Ordin de protecţie. Sentința nr. 6003/2013. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6003/2013 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 05-04-2013 în dosarul nr. 2004/197/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
DOSAR CIVIL NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6003
Ședința publică din data de 05.04.2013
PREȘEDINTE M. Z. Judecător
GREFIER A. M.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza civilă de față care s-a dezbătut pe fond în ședința publică din data de 04.04.2013, când părțile au pus concluzii pe fond conform celor consemnate în încheierea de ședință din ziua respectivă, care face parte integrantă din prezenta sentință, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 05.04.2013.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Instanța, în urma deliberării, a pronunțat sentința de mai jos.
JUDECĂTORIA
Constată că prin cererea privind emiterea ordinului de protecție înregistrată la această instanță sub nr._ la data de 24.01.2013 reclamanta Tobiaș M. a chemat în judecată pe pârâtul Tobiaș I., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună emiterea unui ordin de protecție prin care să se dispună evacuarea temporară a pârâtului din locuința cumpărată de părți în timpul căsătoriei, situată în comuna Hărman, .. 27, ., compusă dintr-o cameră de 20,5 mp ; reintegrarea reclamantei și a minorului în locuința familiei ; obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de reclamantă, față de copil și față de locul de muncă al reclamantei situat în Hărman, ., jud. B. ; interzicerea pârâtului de a se deplasa în localitatea Hărman, la locul de muncă al reclamantei, precum și la locuința surorii reclamantei, la care merge des, locuință situată în B., ., ..
În motivarea acțiunii formulate reclamanta a arătat că la data de 06.07.2012 a mai introdus o cerere pentru emiterea unui ordin de protecție, dosarul respectiv finalizându-se prin admiterea în parte a cererii sale, așa cum rezultă din sentința civilă nr. 9914/1607.2012 pronunțată de Judecătoria B.. La data de 16.01.2013 ordinul de protecție a expirat și în ziua următoare, 17.01.2013, pârâtul s-a prezentat la domiciliul comun. Întrucât reclamantei îi era foarte frică de pârât, pentru că pe perioada derulării ordinului de restricție a avut nenumărate conflicte cu el, acesta nerespectând măsurile dispuse prin ordin, reclamanta i-a comunicat că își va lua haine și va pleca împreună cu minorul să locuiască la sora ei. Înainte de a pleca, s-a dus cu minorul în pivniță să ia zarzavaturi și murături, pârâtul a venit după ei și i-a cerut reclamantei cheia de la pivniță. Reclamanta a refuzat să i le dea și atunci pârâtul i-a luat mâna și i-a răsucit-o atât de tare încât reclamanta a țipat și au ieșit vecinii.
A mai susținut reclamanta că este terorizată de pârât, îi este frică de el și de amenințările lui. Pârâtul manifestă față de ea, atât violență verbală, cât și violență psihologică.
În drept reclamanta a invocat dispozițiile art. 11, art. 2, art. 26 și urm. din Legea nr. 217/2003.
În probațiune s-au depus la dosar înscrisuri și au fost audiați martorii N. P. propusă de reclamantă și T. I. propus de pârât.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Potrivit probelor administrate în cauză, reclamanta Tobiaș M. și pârâtul Tobiaș I. au fost căsătoriți, iar prin sentința civilă nr._/29.11.2012 a Judecătoriei B., s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiate de părți la Consiliul Local al Comunei Hărman (jud. B.), reluarea de către reclamantă a numelui avut anterior încheierii căsătoriei, acela de Bașcă și stabilirea locuinței minorului Tobiaș C. – A. născut la data de 16.10.2001 la mamă.
Prin sentința civilă nr. 9914/16.07.2012 a Judecătoriei B., definitivă și executorie, s-a dispus admiterea în parte a cererii privind emiterea ordinului de protecție formulată de reclamanta Tobiaș M. în contradictoriu cu pârâtul Tobiaș I. și, în consecință, s-a dispus evacuarea temporară de pârâtului din imobilul cu destinația de locuință a familiei, situată în comuna Hărman, .. 27, ., pe o perioadă de 6 luni, începând cu data pronunțării hotărârii ; reintegrarea reclamantei și a copilului în același imobil și obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe de 100 metri față de reclamantă și față de minorul Tobiaș C. – A. născut la data de 16.10.2001, precum și față de locul de muncă al reclamantei situat în ., jud. B., pe o perioadă de 6 luni, începând cu data pronunțării hotărârii.
Ca urmare a nerespectării de către pârât a ordinului de restricție, reclamanta s-a adresat Postului de Poliție Hărman cu plângeri penale împotriva pârâtului, arătând că, la data de 28.08.2012, precum și la data de 30.09.2012, pârâtul a forțat ușa și a intrat în locuință, iar la data de 01.11.2012, având în mână un obiect ce părea a fi un cuțit, a intrat din nou în locuință, ușa fiind întredeschisă. Plângerile penale formulate au fost conexate sub nr. unic_/P/2012 și se află în lucru, potrivit adresei nr._/15.03.2013 emisă de P. de Poliție Hărman.
