Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr. 25/2013. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 25/2013 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 25-10-2013 în dosarul nr. 31835/197/2011
ROMANIA
JUDECATORIA B.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 25.10.2013
Președinte: L. S. P.
Grefier: N. S.
Pentru azi fiind amânată pronunțarea în cauza civilă de față, care s-a dezbătut în fond în ședința publică din data de 24.09.2013 când cei prezenți au pus concluzii conform încheierii de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta sentință, iar din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru data de 25.10.2013.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care:
Instanța în urma deliberării a pronunțat sentința de mai jos.
JUDECATORIA
Constată că sub nr._ s-a înregistrat pe rolul acestei instanțe cererea formulată de reclamantul P. V. M., in contradictoriu cu pârâta N. A., prin care a solicitat instanței să pronunțe o hotărâre care să țină loc de consimțământ în vederea vânzării către reclamant a cotei de ¾ din imobilul-casă de locuit înscris în CF_ ( fosta UAT Hălchiu ) nr. top. 3705/8, și a întregului teren de 1094,4 m.p.
În motivarea cererii s-a arătat că în data de 1.10.2007 a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare cu tatăl pârâtei, C. N., prin care acesta se obliga să vândă reclamantului întreaga cota de proprietate asupra imobilului descris în obiectul acțiunii.Incheierea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică a fost amânată de existența unui proces de partaj succesoral încheiat între autorul pârâtei și aceasta din urmă.
In mod concret, arată reclamantul, terenul ce a făcut obiectul antecontractului era bun propriu al defunctului, iar construcția era bun comun al acestuia cu soția sa și mama pârâtei, C. S..
Dată fiind prelungirea procesului de partaj, reclamantul a încheiat cu defunctul o convenție in data de 12.05.2009, prin care se prelungea termenul în care se va încheia contractul de vânzare-cumpărare în forma autentică, acesta fiind stabilit potrivit convenției la un an de la finalizarea procesului privind dezbaterea succesiunii după defuncta C. S..
Reclamantul a arătat că ambii părinți ai pârâtei au decedat ( C. S. în 5.02.2007 ) iar C. N. în 19.05.2009, iar în urma dezbaterii succesiunii legale și testamentare după aceștia, pârâta N. A. și-a înscris în CF dreptul de proprietate asupra întregului imobil.
Deși reclamantul i-a solicitat în mai multe rânduri pârâtei să se prezinte la notar în vederea încheierii contractului în formă autentică, aceasta a refuzat.
Reclamantul a mai arătat că întregul preț al vânzarii a fost achitat la momentul semnării antecontractului, fapt consemnat în încheiarea de autentificare nr. 1581/1.10.2007.
În drept, cererea reclamantului a fost întemeiată pe dispozițiile art. 969, 1073 C.civ.
În probațiune s-au depus înscrisuri, respectiv copia antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat la data de 01.10.2007, copia convenției încheiate la data de 12.05.2009, certificatul medico-legal psihiatric din data de 14.05.2009, extras CF privind imobilul.
Pârâta a depus întâmpinare ( f. 21 ) și a solicitat respingerea acțiunii introductive, arătând că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru a se putea dispune admiterea acțiunii reclamantului, deoarece un astfel de demers este admisbil doar atunci când lipsa consimțămâtului este consecința abuzului de drept, fapt care nu se regăsește în speță, ci, demersul reclamantului este unul profund nelegal.
Prin cererea reconvențională formulată ( f. 22 ) pârâta a solicitat instanței:
- să constate nulitatea absolută a antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1581/1.10.2007 și a declarației datată 12.05.2009, prin care se afirmă prelungirea termenului pentru încheierea contractului de vâzare-cumpărare
- obligarea pârâtului la plata contravalorii folosinței imobilului casă de locuit situat în ., și teren de 1094,4 m.p.pentru perioada ultimilor 3 ani în raport cu data formulării cererii reconvenționale, în cunatum minim de 5400 euro, respectiv 23.220 lei, și în continuare câte 150 euro/lună, până la data predării imobilului către pârâtă
- evacuarea reclamantului-pârât reconvențional din imobilul menționat pe care îl ocupă abuziv
- cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reconvenționale pârâta a arătat că este fiica promitentului vânzător și a soției sale, ca efect al unei înfieri cu efecte depline.Încă din timpul vieții acestora au apărut neînțelegeri între ei, determinate de dorința părinților ca pârâta să-și desfășoare viața ca urmare a dorinței acestora.
