Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 29/2013. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 29/2013 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 29-07-2013 în dosarul nr. 16493/197/2013
ROMÂNIA
JUDECATORIA BRASOV
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 29.07.2013
Instanța constituită din:
Președinte: I. R. D. - judecător
Grefier: A. I.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza civilă de față care s-a dezbătut în fond în ședința publică din data de 15.07.2013 când părțile prezente au pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta sentință, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru data de 22.07.2013, iar ulterior pentru data de 29.07.2013
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța în urma deliberării a pronunțat sentința de mai jos.
JUDECĂTORIA
Deliberând asupra cauzei civile de față are în vedere următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 27.06.2013 sub dosar nr._, creditorul P. I., în contradictoriu cu debitorul U. V., a solicitat ca, pe calea ordonanței de plată, debitorul să fie obligat la plata sumei de 76.700 lei, reprezentând împrumut acordat conform contractelor de împrumut încheiate la data de 22.04.2010, 28.04.2010, 03.05.2010, 28.06.2010, precum și la plata dobânzii legale în cuantum de 17.981,42 lei, pentru perioada 27.07._13 și în continuare de 9,25% pe an calculată la debitul principal, începând cu data de 03.05.2013 până la data plății efective a debitului principal, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, creditorul a arătat că prin contractul încheiat la data de 22.04.2010, între cele două părți, l-a împrumutat pe debitor cu suma de 40.000 lei, stabilindu-se scadența la data de 07.05.2010, din care i-a restituit numai suma de 1.300 lei, rămânând o diferență de 38.700 lei. A mai precizat că între părți s-au mai încheiat la data de 28.04.2010 un alt contract de împrumut prin care l-a împrumutat pe debitor cu suma de 25.000 lei cu termen de restituire la data de 12.05.2010, iar la data de 03.05.2010, contractul de împrumut prin care l-a împrumutat pe debitor cu suma de 7.500 lei, cu termen de restituire la data 17.05.2010 din care i-a restituit suma de 3500 lei, rămânând un rest de 4000 lei. De asemenea, a afirmat că prin contractul de împrumut din data de 28.06.2010, i-a acordat debitorului suma de 9000 lei, scadența fiind stabilită la data de 27.07.2010. Deși aceste sume au devenit exigibile și i-a solicitat debitorului restituirea, acesta nu s-a conformat. Pentru suma restantă, au fost calculate și dobânzi penalizatoare în cuantum de 17.981,42 lei, dobânzi ce urmează a fi plătite până la data plății efective a debitului, în conformitate cu dispozițiile O.G. nr. 13/2011. În raport de actele de la dosarul cauzei, reclamantul creditor consideră că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 1033-art. 1022 N.C.pr.civ., creanța fiind certă, lichidă și exigibilă. În acest sens, debitorul a fost somat, astfel cum reiese din dovada somării debitorului prin executor judecătoresc.
În drept, creditorul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.1033 – art.1022 N.C.pr.civ.
În dovedirea cererii, creditorul a depus la dosar, în copie vizată spre conformitate, contractele de împrumut încheiate la data de 22.04.2010, 28.04.2010, 03.05.2010, 28.06.2010, somația trimisă intermediul executorului judecătoresc, factura fiscală și chitanța atestând cuantumul taxei de notificare( fl. 7-13).
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 150 lei reprezentând taxă de timbru și s-a atașat timbru judiciar în valoare de 5 lei.
Debitorul, legal citat, nu a depus întâmpinare, nu s-a prezentat în instanță și nu a solicitat probe în apărare.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține că între părțile litigante din prezenta cauză a intervenit un acord de voință în virtutea căruia debitorul a împrumutat de la creditor diferite sume de bani, așa cum atestă:
- contractul de împrumut fără dobândă încheiat la data de 22.04.2010 având ca obiect suma de 40.000 lei, care urma a fi restituită la data de 07.05.2010, fiind restituită numai suma de 1300 lei rămânând o diferență de 38.700 lei;
- contractul de împrumut fără dobândă încheiat la data de 28.04.2010 având ca obiect suma de 25.000 lei, care urma a fi restituită la data de 12.05.2010;
- contractul de împrumut fără dobândă încheiat la data de 03.05.2010 având ca obiect suma de 7500 lei, care urma a fi restituită la data de 17.05.2010, fiind restituită numai suma de 3500 lei rămânând o diferență de 4000 lei;
- contractul de împrumut fără dobândă încheiat la data de 28.06.2010 având ca obiect suma de 9000 lei, care urma a fi restituită la data de 27.07.2010;
Potrivit susținerilor creditorului, debitorul nu și-a onorat până în prezent obligația de restituire a sumei împrumutate.