În drept, conform dispozițiilor art. 23 alin. 1 din Legea nr. 217/2003, republicată, persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței, ca în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să dispună, una sau mai multe măsuri cu caracter provizoriu, respectiv obligații sau interdicții astfel cum acestea sunt enumerate la lit. a) – h) din alin. 1 al art. 23.
Legea nr. 217/2003, la art. 23 alin. 1, prevede posibilitatea luării măsurilor respective pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, iar potrivit art. 5 lit. b), în sensul Legii nr. 217/2003, republicată, prin membru de familie se înțeleg și „fostul soț/fosta soție”.
Relațiile între toți membrii de familie trebuie să se bazeze pe prietenie, afecțiune și întrajutorare morală și materială a membrilor de familie. Sigur că, în orice familie, pot apărea momente de tensiune și neînțelegeri însă, pentru rezolvarea problemelor apărute, acțiunile sau inacțiunile fiecărui membru de familie nu trebuie manifestate astfel încât să provoace ori să cauzeze suferințe fizice, psihice sau emoționale.
Art. 3 din Legea nr. 217/2003, republicată, prevede că există violență în familie atunci când un membru de familie exercită împotriva altui membru al aceleiași familii, orice acțiune sau inacțiune intenționată, manifestată fizic sau verbal, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv dacă amenință cu asemenea acte, constrânge, sau privează în mod arbitrar de libertate.
Conform art. 4 din Legea nr. 217/2003, violența în familie poate îmbrăca forma violenței verbale ce se manifestă prin folosirea unui limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, amenințări, cuvinte și expresii degradante sau umilitoare. De asemenea, aceasta se poate manifesta prin violență psihologică în sensul provocării de stări de tensiune și de suferință psihică, violență demonstrativă asupra obiectelor, amenințări verbale, acte de gelozie, etc. Violența în familie se mai poate manifesta prin violență fizică chiar și în cele mai ușoare forme.
Instanța reține, de asemenea, dispozițiile art. 34 din Legea nr. 217/2003 potrivit cărora „La expirarea duratei măsurilor de protecție, persoana protejată poate solicita un nou ordin de protecție, dacă există indicii că, în lipsa măsurilor de protecție, viața, integritatea fizică sau psihică ori libertatea i-ar fi puse în pericol”.
În speță, instanța reține că, imediat după expirarea duratei măsurilor de protecție dispuse potrivit sentinței civile nr. 9914/16.07.2012 a Judecătoriei B., chiar a doua zi, la data de 17.01.2013, pârâtul a așteptat-o toată ziua pe reclamantă în fața ușii de la . Hărman, . când reclamanta a început să își ducă hainele din apartament - pentru că vroia să se mute de acolo, fiindu-i frică de pârât – pârâtul a prins-o pe reclamantă pe hol și i-a sucit mâna. Țipetele reclamantei au fost auzite de vecinii din . relatând ambii martori audiați în cauză, N. P. și T. I..
Martora N. P. a arătat că, în dimineața acelei zile, când pârâtul se așezase pe coridor să o aștepte pe reclamantă, era treaz, însă a consumat alcool și a ajuns în stare de ebrietate, până la sosirea reclamantei acasă.
Potrivit declarației martorei N. P., după acea zi, reclamanta și copilul s-au mutat în Triaj, la sora reclamantei, neputând locui împreună cu pârâtul – care s-a mutat imediat înapoi în locuința familiei din Hărman - din cauza consumului de băuturi alcoolice din partea acestuia. Pârâtul a continuat să o sune foarte des pe reclamantă, chiar de 15 ori consecutiv la aceeași dată, mai ales atunci când are bani și consumă alcool.
Martora a mai relatat că, fiind vecină cu părțile în Hărman, îl vede mereu pe pârât în stare de ebrietate, împrejurare confirmată chiar de martorul T. I. propus de pârât.
Comportamentul violent al membrilor de familie – asimilați membrilor de familie în sensul Legii nr. 217/2003, fiind și foștii soți - este incompatibil cu ordinea și cu morala familială și este de natură să pună în pericol integritatea fizică și sănătatea reclamantei și a fiicei sale minore. În acest caz, actele antisociale ale pârâtului trebuie sancționate cu promptitudine și cu fermitate în vederea restabilirii raporturilor normale, a reeducării celui vinovat și a prevenirii unor manifestări similare.
Măsura evacuării pârâtului din imobil și a reintegrării reclamantei și copilului minor, ca și măsura obligării pârâtului la păstrarea unei distanțe minime de 100 m față de reclamantă și față de fiul minor al acesteia, sau față de locul de muncă al reclamantei și locurile frecventate de aceasta, conform art. 23 lit. a), b), d), e) din Legea nr. 217/2003, se justifică atât prin necesitatea apărării dreptului reclamantei de a beneficia de integritate psihică și fizică, cât și prin necesitatea protejării interesului superior al copilului minor și pentru ca minorul să beneficieze de un climat familial sănătos.