În aceste condiții, aceștia au încercat desfacerea adopției și anularea acesteia, cu scopul de a o lipsi de drepturile sale de fiică, acțiunile fiind respinse de instanțele judecătorești.
Posterior, declarându-și explicit intențiile, părinții au acționat cu scopul excluderii drepturilor sale și lipsirii de acestea.
Ca urmare a decesului mamei, a avut loc un proces de partaj succesoral, în cadrul căruia s-a declarat explicit scopul nelegal și imoral al acțiunilor părinților, acest proces terminându-se prin respingerea tuturor cererilor ca urmare a cumulării de către aceasta a calităților de reclamantă și pârâtă, situație determinată de moartea și a tatălui.
În timpul acestui proces, cunoscute de reclamant și de familia sa, s-a încheiat promisiunea de vânzare-cumpărare evocată.
Pârâta arată că promisiunea de vânzare cumpărare este nulă, deoarece:
1.consimțământul valabil al promitentului vânzător lipsește, în realitate acesta dorind doar lipsirea sa de drepturi, semnătura de pe act neaparținându-i, paradoxal semnăturile de pe exemplarele aceluiași act fiind diferite, iar semnătura de pe declarația datată 12.05.2009 nu aparține defunctului promitent cumpărător.
Actele medicale existente, respectiv certificatul medico-legal fiind datat posterior declarației din data de 12.05.2009, data sa fiind 14.05.2009, fiind procurat pro-causa, si atestă o stare de sănătate precară a promitentului vânzător, contactul psiho-verbal fiind dificil, atenția și memoria sa fiind afectate, fiind doar parțial orintat în timp, iar o astfel de persoană putând fi ușor determinată să semneze actul respectiv.
2. Actul nu are o cauză licită și morală, scopul actului nefiind acela propriu unei astfel de hotărâri, ci acela al excluderii bunului din masa succesorală, pentru lipsirea pârâtei de acesta.
Actul este încheiat în timpul procesului de partaj, posterior declarațiilor privind intenția întocmirii de către autor a oricăror acte pentru lipsirea sa de orice drepturi.
S-a mai arătat că în patrimoniul defunctului nu a intrat nici o sumă de bani, și, deși vânzarea se putea realiza lesne la acea dată s-a încheiat doar antecontractul, dorința încheierii actului lipsind.Ca urmare a acestei situații nu s-a încheiat contractul în termenul de un convenit în contract covenit, și nu de un an de la data finalizării procesului cum se pretinde.Aceasta se explică prin scopul ilicit urmărit, părțile actului fiind de conivență în acest sens.
La cele de mai sus se adaugă și prețul neserios indicat, valoarea de 50.000 lei nefiind un preț serios.
3. Reclamantul, ca urmare a decesului antecesorului pârâtei a ocupat imobilul, folosindu-l fără a deține titlu pentru aceasta, nelegalitatea demersului său fiind evidentă.
Prejudiciul suportat de pârâtă ca urmare a lipsei de folosință trebuie reparat, acesta fiind concretizat în costul folosinței de care este lipsită de mai mult timp.
În drept, cererea reconvențională a fost întemeiată pe dispozițiile art. 948 pct. 2 și 4, art. 953, art. 966, art. 968 C.civ., art. 480 C.civ.
În cauză s-a administrat proba cu interogatoriul părților, proba testimonială cu martorii V. F., R. M., L. E., și proba cu expertiza grafologică.
