Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr. 6/2013. Judecătoria BRAŞOV

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamant avocat C. G., lipsă fiind reprezentantul pârâtei.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Instanța reține că prezenta acțiune a fost repusă pe rol în vederea îndeplinirii procedurii de citare cu pârâta . administrator judiciar Casa de Insolvență Transilvania.

Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat instanța declară dezbaterile închise, constată cauza în stare de judecată și în baza art.150 Cod procedură civilă acordă cuvântul pe fond.

Având cuvântul pe fond, reclamantul, prin avocat solicită admiterea acțiunii cu cheltuieli de judecată.

Instanța, față de actele și lucrările dosarului, reține cauza spre soluționare.

JUDECĂTORIA

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

P. acțiunea civilă înregistrată pe rolul acestei instanțe, la data de 17.04.2012 sub nr._, reclamantul M. C., în contradictoriu cu pârâta . solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei să încheie cu reclamantul contract de vânzare – cumpărare cu privire la apartamentul situat în B., .. 15, . cam. 45 și cam. 46, jud. B., iar în caz de refuz, hotărârea să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, să dispună înscrierea în CF a situației nou create, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este chiriaș în imobilul din ., . cam. 45 și cam. 46, jud. B., că în data de 22.02.2012 a adresat pârâtei o cerere prin care a solicitat cumpărarea celor două camere, fără însă să primească vreun răspuns. S-a arătat că refuzul pârâtei este nejustificat și nelegal în cauză fiind îndeplinite condițiile prevăzute de Decretul-lege nr. 61/1990.

În drept, reclamanții au invocat Legea nr. 85/1992 și Decretul lege nr. 61/1990.

Au fost anexate: cerere (f. 6), contract de închiriere (f. 7-9).

Acțiunea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 8 lei

Pârâta S.C. C. SA Sibiu a formulat întâmpinare (f. 20-23) prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate arătând că obligarea sa la vânzarea imobilelor reprezintă o limitare nejustificată a dreptului său de proprietate privată și o încălcare a art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO, că pârâta este succesoarea fostei . de la care a preluat imobilul în litigiu care a fost construit din fonduri proprii ale fostei unități de stat – Antrepriza de construcții industriale B.. La momentul reorganizării unității de stat în societate pe acțiuni, patrimoniul acesteia a fost transmis către . transmise devenind proprietate exclusivă a societății comerciale iar prin absorția acesteia de către pârâtă prin cumpărarea pachetului majoritar de acțiuni au devenit proprietatea .-a arătat că obligarea pârâtei print-o lege ulterioară la vânzarea imobilelor inițial transmise contrar voinței sale apare ca o măsură disproporționată față de scopul urmărit și reprezintă o încălcare a art. 1 din Protocolul 1 la CEDO, scopul Legii nr. 85/1992 fiind recuperarea investiției de către stat prin vânzarea imobilelor către chiriași. Întrucât societatea înființată ca urmare a transformării unității de stat a fost supusă nu doar privatizării ci și unei a doua cumpărări a acțiunilor și ulterior, fuziunii prin absorbție, s-a apreciat că scopul urmărit prin Legea nr. 85/1992 nu mai poate fi atins.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 ind. 1 C., art. 480 C.civ, art. 44 Constituția României, art. 1 Protocolul 1 din CEDO.

P. nota de ședință depusă în data de 09.11.2012, reclamantul a învederat că împotriva pârâtei s-a deschis procedura generală a insolvenței și s-a solicitat citarea acestei la sediul lichidatorului Casa de Insolvență Transilvania SPRL.

În cursul judecății au fost depuse la dosar înscrisuri (f. 26, 30-34, 41-43, 47-58), s-a încuviințat proba cu interogatoriul pârâtei care însă nu a răspuns la întrebările formulate fiind aplicabile dispozițiile art. 225 C., a fost întocmit raport de expertiză de d-na expert Taric E.-A. (f. 64-81).

Analizând ansamblul probelor administrate în cauză, instanța reține următoarele:

Conform contractului de închiriere nr. 2280/18.04.2011 prelungit prin tacita relocațiune, pârâtul este chiriașul camerei nr. 45 situată în B., .. 15, .. 7-9, 30-32).

