Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 08/2013. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 08/2013 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 08-11-2013 în dosarul nr. 19693/197/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDEȚUL B.
JUDECĂTORIA B.
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 08.11.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. V. - I.
GREFIER: G. E. - A.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect “ordonanță de plată“ privind pe creditoarea, P. I. L., în contradictoriu cu debitorii,T. F.șiT. N..
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 18.10.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat succesiv pronunțarea pentru data de 25.10.2013, 01.11.2013, respectiv 08.11.2013, când a dat următoarea hotărâre:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea depusă pe rolul acestei instanțe la data de 30.07.2013, creditoarea P. I. L., în contradictoriu cu debitorii T. F. și T. N., a solicitat emiterea unei ordonanțe de plată prin care debitoarii să fie obligați la plata sumei de 10.000 de lei și a dobânzii legale de la data de 04.07.2013 și până la plata efectivă a debitului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că părțile au semnat la data de 01.07.2010 un antecontract de vânzare-cumpărare în formă autentică prin care debitorii se obligau să vândă două parcele de teren, unul arabil și celălalt fâneață, în extravilanul comunei Feldioara, stipulându-se și că vânzarea-cumpărarea urma să se încheie cel târziu la data de 31.12.2010, după finalizarea formalităților de intabulare. A mai menționat creditoarea că s-a stipulat în antecontractul de vânzare-cumpărare că în situația în care vânzarea-cumpărarea nu s-ar putea încheia fie din culpa promitenților vânzători, fie din motive independente de voința părților, promitenții-vânzători vor restitui promitentei cumpărătoare suma de 10.000 de lei, reprezentând dublul prețului vânzării ce a fost achitat de către promitenta cumpărătoare.
Creditoarea a învederat că nu s-a putut încheia contractul de vânzare-cumpărare din motive independente de voința părților, arătând și că debitorii trebuie să-i restituie suma de 10.000 de lei.
În privința dobânzii legale, creditoarea a motivat că aceasta este datorată de debitori de la data punerii în întârziere, respectiv de la data de 04.07.2013, data comunicării somației și până la plata efectivă a debitului principal.
Cererea a fost întemeiată în drept pe disp. art. 1013 și art. 1017 alin. 3 C.pr.civ.
Creditoarea a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, fiind depuse în fotocopii următoarele înscrisuri: antecontract de vânzare-cumpărare, act adițional la antecontractul de vânzare-cumpărare, încheiere de autentificare, somație, factura fiscală.
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în valoare de 200 lei, potrivit art. 6 alin. 2) din O.U.G. 80/2013.
Debitorii pârâți au formulat întâmpinare prin care au solicitat admiterea în parte a cererii în sensul obligării lor doar la plata sumei de 10.000 de lei nu și a dobânzii legale.
În cauză, instanța a încuviințat și administrat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând materialul probator administrat, instanța reține următoarele:
La data de 01.07.2010, părțile au încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare (f. 6-7), autentificat sub nr. 925 de Biroul Notarilor Publici Asociați Csorik E. – R. Jeno, prin care debitorii, în calitate de promitenți-vânzători, s-au obligat să vândă creditoarei, în calitate de promitentă-cumpărătoare, două parcele de teren situate în extravilanul comunei Feldioara, unul cu nr. de parcelă 410/6 din tarlaua 21 iar celălalt . tarlaua 24/1 în suprafață de câte 5.000 m.p., cu condiția ca aceștia să le cumpere de la P. D. și P. V., urmând ca după încheierea formalităților de întabulare să fie încheiat până la data de 31.12.2010 un contract de vânzare-cumpărare cu creditoarea. În aceeași convenție părțile au mai prevăzut că în situația în care vânzarea-cumpărarea nu se va putea încheia fie din culpa promitenților vânzători, fie din motive independente de voința părților, promitenții-vânzători vor restitui creditoarei suma de 10.000 de lei, reprezentând dublul prețului vânzării ce a fost achitat de către creditoare.