Pârâta a invocat la termenul de judecată din data de 24.09.2013 excepția de prescripție a dreptului material la acțiune în ceea ce privește cererea principală, ( excepție care a fost dezvoltată prin concluziile scrise ), arătând că în raport de data întocmirii antecontractului, respectiv 1.10.2007 dreptul la acțiune este prescris, acțiunea în pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de antecontract ( acțiune personală ) trebuind a fi înregistrată până la data de 1.10.2011 ( luând în considerare că termenul de trei ani curge de la împlinirea termenului un an prevăzut în antecontract ).
Pârâta a arătat că înscrisul intitulat convenție din data de 12.05.2009 potrivit căruia termenul ar începe să curgă de la încetării procesului de dezbatere a succesiunii după C. S., nu poate produce nici un efect, deoarece:
1, actul nu conține semnătura, respectiv acordul promitentului cumpărător, reclamantul
2. actul este unul sub semnătura privată, neavând dată certă, și este confecționat nelegal, cu mult după expirarea termenului convențional cuprins în antecontractul încheiat sub formă autentică, nefiind respetată nici cerința multiplului exemplar, acest din urmă fapt fiind confirmat de toți cei trei martori audiați în cauză.
Prin acest act arată reclamanta, se pretinde stabilirea unui alt termen pentru finalizarea promisiunii, în condițiile în care termenul inițial convenit era de mult expirat, nepunându-se problema prelungirii sale.
Data actului nu este una certă deoarece aceasta nu avea existentă până la data de 2.10.2011, câd s-a efectuat radierea notării antecontractului din CF, căci în situația contrară a existenței actului anterior acestei date, acesta ar fi fost și el notat in CF, radierea notării nemaiavând loc.
În aceste condiții, concluzionează pârâta actul nu-i poate fi opus, el neexistând din punct de vedere juridic.
3.actul a fost întocmit de reclamant în condiții care determină ineficacitatea sa.
Astfel, la data de 12.05.2009 C. N. era internat în spital încă din data de 26.04.2009, starea lui de sănătate fiind una gravă.
Se arată de pârâtă că declarația martorului V. este una mincinoasă, în condițiile în care acesta a afirmat că autorul pârâtei a fost audiat de medicii de la medicina legala cu o zi înainte de semnarea actului, ori, înscrisurile contrazic această situație, din acestea rezultând că data semnării acestui act a fost de 15 mai, și nu de 12 mai cum se consemnează în mod mincinos.
Pârâta arată că din declarația martorei R. rezultă că aceasta a semnat convenția acasă la fam. M., după decesul lui C. N., și, când a semnat mai era o singură semnătură, aceea a martorului V., astfel încât concluzia care se impune este aceea că semnătura promitentului vânzător nu exista pe acest înscris, ea fiind făcută posterior decesului acestuia.
De asemenea, s-a arătat că martora L. E. a declarat că și aceasta a semnat actul ulterior întocmirii acestuia, și că nu mai era nici o altă semnătura pe acest înscris.
Prin urmare, conchide pârâta, avându-se în vedere starea autorului acestuia la data de 14.05.2009, urmată de decesul din data de 19.05.2009, este evidentă activitatea frauduloasă desfășurată pentru întocmirea acestui act, acesta neputând produce nici un efect.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele :
La data de 01.10.2007 se încheie între promitentul vânzător C. N. și promitentul cumpărător M. P. V. antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1581/01.10.2007 de către BNPA C. M. și C. C. prin care părțile pronit să vândă, respectiv să cumpere întreaga cotă de proprietate ( atât cea rezultată în urma încetării comunitătii de bunuri, cât și cea care va reveni în calitate de moștenitor legal al soției sale ) din imobilul situat în Hălchiu, înscris în CF 4969 Hălchiu, nr. top. 3705/8, compus din casă din cărămidă și teren în suprafată de 1094,4 m.p și un grajd, bucuri dobândite cu titlu de împroprietărire și construire.(f. 37 ).
