Evacuare. Sentința nr. 25/2013. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 25/2013 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 25-06-2013 în dosarul nr. 30215/197/2012
Dosar civil nr._
Operator de date cu caracter personal nr. 3062
ROMANIA
JUDETUL BRASOV
JUDECATORIA BRASOV
Sentința civilă nr._
Ședința publică din data de 25.06.2013
Instanța constituită din
Președinte – A. N.
Grefier – E. – A. G.
Pe rol se afla soluționarea cauzei civile având ca obiect „evacuare” formulata de reclamantul, S.C. T. S.A., prin reprezentant legal, în contradictoriu cu pârâții, S. V. și S. M..
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă partile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 3.06.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat succesiv pronunțarea pentru data de 10.06.2013, 17.06.2013, respectiv 25.06.2013 când a dat următoarea hotărâre:
INSTANTA,
Deliberand asupra cauzei civile de fata, constata:
P. cererea de chemare in judecata formulata si inregistrata pe rolul Judecatoriei Brasov la data de 6.12.2012 sub nr._ reclamantul, S.C. T. S.A., prin reprezentant legal, în contradictoriu cu pârâții, S. V., S. M., S. C., S. I., S. M., a solicitat instantei . pronuntarea unei hotarari prin care sa se dispuna evacuarea acestora din imobilul situat în loc. Ghimbav, ., jud. Brasov, cu cheltuieli de judecata.
In motivare, reclamantul a aratat ca este proprietar tabular al imobilului mai sus mentionat. Imobilul a fost inchiriat paratilor pentru o perioada de 3 ani, potrivit contractului de inchiriere nr. 6214/14.10.1998. In baza tacitei relocatiuni, paratii au folosit imobilul in litigiu si dupa expirarea termenului contractual. P. adresa nr. 931/30.03.2007, paratii au fost notificati ca terenul pe care se afla locuinta urmeaza sa fie vandut. In consecinta, s-a oferit o noua locuinta pentru inchiriere, insa paratii nu au dat curs solicitarilor reclamantului. P. decizia civila nr. 1157/R/12.11.2008 pronuntata de Tribunalul Brasov, s-a constatat ca locatarii nu pot beneficia de prevederile Legii nr. 85/1992, iar ocuparea locuintei de catre acestia ulterior datei de 30.03.2007 s-a facut fara drept, dispunandu-se evacuarea acestora. La inceputul anului 2011 s-a demarat procedura executarii silite, care insa s-a perimat, aspect constatat de sentinta civila nr._ a Judecatoriei Brasov.
In drept, cererea a fost intemeiata pe dispozitiile art. 1796 lit. d, art. 1809, 1824, 1831 din C.civ.
Cererea de chemare in judecata a fost timbrata cu taxa judiciara de timbru in cuantum de 10 lei (f. 38) si timbru judiciar in cuantum de 0,3 lei (f. 38).
Paratii, S. V., S. M., au formulat intampinare (f. 39-41) prin care au solicitat respingerea cererii de chemare in judecata.
In motivare, s-a aratat ca locuiesc in imobilul din care se doreste evacuarea lor, imobil cu privire la care reclamantul nu a facut dovada dreptului de proprietate. Pe terenul proprietatea reclamantilor, paratii au edificat un imobil, dispunandu-se in mod gresit evacuarea prin decizia civila nr. 1157/R/12.11.2008 pronuntata de Tribunalul Brasov. S-au invocat urmatoarele exceptii: autoritatea de lucru judecat, exceptia lipsei calitatii procesuale active, prescriptia dreptului la actiune. Ca aparari de fond, s-au invocat inadmisibilitatea si puterea de lucru judecat.
In drept, apararea a fost intemeiata pe dispozitiile art. 115 din C.proc.civ.
In sedinta publica din data de 22.04.2013 (f. 73), in baza art. 246 din C.proc.civ., instanta a luat act de cererea de renuntare la judecarea cererii de chemare in judecata formulata de reclamant, prin reprezentant legal, in contradictoriu cu paratii, S. I. si Baias (fosta S.) M. E., avand in vedere faptul ca acestia nu mai locuiesc in imobilul in litigiu.