În cauza dedusă judecății, creditorul a solicitat emiterea ordonanței de plată pentru suma de 76.700 lei, reprezentând împrumut acordat conform contractelor de împrumut încheiate la data de 22.04.2010, 28.04.2010, 03.05.2010, 28.06.2010, precum și la plata dobânzii legale în cuantum de 17.981,42 lei, pentru perioada 27.07._13 și în continuare de 9,25% pe an calculată la debitul principal, începând cu data de 03.05.2013 până la data plății efective a debitului principal,
Astfel, pentru a fi aplicabile dispozițiile privind emiterea ordonanței de plată este necesară îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 1013 N.C.pr.civ., respectiv să fie vorba de o creanță certă, lichidă și exigibilă, reprezentând o obligație de plată a unor sume de bani ce rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
În drept, conform art. 1176 C.civ, înscrisul sub semnătură privată recunoscut de acela căruia i se opune sau privit, după lege, ca recunoscut, are între cei care l-au semnat, același efect ca și înscrisul autentic, iar potrivit art. 1180 C.civ, actul sub semnătură privată prin care o parte se obligă către alta a-i plăti o sumă de bani, trebuie să fie scris în întregul lui de acela care l-a subscris sau cel puțin acesta, înainte de a-l semna, să adauge la sfârșitul actului cuvintele “bun și aprobat”, arătând întotdeauna în litere suma, și apoi să iscălească.
În speță, instanța reține că înscrisul constatator al împrumuturilor beneficiază de forța probantă a unui act sub semnătură privată. În acest sens, în pofida faptului că actele nu au fost scrise în întregime de pârâtul-debitor al obligației de plată a sumei de bani împrumutate, și nici nu a fost adăugată formula expres prevăzută de art. 1180 C.civ, și anume „bun și aprobat”, nu este de natură să afecteze valoarea probatorie a acestui înscris, esențială fiind confirmarea faptului luării acelei sume cu titlu de împrumut de către debitorul obligației de plată, aspect care în speță decurge fără echivoc din mențiunile inserate în actul analizat.
În aceste condiții, instanța apreciază că raportul juridic obligațional între părțile litigante este pe deplin dovedit, în sarcina pârâtului debitor U. V. fiind întrunite elementele răspunderii contractuale, câtă vreme acesta nu și-a respectat obligația de restituire a sumei împrumutate la scadența stabilită de părți.
Întrucât debitorul nu a făcut dovada plății, față de atitudinea procesuală a acestuia, și în absența formulării oricăror obiecțiuni privind suma datorată, instanța constată că s-a făcut dovada de către creditor a unei creanțe certe, lichide și exigibile împotriva debitorului, izvorând dintr-un înscris însușit de părți prin semnătură, fiind, deci, îndeplinite condițiile art. 1013 N.C.pr.civ., în ceea ce privește suma solicitată în cuantum de 76.700 lei reprezentând valoarea împrumutului acordat și nerestituit.
Referitor la cererea privind obligarea debitorului la plata dobânzii legale penalizatoare începând cu data de 27.07.2010 și până la data achitării integrale a debitului, instanța apreciază acest capăt de cerere ca fiind parțial întemeiat, întrucât în materia împrumutului, conform art. 1586 C.civ., punerea în întârziere a debitorului obligației nu poate avea loc decât prin cererea de chemare în judecată, iar nu printr-o orice altă procedură, simpla expirare a termenului în care trebuia executată obligația nu-l pune pe debitor în întârziere, fiind necesară o manifestare de voință din partea creditorului prin care el să pretindă executarea obligației de către debitor. Prin urmare, instanța urmează a dispune obligarea debitorului la plata dobânzii legale aferente debitului principal începând cu data introducerii prezentei cereri, respectiv 27.06.2013 și până la achitarea integrală a debitului.
Pentru cele expuse mai sus, instanța va admite în parte cererea astfel cum a fost formulată, în temeiul art.1021 alin. 3 N.c.pr.civ., termenul de plată pentru debitor va fi de 30 zile de la comunicarea ordonanței.
În baza art. 453 N.C.pr.civ., având în vedere soluția pronunțată și faptul că debitorul va cădea în pretenții în prezenta cauză, instanța îl va obliga pe acesta să plătească creditoarei suma de 155 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, respectiv taxa judiciară de timbru în cuantum de 150 lei și timbru judiciar de 5 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
ORDONĂ
Admite în parte cererea formulată de creditorul P. I., cu dom. în mun. B., .. 9, ., ., în contradictoriu cu debitorul U. V., cu dom. în mun. B., .. 26, ., respectiv în mun. B., .. 18 A, ., . și, în consecință:
Ordonă debitorului să plătească creditorului în termen de 30 zile de la comunicarea prezentei ordonanțe, suma de 76.700 lei, reprezentând împrumut acordat și nerambursat, conform contractelor de împrumut încheiate la data de 22.04.2010, 28.04.2010, 03.05.2010, 28.06.2010, precum și la plata dobânzii legale aferente, calculate începând cu data introducerii cererii, respectiv, 27.06.2013 și până la data achitării integrale a debitului.
Obligă debitorul să plătească creditorului suma de 155 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, respectiv taxa judiciară de timbru în cuantum de 150 lei și timbru judiciar de 5 lei.
Cu drept pentru ambele părți de a formula cerere în anulare în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.07.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
I. R. D. pt. grefier, A. I.,
aflat în concediu legal,
semnează grefier delegat, A. I. V.
Red./Dact. IRD
12.08.2013, 4 ex
| ← Întoarcere executare. Sentința nr. 7222/2013. Judecătoria BRAŞOV | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
