.RED.02.09.13
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 23/2013. Judecătoria BRAŞOV | Evacuare. Sentința nr. 4051/2013. Judecătoria BRAŞOV → |
|---|