Instanța mai reține că la data de 11.08.2010 a fost încheiat de părți un act adițional la antecontractul de vânzare-cumpărare nr. 925/01.07.2010 în care acestea au stipulat că obiectul antecontractului este reprezentat doar de . tarlaua 21 în suprafață de 5000 m.p.
Instanța reține, totodată, că prin întâmpinarea depusă la dosar (f. 25), debitorii au recunoscut existența obligației de plată a sumei de 10.000 de lei față de creditoare.
Instanța constată că în speță, legea aplicabilă, potrivit art. 6 alin. 2 din N. C. civ. și art. 102 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 este Codul civil de la 1864, deoarece Noul cod civil a intrat în vigoare la data de 01.10.2011, iar antecontractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat înainte de această dată.
Potrivit dispozițiilor art. 1013 C. pr. civ., procedura ordonanței de plată se aplică în ce privește creanțele certe, lichide și exigibile ce reprezintă obligații de plată a unor sume de bani ce rezultă din contracte civile.
O primă condiție de admisibilitate este aceea potrivit căreia creanța trebuie să constea în plata unei sume de bani, cea de-a doua condiție este dată de existența unei creanțe certe, lichide și exigibile, iar a treia este reprezentată de existența unui contract civil constatat printr-un înscris însușit de părți.
Cu privire la prima condiție, instanța reține că reclamanta creditoare a solicitat emiterea unei ordonanțe de plată pentru o sumă de bani, respectiv suma de 10.000 de lei.
Față de dispozițiile art. 662 alin. 2 Cpr.civ., instanța reține că o creanță este certă dacă existența ei rezultă din însuși titlul executoriu indicat de creditor. Deși legiuitorul utilizează noțiunea de titlu executoriu, trebuie considerat că din punct de vedere practic, sfera izvoarelor creanțelor certe o depășește pe cea a titlurilor executorii. Instanța are în vedere că regula în materia ordonanței de plată este lipsa titlului executoriu. Creditorii formulează asemenea cereri tocmai în scopul obținerii de titluri executorii. În măsura în care creditorii ar dispune ab initio de titluri executorii, atunci aceștia nu ar mai avea interes pentru a promova cereri de emitere a ordonanței de plată. Totodată, procedura specială a ordonanței de plată ar deveni inutilă, întrucât creditorul care are titlu executoriu este îndreptățit să înceapă direct executarea silită asupra bunurilor debitorului. Consecința interpretării extensive a dispozițiilor sus-menționate este respingerea cererilor de emitere a unei ordonanțe de plată ca inadmisibile sau ca lipsite de interes. Având în vedere că aceasta conduce la o restrângere a drepturilor subiective civile ale părților, atunci dispozițiile art. 662 alin. 2 C.pr.civ. trebuie supuse unor interpretări și aplicări stricte. Prin urmare, instanța consideră că dispozițiile menționate (fiind reglementate în Cartea a V-a. Despre executare silită) sunt aplicabile doar în materia executării silite.
Certitudinea creanței vizează caracterul acesteia de a rezulta direct din actul de creanță sau din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de acesta.
Astfel, creanța creditoarei este certă, existența ei rezultând din cuprinsul antecontractului de vânzare-cumpărare nr. 925/01.07.2010. Instanța reține totodată că prin întâmpinare, debitorii au recunoscut existența creanței creditoarei.
Instanța constată că reclamanta creditoare are o creanță lichidă în sensul art. 662 alin. 3 C.pr.civ., în antecontractul semnat de debitori, aceștia obligându-se să achite creditoarei suma de 10.000 de lei în condițiile neîncheierii contractului de vânzare-cumpărare a terenului arabil în suprafață de 5.000 de m.p. până la data de 31.12.2010.
De asemenea, creanța este exigibilă în sensul art. 662 alin. 4 C.pr.civ. deoarece debitorii s-au obligat să achite suma de 10.000 de lei dacă până la data de 31.12.2010 nu se încheia contractul de vânzare-cumpărare.