Conform contractului de închiriere nr._, pârâtul este chiriașul camerei nr. 46 situată în B., .. 15, ., proprietatea .. 47-49, 30-32).

P. cererea înregistrată la data de 22.02.2012, reclamantul a solicitat pârâtei vânzarea celor două camere, invocând calitatea sa de titular al contractelor de închiriere (f. 6), calitate ce nu a fost contestată de către pârâtă prin apărările formulate

Potrivit raportului de expertiză specialitatea construcții întocmit de către expert tehnic judiciar Țaric E. A., blocul în care se află camerele ocupate de reclamant a fost construit de către Antrepriza de construcții industriale B. în anul 1975 din fonduri proprii ale fostei unități de stat.

Potrivit art. 7 al. 1 din Legea nr. 85/1992 „locuințele construite din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, până la data intrării în vigoare a legii, altele decât locuințele de intervenție, vor fi vândute titularilor contractelor de închiriere, la cererea acestora, cu plata integrală sau în rate a prețului, în condițiile Decretului lege nr. 61/1990 și ale Legii nr. 85/1992”.

Această prevedere legală instituie, în sarcina unității deținătoare, obligația legală de a vinde locuințele mai sus arătate, corelativ dreptului titularului contractului de închiriere de a obține încheierea contractului de vânzare cumpărare, indiferent dacă unitatea deținătoare are capital de stat sau capital privat.

Întrucât obligația de a vinde este o obligație în rem, strict legată de obiectul contractului, instanța constată că susținerile pârâtei referitoare la privatizarea . ulterior preluarea pachetului majoritar al acestei societăți de către . sunt de natură a înlătura obligația legală a pârâtei de a vinde locuințele ce se circumscriu condițiilor prevăzute de Legea nr. 85/1992.

Pentru a putea fi aplicabile dispozițiile legale mai sus menționate, trebuie îndeplinite trei condiții, și anume: existența contractului de închiriere, imobilul să fie construit din fondurile statului, iar locuința să nu aibă caracterul unei locuințe de intervenție.

Cât privește primele două condiții, instanța reține că sunt îndeplinite, acestea fiind analizate anterior, reclamantul deținând camerele în baza unor contracte de închiriere iar blocul a fost construit din fondurile statului.

În ce privește ce-a de-a treia condiție, instanța are în vedere că pârâta, pe de o parte, nu a invocat, iar pe de altă parte, nu a făcut dovada că locuința în litigiu ar fi de intervenție, așa încât se apreciază că nu au un astfel de caracter.

Susținerile pârâtei referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 1 Protocolul 1, nu pot fi reținute în cauză întrucât pentru vânzarea camerelor folosite de către reclamanți, pârâta este îndreptățită să primească prețul calculat prin raportul de expertiză specialitatea construcții întocmit în cauză, în conformitate cu prevederile Decretului-lege nr. 61/1990, respectiv prețul de 2004 lei pentru fiecare cameră. Ca urmare, nu se poate reține că în cauză este vorba despre o lipsire de proprietate a pârâtei fără plata unei despăgubiri.

Reținând că potrivit art. 1073 Cod civ., creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației și în caz contrar, are dreptul la dezdăunare și că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 85/1992 pentru obligarea pârâtei la vânzarea către reclamant a camerelor închiriate de acesta, instanța va admite acțiunea formulată și va obliga pârâta să încheie contract de vânzare-cumpărare, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 85/1992, cu reclamantul pentru camerele 45 și 46 din imobilul situat în mun. B., .. 15, ., jud. B., pentru prețul de 2004 lei pentru fiecare cameră, în caz contrar, prezenta hotărâre urmând să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru locuințele menționate și va dispune intabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate dobândit de reclamant, după întocmirea documentației necesare.

În baza art. 274 Cod pr. civ., pârâta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru – 8 lei, onorariul de expert -1700 lei și onorariului de avocat de 1100 lei conform chitanțelor depuse la dosar (f. 88-89).

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE:

Admite acțiunea formulată de către reclamantul M. C., cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat C. G. din mun. B., .. 64 A, . în contradictoriu cu pârâta .>cu sediul în mun. Sibiu, .. 59, jud. Sibiu citată și prin administrator judiciar Casa de Insolvență Transilvania SPRL, cu sediul în mun. Sibiu, ., corp B, parter, jud. Sibiu.