Anterior, la data de 01.06.2007 se înregistrează pe rolul Judecătoriei B. sub nr._ cererea formulată de pârâta N. M. ( reclamantă în acel dosar ) prin care solicită dezbaterea succesiunii după defuncta C. S., decedată la data de 06.02.2007, constatarea calității sale de moștenitor rezervatar în calitate de fiică după defunctă, reducțiunea testamentului autentificat sub nr. 1429/28.03.2002 prin care C. N. a fost desemnat legatar universal, constatarea componenței masei succesorale ( din care făcea parte și cota de ½ din imobil ce formează obiectul prezentului litigiu ), sistarea stării de indiviziune asupra acestui imobil.
Prin d.c. 262/A/27.11.2009 s-a dispus respingerea apelului împotriva sentinței civile pronunțate de Judecătoria B. nr._/31.10.2008, prin care acțiunea reclamantei fusese admisă în parte, ca urmare a decesului autorului reclamantei, fiind reținut în considerente că reclamanta cumulează ca urmare a decesului acestuia atât calitatea de reclamantă, cât și pe cea de pârâta, fapt inadmisibil.
La data de 27.01.2011 se emite certificatul de moștenitor suplimentar nr. 5 la certificatele de moștenitor nr. 102/2009 și nr. 121/2009, fiind reținut în cuprinsul acestuia că, după defunctul C. N. ( decedat la data de 19.05.2009 ) unic moștenitor este pârâta, masa succesorală fiind compusă printre alte bunuri și din terenul în suprafată de 1095 m.p., înscris în CF_ Hălchiu, dobândit prin împroprietărire, și cota de ¾ din imobilul construcție inscris în aceeași carte funciară, nr.top.3705/8, fiind preluată de către moștenitori notarea de sub B 2.1 privind existenta antecontractului.
La data de 12.05.2009 se întocmește un înscris, intitulat convenție, prin care promitentul vânzător și primitentul cumpărător convin ca termenul de un an stabilit pentru încheierea în fomă autentică a contractului de vânzare-cumpărare privind imobilul să înceapă să curgă de la data încetării procesului pentru dezbaterea succesiunii după defuncta C. S., la care s-a făcut referire anterior, celelalte clauze din antecontractul autentificat sub nr. 1581/01.10.2007 rămânând neschimbate.
Acest înscris este semnat doar de către C. N., nu și de reclamant, în calitate de promitent cumpărător, și poartă semnăturile a trei martori, ale căror date de identificare sunt menționate tot în cuprinsul acestui înscris, împrejurările în care s-a încheiat acest înscris vor fi analizate în cele ce urmează.
Reclamantul a mai depus la dosar și certificatul medico-legal psihiatric, nr. 1599/E/14.05.2009 ( f. 8 ) care concluzionează în sensul că la data întocmirii sale C. N. are capacitatea de exercițiu necesară pentru semnarea unui act de dispoziție.
Având în vedere că pârâta a contestat atât semnătura autorului său de pe antecontractul autentificat sub nr. 1581/01.10.2007, cât și de pe înscrisul intitulat “convenție” instanța a efectuat o expertiză grafologică privind stabilirea împrejurării dacă semnătura de pe acesta din urmă aparține sau nu defunctului C. N., concluziile acesteia fiind în sens afirmativ ( f. 232 ) iar în cadrul dosarului penal nr. 5960/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B., având ca obiect cercetarea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale s-a dispus efectuarea unui raport de constatare tehnico-științifică, care a concluzionat în sensul că semnătura de pe înscrisul din anul 2007 aparține autorului pârâtei.
În drept, raportat la apărările invocate, instanța reține că sunt incidente următoarele dispoziții:
Art. 475 C.civ. “Oricine poate dispune liber de bunurile ce sunt ale lui, cu modificãrile stabilite de legi.”
Art. 969 C.civ.: “Convențiile legal fãcute au putere de lege între pãrțile contractante.”
Art. 1073 C.civ.: “Creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactã a obligației, și în caz contrar are dreptul la dezdãunare.”