S-a admis exceptia lipsei capacitatii procesuale de a folosinta a paratului, S. C. C., fata de data decesului acestuia, anterioara introducerii cererii de chemare in judecata, respectiv 27.07.2004 potrivit certificatului de deces aflat la fila 54 din dosar.
In sedinta publica din data de 20.05.2013 (f. 85), s-a respins ca neintemeiata exceptia lipsei calitatii procesuale active.
Instanta a administrat, la solicitarea partilor, proba cu inscrisuri.
Analizând actele dosarului, prin raportare la dispozitiile legale incidente, instanța reține urmatoarea situatie de fapt:
Reclamanul, S.C. T. S.A., prin reprezentant legal, are calitatea de proprietar asupra imobilului situat in loc. Ghimbav, ., jud. Brasov, inscris in CF nr._ Ghimbav nr. top 362/2/1, calitate dobândită în temeiul H.G. nr. 834/1991, confiramata de certificatul de atestare a dreptului de proprietate nr. 1281.
Astfel, reclamantii se legitimează procesual în cauza de față prin intermediul actului mai sus mentionat.
P. promovarea acțiunii de față, reclamantul urmăreste evacuarea din acest imobil a pârâtilor, pe considerentul inexistenței vreunui titlu locativ valabil și opozabil reclamantului.
Referitor la exceptia autoritatii de lucru judecat, instanta retine ca este neintemeiata. In acest context, instanta va analiza si puterea de lucru judecat a deciziei civile nr. 1157/R/12.11.2008 pronunțată de Tribunalul Brasov in dosarul nr._, manifestata sub forma prezumtiei absolute in raporturile dintre partile litigante.
Astfel, instanta retine ca in dosarul nr._ al Judecatoriei Brasov reclamantul a formulat o cerere în evacuare, invocând dreptul său de proprietate dobândit potrivit legii.
P. decizia civilă nr. 1157/R/12.11.2008 pronunțată de Tribunalul Brasov, s-a admis cererea de evacuare formulata de proprietarul, S.C. T. S.A., prin reprezentant legal, impotriva paratilor aratati in cererea de chemare in judecata.
Aceasta hotărâre, rămasă irevocabilă, se bucură de putere de lucru judecat, cu efectele de exclusivitate, incontestabilitate, obligativitate și executorialitate.
In cauză, se pune problema care sunt consecințele împlinirii termenului de prescripție a dreptului de executare silită, în condițiile art. 405 C.proc.civ., asupra acestei hotărâri.
Prescripția dreptului de executare silită afectează numai caracterul executoriu al acestei hotărâri, rămânând deplin eficiente celelalte atribute ale autorității de lucru judecat.
Hotărârea anterioară a recunoscut în favoarea reclamantului un drept de proprietate. Din perspectiva reclamantului, puterea de lucru judecat a acestei prime hotărâri prezintă un aspect pozitiv, în sensul că se poate prevala, într-o nouă judecată, de acest drept de proprietate recunoscut, iar, din perspectiva pârâților, această hotărâre prezintă un aspect negativ, în sensul că acestea nu mai pot repune în discuție acest drept al reclamantului.
Dacă un nou proces este declanșat chiar de către partea care a pierdut primul proces și care tinde, astfel, în această nouă judecată, să repună în discuție dreptul tranșat în favoarea celeilalte părți, în judecata anterioară, având în vedere că, din perspectiva acestei părți, puterea de lucru judecat a hotărârii anterioare are efectul negativ menționat mai sus, noua cerere de chemare în judecată urmează a fi respinsă, căci acest nou proces tinde, practic, la înlăturarea celor, irevocabil, soluționate anterior, la înlăturarea, practic, a efectelor hotărârii anterioare. In acest caz, exclusivitatea hotărârii anterioare operează sub aspectul negativ menționat, în sensul paralizării unei noi încercări a părții care a pierdut primul proces de a înlătura puterea de lucru judecat a primei hotărâri.