În privința dobânzii legale solicitate de creditoare de la data de 04.07.2013 și până la plata efectivă a debitului, instanța reține că dobânda reprezintă daune-interese stabilite de legiuitor.
Potrivit art. 1088 C.Civ. de la 1864, la obligațiile care au de obiect o sumă oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda-legală, afară de regulile speciale în materie de comerț, de fidejusiune și societate. Aceste daune-interese se cuvin fără ca creditorul să fie ținut de a justifica vreo pagubă; nu sunt debite decât din ziua cererii în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept.
Instanța constată că prevederile art. 1014 C.pr.civ. sunt dispoziții speciale, care s-ar aplica în ceea ce privește punerea în întârziere, cu prioritate, însă în cauza de față nu există la dosar dovada că debitorii au primit somația expediată de creditoare, astfel încât nu se poate considera că aceștia sunt în întârziere de la data indicată de creditoare ca fiind data primirii somației, respectiv data de 04.07.2013.
Instanța îi va obliga cu toate acestea pe debitori să plătească creditoarei și dobânda legală, considerând că și aceasta reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă, însă dobânda se va calcula de la data introducerii acțiunii, respectiv 30.07.2013 și nu de la data de 04.07.2013, astfel cum a solicitat creditoarea. În cauză sunt aplicabile prevederile art. 1017 alin. 1 C.pr.civ. pentru calcularea dobânzii.
Potrivit art. 969 C.civ. de la 1864, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante. Instanța reține că debitorii au obligația de a plăti creditoarei suma de 10.000 de lei, dar și că nu au făcut dovada plății acestei sume.
Față de toate considerentele expuse, în temeiul art. 1021 alin. 2 C.pr.civ., instanța urmează a admite în parte acțiunea formulată și a ordona debitorilor să plătească creditoarei, în termen de 20 de zile de la comunicare suma de 10.000 de lei, reprezentând dublul prețului vânzării parcelei 410/6 din tarlaua 21 precum și dobânda legală de la data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv, 30.07.2013 și până la data plății efective.
Reținând culpa procesuală a debitorilor, în temeiul art. 453 alin. 1 C.pr.civ. îi va obliga la plata cheltuielilor de judecată efectuate de creditoare, în valoare de 200 de lei, reprezentând taxa judiciară de timbru.
Instanța va respinge cererea creditoarei de a-i obliga pe debitori și la plata onorariului avocatului creditoarei în sumă de 1000 de lei având în vedere că în chitanța depusă la dosar nu este evidențiat pentru care litigiu a fost plătită această sumă, nu se face referire nici la împuternicirea avocațială ._/2013 de la dosar, reținându-se totodată că suma de bani a fost plătită de numitul P. A.-S..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea formulată de P. I. L., cu domiciliul în mun. B., . M. și Sfânt, nr. 3, scara A, ., CNP_, cu domiciliul procesual ales la cabinet de avocat T. N., cu sediul în B., ., nr. 6, ., ., în contradictoriu cu debitorii T. F., cu domiciliul în ., jud. B., având CNP_ și T. N., cu domiciliul în comuna Feldioara, ., jud. B., având CNP_.
Ordonă debitorilor ca în termen de 20 de zile de la comunicarea hotărârii, să plătească creditoarei suma de 10.000 de lei, reprezentând dublul prețului vânzării parcelei 410/6 din tarlaua 21 precum și dobânda legală de la data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv, 30.07.2013 și până la data plății efective.
Respinge restul pretențiilor.
Obligă debitorii la plata către creditoare a sumei de 200 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de a formula cerere în anulare în termen de 10 zile de la comunicare pentru ambele părți. Cererea în anulare se va depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședința publica, astăzi, 08.11.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
S. V.-I. G. E. – A.
Red./Dact. S.V.I.
08.11.2013– 4 ex.
| ← Validare poprire. Sentința nr. 16/2013. Judecătoria BRAŞOV | Validare poprire. Sentința nr. 08/2013. Judecătoria BRAŞOV → |
|---|