Art. 5 Titlul X L. 247/2005: În situația în care după încheierea unei antecontract cu privire la un teren una din părți refuză ulterior să încheie contractul, partea care și-a îndeplinit obligațiile poate sesiza instanța competentă care poate pronunța o hotărâre care să țină loc de contract.
Art.1177 C.civ.: “Acela cãrui se opune un act sub semnãtura privatã este dator a-l recunoaște sau a tagadui curat scriptura sau sub semnãtura sa.
Moștenitorii sãi sau cei care reprezintã drepturile aceluia al cãruia se pretinde ca ar fi actul pot declara ca nu cunosc scriptura sau subsemnatura autorului lor.”
Art. 1179 C.civ.: “Actele sub semnãtura privatã, care cuprind convenții sinalagmatice, nu sunt valabile dacã nu s-au fãcut în atâtea exemplare originale câte sunt pãrți cu interes contrar.
Cu toate acestea, lipsa de mențiune ca originalele s-au fãcut în numãr indoit, întreit și celelalte, nu poate fi opusã de acela care a executat din parte-i convenția constatatã prin act.”
Art. 1182 C.civ.: “Data scripturii private nu face credința în contra persoanelor a treia interesate, decât din ziua în care s-a înfãțișat la o dregatorie publica, din ziua în care s-a înscris într-un registru public, din ziua morții aceluia sau unui din acei care l-au subscris, sau din ziua în care va fi fost trecut fie și în prescurtare în acte fãcute de ofițeri publici, precum procese-verbale pentru punerea peceții sau pentru facerea de inventare.”
In ceea ce privește excepția de prescripție a dreptului material la acțiune, excepție unită cu judecata fondului cauzei, și care se impune a fi soluționată cu prioritate, instanța reține că este neintemeiată.
Astfel, pârâta susține faptul că, convenția din data de 12.05.2009 nu ar putea produce efectul prevăzut de părti, și anume de prorogare a termenului convenit pentru încheierea actului în formă autentică, prin urmare actiunea în pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract trebuia promovată în termen de trei ani de la data încheierii antecontractului din data de vânzare cumpărare din data de 01.10.2007, în principal pentru că nu este semnată, însușită de către reclamant.
Într-adevăr, din cuprinsul acestui înscris nu rezultă faptul că ar fi fost semnat de către reclamant, în calitate de promitent cumpărător, însă, actul fiind consensual, consimțamântul nu trebuie să îmbrace o formă expresă de manifestare, cum este în cazul actelor solemne, ci, aceasta poate fi și tacită, rezultând din manifestări de voință neîndoielnice în acest sens.
În cauză, conduita reclamntului este fără echivoc în sensul de a accepta prelungirea termenului de încheiere a actului în formă autentică, în sensul ca termenul de un an să curgă de la finalizarea procesului de partaj.
Astfel, martorul V. a arătat că reclamantul a fost acela care l-a rugat să semneze convenția în calitate de martor, prin urmare acesta a dorit să întărească funcția probatorie a înscrisului și prin declarații de matori, fapt care nici nu ar fi fost necesar în ipoteza în care există un înscris, și tot el a fost cel care a dorit întocmirea certificatului medico-legal care s-a depus la f. 8.( răspunsul la întrebarea 16 la interogatoriu )
Prin urmare, nu se poate susține că reclamantul nu și-ar fi exprimat consimțamântul în formă tacită în ceea ce privește convenția din data de 12.05.2009, manifestarea de voință fiind clară și neechivocă, chiar dacă nu a fost exprimată prin semnătură.
Dar, mai mult decât atât, acțiunea nu este prescrisă și din perspectiva unui alt fapt, și anume acela că, obiectul convenției inițiale este acela ca promitentul vânzător să transmită întreaga sa cotă de proprietate ( atât cea rezultată în urma încetării comunitătii de bunuri, cât și cea care va reveni în calitate de moștenitor legal al soției sale ), după cum a fost redat anterior, deci nici nu era necesară întocmirea convenției din data de 12.05.2009, căci termenul de prescripție nu ar fi putut curge mai înainte de finalizarea procesului de dezbatere succesorală după C. S., și de partaj, când autorul pârâtei ar fi cunoscut cu certitudine care este întinderea drepturilor sale asupra imobilului ce a făcut obiectul promisiunii.