Atunci când însă noua cerere este formulată de partea care a câștigat anterior procesul, deci de persoana care se poate prevala de un drept recunoscut anterior, este evident că această persoană nu tinde la înlăturarea puterii de lucru judecat a hotărârii anterioare și nu tinde la a repune în discuție acest drept recunoscut anterior, ci, dimpotrivă, invocând deplin puterea de lucru judecat a hotărârii anterioare, tinde numai la obținerea unui nou titlu executoriu pentru satisfacerea efectivă a dreptului său. In acest caz, exclusivitatea hotărârii anterioare nu paralizează cererea reclamantului, ci, dimpotrivă, o sprijină, iar, atât timp cât însuși dreptul de acțiune nu s-a prescris, această cerere trebuie soluționată, hotărârea anterioară valorând, în noul proces, cu puterea dată de art. 1201 C.civ., a unei prezumții absolute, cu dublul aspect, pozitiv, respectiv, negativ, menționate mai sus.
Așadar, întrucât sentința anterioară și-a pierdut executorialitatea, dar dreptul de proprietate este încă în ființă și poate fi valorificat, după cum dreptul material la acțiune nu s-a prescris, se poate formula o nouă cerere de chemare în judecată, care să aibă ca obiect o nouă pretenție de restituire a bunurilor, însă, în noua judecată, se poate pune în discuție numai situația de fapt intervenită ulterior pronunțării primei sentințe, anume dreptul reclamantului și detentia exercitata de pârâți trebuie verificate din perspectiva unor cauze care au intervenit ulterior primei sentințe.
Pe planul dreptului substanțial, prin dispozițiile art. 1200 pct. 4 C.civ., această excepție este reglementată ca o prezumție legală, irefragrabilă, iar, pe planul dreptului procesual, această excepție are natura unei excepții de fond, absolute, peremptorii, conform art. 166 C.proc.civ., coroborat cu art. 1201 C.civ.
În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care se impune cu forță obligatorie instanțelor naționale, întrucât, împreună cu Convenția Europeană a Drepturilor Omului, formează un . autorității de lucru judecat reprezintă o limitare permisă a dreptului de acces la un tribunal independent și imparțial, instituit de lege, cu condiția ca aceasta să fie o limitare legală (să aibă bază în dreptul intern), să urmărească un scop legitim, să fie necesară într-o societate democratică și să fie proporțională, să păstreze un balans rezonabil între interesul general și imperativul apărării drepturilor individuale, între mijloacele folosite și scopul vizat, pentru a nu afecta însăși substanța dreptului de acces la un tribunal (a se vedea în acest sens cauza L. împotriva României, hotărârea din 26 ianuarie 2006).
Prescripția dreptului de executare silită afectează numai caracterul executoriu al acestei hotărâri, rămânând deplin eficiente celelalte atribute ale autorității de lucru judecat, neatinse de pierderea dreptului de executare silită, aceasta fiind și logica pentru care art. 405 C.proc.civ. prevede stingerea numai a dreptului de executare silită, dar nu și a puterii de lucru judecat, întrucât, într-adevăr, prescripția dreptului de executare silită vizează numai efectul de executorialitate, atașat puterii de lucru judecat, iar nu și celelalte atribute legate de incontestabilitate, exclusivitate și obligativitate.
Ceea ce formează obiect de controversă este corelația între prescripția executării silite și autoritatea de lucru judecat, precum și consecințele acesteia asupra dreptului de proprietate dedus judecății și modalității prin care acesta poate fi „resuscitat”, prin promovarea unei noi acțiuni în justiție, în ipoteza existenței unei hotărâri irevocabile anterioare, care și-a pierdut executorialitatea.
În acest sens, spre deosebire de reglementarea anterioară (fostul art. 404 C.proc.civ.) care prevedea că „o hotărâre judecătorească anterioară, ce nu s-a executat în timp de 30 ani de la data sa, nu se va mai putea executa și va pierde puterea de lucru judecat”, prin reglementarea actuală (art. 405C.proc.civ.), se prevede expres doar pierderea puterii executorii a titlului nevalorificat înăuntrul termenului de prescripție (alin. 3 – prin împlinirea termenului de prescripție orice titlu executoriu își pierde puterea executorie).
Prescripția dreptului de a cere și obține executarea silită nu este o continuare a prescripției dreptului material la acțiune, ci o prescripție de sine stătătoare, care privește posibilitatea de a solicita executarea silită a unui titlu ce obligă la a da, a face sau a nu face ceva, corespunzător obiectului obligației.