Nu pot fi reținute apărările pârâtului, în sensul că locuința din Hărman este bunul său propriu, întrucât, potrivit art. 23 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 217/2003, evacuarea temporară a soțului agresor poate avea loc indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate asupra locuinței, rațiunea unei asemenea măsuri justificându-se pentru prevenirea și combaterea violenței în familie și impunându-se în scopul înlăturării stării de pericol în care se află atât fosta soție cât și copilul minor. Măsura fiind provizorie nu se neagă dreptul de proprietate al soțului agresor. El poate cere, pe aceeași cale, revocarea ordinului de protecție sau înlocuirea măsurii dispuse, în momentul în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 34 alin. 2 din Legea nr. 217/2003.
Văzând că, din probele administrate în cauză, rezultă că, deși împotriva pârâtului a mai fost emis un ordin de restricție, agresorul nu a înțeles nici până în prezent consecințele comportamentului său asupra celorlalți membri ai familiei, în așa fel încât să nu mai existe pentru reclamantă sau pentru minor nicio temere obiectivă că acesta ar putea să săvârșească din nou acte de violență împotriva membrilor familiei, instanța va dispune conform art. 24 din Legea nr. 217/2003, ca durata măsurilor de protecție stabilită prin prezenta hotărâre judecătorească să fie cea maximă prevăzută de lege, respectiv 6 luni de la data emiterii ordinului.
În consecință, având în vedere considerentele de fapt și de drept mai sus expuse instanța va admite cererea formulată de reclamanta Tobiaș M. în contradictoriu cu pârâtul Tobiaș I., dispunând potrivit celor de mai jos.
În baza art. 82 din Legea nr. 51/1995, art. 2 alin. 1 pct. 1 lit. m) din Protocolul privind stabilirea onorariilor avocaților încheiat între Ministerul Justiției și U.N.B.R., în vigoare începând cu data de 1.12.2008, instanța va stabili valoarea de 200 lei cu titlu de onorariu cuvenit avocatului care a acordat asistență juridică pârâtului conform art. 273 alin. 4 din Legea nr. 217/2003, onorariu ce se va achita din fondurile Ministerului Justiției.
În temeiul dispozițiilor art. II din Legea nr. 25/2012, văzând că asistența juridică a persoanei împotriva căreia se emite ordinul de protecție este obligatorie, iar nu dispusă în temeiul O.U.G. nr. 51/2008, instanța reține că sumele de bani reprezentând onorariu avocat pentru acordarea asistenței juridice obligatorii urmează regimul juridic stabilit de dispozițiile Codului de procedură penală, astfel că în temeiul art. 191 alin. 1 C. proc.pen. și față de admiterea cererii reclamantei privind emiterea ordinului de protecție, cheltuielile judiciare avansate de Stat cu titlu de onorariu cuvenit avocatului care a acordat asistență juridică pârâtului, rămân în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea privind emiterea ordinului de protecție formulată de reclamanta Tobiaș M. (Bașcă M. în urma desfacerii căsătoriei) domiciliată în B., ., . în contradictoriu cu pârâtul Tobiaș I. domiciliat în comuna Hărman, .. 27, . și în consecință:
Dispune evacuarea pârâtului din locuința situată în Hărman, .. 27, ., compusă dintr-o cameră de 20,5 mp, pe o perioadă de 6 luni de la data pronunțării prezentei hotărâri.
Dispune reintegrarea reclamantei și a minorului Tobiaș C. – A. născut la data de 16.10.2001 în locuința situată în Hărman, .. 27, ., pe o perioadă de 6 luni de la data pronunțării prezentei hotărâri.
Dispune obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime de 100 m față de reclamantă, față de minorul Tobiaș C. – A. născut la data de 16.10.2001 și față de locul de muncă al reclamantei situat în comuna Hărman, ., jud. B., pe o perioadă de 6 luni, de la data pronunțării prezentei hotărâri.
Dispune interdicția pentru pârât de a se deplasa în localitatea Hărman, jud. B., la locul de muncă al reclamantei situat pe . sau în B., la locuința surorii reclamantei situată pe ., ., pe o perioadă de 6 luni, de la data pronunțării prezentei hotărâri.
Stabilește suma de 200 lei cu titlu de onorariu cuvenit avocatului care a acordat asistență juridică pârâtului, onorariu ce se va achita din fondurile Ministerului Justiției.
Cheltuielile judiciare avansate de Stat cu titlu de onorariu cuvenit avocatului care a acordat asistență juridică pârâtului, rămân în sarcina acestuia.
Definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 3 zile de la pronunțare.
Prezenta hotărâre se va comunica de îndată Postului de Poliție Hărman.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.04.2013.
PRESEDINTEGREFIER
M. ZUPANA M.
red.MZ/ 05.04.2013
dact.AM/ 11.04.2013 3 ex
| ← Situaţie juridică minor. Sentința nr. 05/2013. Judecătoria BRAŞOV | Pensie întreţinere. Sentința nr. 19/2013. Judecătoria BRAŞOV → |
|---|