Clauza care prevede faptul că părțile se obligă să încheie în termen de un an actul în formă autentică nu putea avea nici un efect în ipoteza în care procesul de partaj nu s-ar fi terminat în interiorul termenului de un an, deoarece nu se cunoștea ce se putea vinde, ci, singurul efect pe care l-ar fi putut avea este tocmai acela stipulat în convenția din data de 12.05.2009.
Deci, și dacă interpretăm antecontractul din data de 01.10.2007 conform art.982 C.civ, care stipulează că :Toate clauzele convențiilor se interpreteazã unele prin altele, dându-se fiecãrei înțelesul ce rezultă din actul întreg și art. 978 C.civ.care prevede că atunci când o clauza este primitoare de doua înțelesuri, ea se interpreteazã în sensul ce poate avea un efect, iar nu în acela ce n-ar putea produce nici unul, sau, și dacă dăm eficiență convenției din data de 12.05.2009 ( acceptată și însușită de ambele părți, și nu doar de autorul pârâtei ) rezultatul este același, și anume acela că cererea principală a fost promovată în interiorul termenului de prescripție de trei ani care curge de la data împlinirii unui termen de 1 an de la soluționarea acțiunii în dezbatere succesorală.
În ceea ce privește valabilitatea antecontractului de vânzare-cumpărare, instanța reține că primul motiv invocat a fost acela că lipsește consimțamântul valabil al autorului pârâtei, semnătura de pe acest act neaparținându-i, motiv care va fi înlăturat în urma efectuării raportului de constatare în cadrul dosarului penal, care a stabilit în sens afirmativ, respectiv că semnătura aparține defunctului C. N..
În ceea ce privește lipsa semnăturii defunctului de pe convenție, s-a stabilit că și aceasta aparține autorului pârâtei, în urma expertizei grafologice efectuate în speță, deci primul motiv de nulitate invocat prin cererea reconvențională va fi înlăturat.
Cu privire la cauza ilicită și imorală a actului, referitor la faptul că scopul a fost acela de a goli masa succesorală pentru lipsirea pârâtei de acesta, instanța reține că acesta nu poate fi un scop ilicit, deoarece nimeni nu este obligat a lăsa moștenire, pârâta fiind obligată a respecta actele juridice încheiate de autor, acestea fiindu-i opozabile, în calitate de succesor universal.
S-a afirmat de către pârâtă în concluziile scrise că dezmoștenirea dorită de autorul pârâtei nu se putea produce decât legal, pentru motivele limitativ prevăzute de C.civ. proprii nedemnității, un asemenea motiv neexistând.
În spetă însă instanța nu poate cenzura actele săvârșite de către autorul pârâtei, acesta fiind liber a dispune de bunurile sale cum dorește în timpul vieții, exclusiv și absolut, conform art. 475 C.civ redat antreior, moștenitorii universali sau cu titlu universal urmând a culege la data deschiderii succesiunii bunurile care se găsesc în patrimoniul acestuia, având totodată și obligația de a suporta pasivul succesoral, transmis în cadrul universalității juridice.
Chiar și în ipotezele de nedemnitate succesorală, acestea se produc de drept, dar nu au efecte decât asupra vocației la succesiune, și nu asupra componenței masei succesorale.
Presupusa neachitare a prețului stabilit în antecontract, de 50.000 lei ar putea fi un motiv de rezoluțiune a acestuia, și nu de nevalabilitate, însă autorul pârâtei a recunoscut primirea prețului.
Prin urmare, și acest motiv de nulitate a antecontractului va fi înlăturat.