Astfel, prescripția dreptului de a cere și obține executarea silită funcționează ca o sancțiune procesuală pentru creditor și un beneficiu legal pentru debitorul care a fost susceptibil de a fi urmărit în bunurile sale, constituind o cauză legală de stingere a puterii executorii a oricărui titlu.
Este în dezbatere, în acest context, sancționarea a două atitudini și stabilirea prevalenței uneia dintre ele: a creditorului care, având un titlu executoriu, nu a acționat pentru punerea lui în valoare sau, dimpotrivă, a debitorului care, știind că a fost condamnat, nu s-a conformat obligației stabilite în sarcina sa de instanță și nu a executat-o de bunăvoie.
Or, principul care trebuie să prevaleze în materia executării este acela al îndeplinirii benevole, din oficiu, a obligațiilor, și nu al recurgerii la forța coercitivă a statului (a se vedea în acest sens cauza S. împotriva României, hotărârea din 24 martie 2005).
Rezultă că, deși puterea de lucru judecat și executorialitatea sunt atribute diferite ale hotărârii judecătorești, ele sunt în interdependență și se influențează.
A considera, însă, că subzistă autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri irevocabile anterioare, cu consecința paralizării unei noi acțiuni introdusă de persoana căreia i s-a recunoscut dreptul pretins, în condițiile în care această hotărâre este lipsită de executorialitate, prin efectul prescipției dreptului de a cere executarea silită, dar în ipoteza în care dreptul material la acțiune nu s-a prescris, ar echivala cu lăsarea fără substanță a dreptului de acces la un tribunal, garantat de articolul 6 din Convenție.
Astfel, pentru ipoteza în care dreptul material la acțiune este imprescriptibil sau mai lung decât termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită, trebuie să i se recunoască părții interesate posibilitatea de a introduce o nouă acțiune, în valorificarea aceluiași drept, în vederea constituirii unui nou titlu, fără a i se opune excepția autorității de lucru judecat decurgând din hotărârea pronunțată anterior.
Cu privire la exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, instanta constata: potrivit art. 480 din C.civ., dreptul de proprietate este absolut, exclusiv si perpetuu. P. caracterul perpetuu al dreptului de proprietate se intelege, pe de o parte, ca dreptul de proprietate nu are o durata limitata in timp, iar pe de alta parte, ca dreptul de proprietate nu se pierde prin neintrebuintare din partea titularului. Avand in vedere aceste aspecte, raportat la faptul ca prin intermediul actiunii in evacuare se urmareste înlăturarea tulburării folosinței bunului său de către terțe persoane care ocupă imobilul fără a fi în măsură să opună un titlu locativ valabil, instanta retine ca exceptia prescriptiei actiunii in evacuare este neintemeiata.
In ceea ce priveste fondul cauzei, instanța constată că pretenția dedusă judecății este întemeiată.
Astfel, acțiunea în evacuare este concepută ca un mecanism procesual prin intermediul căruia deținătorul legitim al unui imobil urmărește înlăturarea tulburării folosinței bunului său de către terțe persoane care ocupă imobilul fără a fi în măsură să opună un titlu locativ valabil, de natură să legitimeze prezența acestora în acel imobil.
In drept, instanta retine ca dispozitiile art. 480 din C.civ. prevad urmatoarele: „proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege”. Ca atare, în conținutul dreptului de proprietate intră cele trei atribute – usus, fructus și abusus, respectiv dreptul de a poseda, a folosi și a dispune.
In speță, reclamantii au dovedit premisa esențială în cazul unei acțiuni în evacuare, și anume prezența efectivă în spațiul locativ proprietatea sa, a pârâtilor (aspect necontestat de acestia), prezență de natură să le stânjenească folosința imobilului, ca atribut al dreptului său de proprietate.
În speță, reclamantul, proprietar al imobilului in litigiu, nu este în măsură să-și exercite în mod plenar prerogativele dreptului lor real, fiind stânjenit în folosința bunului imobil datorită prezenței pârâților, care nu au fost în măsură să producă un titlu opozabil reclamantului, de natură să le confere drepturi locative proprii și care să legitimeze astfel folosința spațiului în litigiu.