În ceea ce privește inopozabilitatea convenției și lipsa formalității multiplului exemplar a acesteia, reținem că aceasta are dată certă, contrar susținerilor părții pârâte, deoarece potrivit art.1182 C.civ. un act sub semnătură privată are dată certă de la data morții celui care l-au subscris.Cum în speță s-a stabilit că semnătura de pe acest înscris aparține defunctului C. N., și cum acesta a decedat la data de 19.05.2009, cel puțin aceasta ar fi data certă pe care actul a dobândi-o și care este opozabila terților.( cerința datei certe privește opozabilitatea față de terți a actelor juridice ).
Însă reclamanta are calitatea de având-cauză și nu de terț față de act, ca urmare a transmisiunii universale a moștenirii, acesta producându-și efectele și fața de aceasta, astfel încât aceasta devine și ea obligată a-l respecta, obligația de întocmi actul în formă autentică nefiind una intuitu-personae sau una declarată intrasmisibilă de către părți, astfel încât nu poate invoca inopozabilitatea acestuia.
Cu privire la formalitatea multiplului exemplar, aceasta nu era necesară, deoarece aceasta nu este o convenție sinalagmatică, singura clauză inserată fiind aceea a lămuririi datei de la care curge termenul de un an, deci nu cuprinde drepturi și obligații reciproce, acestea fiind cuprinse în antecontract, acesta din urmă fiind sinalagmatic, nu și convenția privind termenul.
Prin urmare, cererea reconvențională urmează a fi respinsă, fiind neîntemeiate petitele privind constatatea nulității absolute a antecontractului de vânzare-cumpărare, și a convenției, precum și petitul privind evacuarea pârâtului din imobil, instanța urmând să admită cererea principală, raportat la art. art. 969, art. 1073 C.civ, și art. 5 titlul X L. 247/2005.
În ceea ce privește petitul din cererea reconvențională privind obligarea pârâtului la plata contravalorii lipsei de folosință, reținem că folosința imobilului de către reclamant de la decesul lui C. N. nu a avut un caracter abuziv, deoarece pe de o parte, reclamantul era titularul dreptului de creanță constând în obligarea autorului pârâtei la încheierea contractului în formă autentică, acesta a avut cheile imobilului primite de la defunct, aratând la interogatoriu că și înainte de decesul acestuia stătea sporadic în imobil, având cheile de la imobil, iar pe de altă parte, după decesul lui C. N. pârâta a arătat la interogatoriu că l-a lăsat să locuiască acolo pe reclamant, din bunătate, deci ocuparea nu a fost una abuzivă ( răspunsul la întrebarea nr. 12 ).
În baza art. 274 C.p.civ. instanța va dispune obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2247 lei taxa de timbru ( f. 40 ) și 5 lei timbru judiciar, a sumei de 440 lei, onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția dreptului material la acțiune invocată de pârâtă.
Admite cererea formulată de reclamantul P. V. M., cu domiciliul procesual ales la SCA “ S., P. și Asociații “, din B., ., jud. B., în contradictoriu cu pârâta N. A.,cu domiciliul în B., ., jud. B..
Respinge cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamant reconvențional N. A. in contradictoriu cu reclamantul-pârâte reconvențional P. V. M., ca fiind neîntemeiată.
Obligă pârâta să încheie contract de vânzare-cumpărare în formă autentică în ceea ce privește cota de 3/4 din imobilul-casă de locuit din cărămidă, acoperită cu țiglă, fundație din beton și grajd, și terenul aferent în suprafață de 1094,4 m.p. înscrise în CF_ Hălchiu, nr. top. 3705/8, în caz de refuz prezenta hotărâre urmând a ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
Obligă pârâta la plata sumei de 2.692 lei, cheltuieli de judecată pe seama reclamantului.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.10.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
L. S. P. N. S.
Red: LSP/28.10.2013
Dact: NS/29.10.2013
Ex: 4
| ← Evacuare art. 1033 CPC ş.u.. Sentința nr. 25/2013.... | Pretenţii. Sentința nr. 16/2013. Judecătoria BRAŞOV → |
|---|