Astfel, instanta retine ca paratii au incheiat cu reclamantul contractul de inchiriere nr. 6214/14.10.1998 (f. 7-9), pentru o perioada de trei ani, avand ca obiect imobilul proprietatea actuala a reclamantului. F. de imprejurarea ca paratii au exercitat dreptul de folosinta asupra imobilului in cauza, dupa expirarea termenului contractual, s-a retinut cu putere de lucru judecat, potrivit deciziei civile nr. 1157/R/12.11.2008 pronunțată de Tribunalul Brasov in dosar nr._, ca in speta si-a gasit incidenta tacita relocatiune, potrivita art. 1437 din C.civ. De la data de 30.03.2007 (data emiterii notificarii de catre reclamant in sensul incetarii raporturilor locative), paratii ocupa imobilul proprietatea reclamantului fara un titlu locativ valabil.
In prezent, nu rezultă din piesele dosarului împrejurarea perfectării între părțile litigante a unor raporturi contractuale, în virtutea cărora pârâții să aibă calitatea de chiriași iar reclamantul – calitatea de locator, astfel încât pârâții să fie îndreptățiți să folosească spațiul locativ în litigiu.
În lumina considerentelor expuse, instanța constată că pârâții ocupă fără titlu spațiul în litigiu, reclamantul fiind împiedicat să își exercite unul dintre atributele dreptului de proprietate, respectiv folosința, astfel că prezenta cerere este întemeiată, motiv pentru care aceasta urmează a fi admisă, astfel încât în temeiul art. 480 C. civ. va dispune evacuarea pârâților din imobilul situat în loc. Ghimbav, ., jud. Brasov.
Avand in vedere ca in sedinta publica din data de 22.04.2013 (f. 73), s-a admis exceptia lipsei capacitatii procesuale de a folosinta a paratului, S. C. C., fata de data decesului acestuia, anterioara introducerii cererii de chemare in judecata, respectiv 27.07.2004 potrivit certificatului de deces aflat la fila 54 din dosar, instanta va respinge cererea de chemare in judecata in contradictoriu cu acesta ca fiind introdusa in contradictoriu cu o persoana fara calitate procesuala de folosinta.
Potrivit dispozițiilor art. 274 C.proc.civ., paratii fiind in culpa procesuala, instanța va dispune obligarea acestora la plata sumei de 510,3 de lei reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru, a timbrului judiciar si a onorariului de avocat (factura . NR._). In ceea ce priveste onorariul avocatial solicitat, in cuantum de 2500 de lei, instanta constata ca este disproportionat fata de complexitatea obiectului cererii de chemare in judecata (actiune in evacuare) raportata la prezumtia puterii de lucru judecat incidenta in cauza, motiv pentru care, in baza art. 274 alin. 3 din C.proc.civ., l-a redus la suma de 500 de lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge exceptia autoritatii de lucru judecat, invocata de parati prin intampinare, ca neintemeiata.
Respinge exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, invocata de parati prin intampinare, ca neintemeiata.
Admite cererea de chemare in judecata, astfel cum a fost precizata, avand ca obiect „evacuare”, formulată de reclamantul, S.C. T. S.A., prin reprezentant legal, cu sediul procesual ales la SCA „S.-Goanga&Asociatii”, din mun. Brasov, .. 22, ., jud. Brasov, în contradictoriu cu pârâtii, S. V. si S. M., cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat „I. R. B.”, din mun. Brasov, ., apt. 7, jud. Brasov.
Dispune evacuarea pârâtilor din imobilul situat în loc. Ghimbav, ., jud. Brasov.
Respinge cererea formulata in contradictoriu cu paratul, S. C.-C., cu ultimul domiciliu cunoscut în loc. Ghimbav, ., jud. Brasov, ca fiind introdusa in contradictoriu cu o persoana fara calitate procesuala de folosinta.
Obliga pe parati la plata sumei de 510,3 lei, reprezentand cheltuieli de judecata.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.06.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. N. E. – A. G.
Red. / Tehno. A.N. /4 ex. / 28.10.2013
| ← Reziliere contract. Sentința nr. 20/2013. Judecătoria BRAŞOV | Acţiune în constatare. Sentința nr. 4839/2013. Judecătoria BRAŞOV → |
|---|
