Pretentii. Sentința nr. 6044/2013. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6044/2013 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 08-04-2013 în dosarul nr. 18791/197/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
DOSAR CIVIL NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6044
Ședința publică din data de 08.04.2013
PREȘEDINTE M. Z. Judecător
GREFIER M. T.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza civilă de față care s-a dezbătut pe fond în ședința publică din data de 21.03.2013, când părțile au pus concluzii pe fond conform celor consemnate în încheierea de ședință din ziua respectivă, care face parte integrantă din prezenta sentință, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 28.03.2013, 04.04.2013, 05.04.2013 si 08.04.2013.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Instanța, în urma deliberării, a pronunțat sentința de mai jos.
JUDECĂTORIA
Constată că prin acțiunea civilă înregistrată sub nr._ la data de 03.08.2012 reclamantul O. I. a chemat în judecată pe pârâta J. P. – R., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 7.787 lei reprezentând contravaloarea cotei sale de contribuție la cheltuielile de creștere și educare ale minorului O. E. – M. născut la data de 11.07.2005, aferente perioadei ianuarie 2009 – ianuarie 2012, plus dobânzile legale, precum și obligarea pârâtei să îi restituie reclamantului suma de 1.020 lei reprezentând contravaloarea pensiei de întreținere minor nedatorate și îmbogățire fără justă cauză.
În motivarea cererii de chemare în judecată reclamantul a arătat că la data de 04.01.2009 între părți a intervenit despărțirea în fapt, prin părăsirea de către pârâtă a domiciliului conjugal situat în localitatea Chitila, ., jud. Ilfov, iar de atunci minorul a rămas în întreținerea și îngrijirea exclusivă a tatălui. În toată această perioadă, cu excepția a 3 luni consecutive, pârâta nu a contribuit în niciun fel, nici cu sume de bani, nici cu bunuri necesare creșterii copilului, acesta fiind susținut material și moral exclusiv prin eforturile reclamantului, ajutat de bunicii paterni ai copilului.
Reclamantul a arătat, de asemenea, că pe perioada lunilor martie – mai 2011, pârâta, obligată fiind prin decizia Tribunalului București, a contribuit cu o pensie lunară de 210 lei la cheltuielile de creștere și educare a minorului, perioadă cu privire la care nu formulează nicio pretenție. În prezent Judecătoria B. a dispus ca minorul să locuiască la domiciliul tatălui, urmân ca ambii părinți să exercite autoritatea părintească asupra copilului, cu obligarea pârâtei la o pensie de întreținere în cuantum de 25% din veniturile pe care le realizează.
În privința capătului 2) de cerere, reclamanta a arătat că pe perioada februarie – iunie 2012, reclamantul a plătit pârâtei cu titlu de pensie de întreținere pentur minor suma lunară de 204 lei, în virtutea faptului că a fost obligat prin decizia civilă nr. 613/19.05.2011 a Curții de Apel București la pensie de întreținere pentru minor. Pârâtul a încasat fără drept această pensie, întrucât minorul s-a aflat în această perioadă în întreținerea și îngrijirea reclamantului, pârâta folosind acele sume de bani în interes propriu, iar nu pentru cheltuielile de creștere și educare ale minorului.
În drept reclamantul a invocat dispozițiile art. 499, art. 516, art. 525, art. 529, art. 532 și art. 534 C.civ.
Pârâta J. P. – R. a formulat întâmpinare, prin care a arătat că a efectuat demersuri pentru punerea în executare a deciziei civile nr. 613/19.05.2011 a Curții de Apel București, prin care minorul i-a fost încredințat spre creștere și educare, însă la data stabilită de către executorul judecătoresc pentru deplasarea la domiciliul minorului, reclamantul l-a dus la București, făcând astfel imposibilă executarea hotărârii. Reclamantul nu își poate invoca propria culpă în ceea ce privește executarea hotărârii de încredințare a minorului și, în consecință, nu poate solicita obligarea pârâtei la plata pensiei de întreținere. A mai susținut pârâta că, în toată această perioadă, i-a trimis copilului pachete și a constituit un cont în care a depus periodic câte o sumă de bani de care minorul să poată beneficia.
Pârâta a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă, nefiind îndeplinite condițiile art. 403 C.civ., instanța neputându-se raporta în prezent decât la singura hotărâre irevocabilă, aceea de divorț și, în consecință, nu poate schimba măsurile cu privire la drepturile și îndatoririle părintești decât dacă printr-o altă hotărâre irevocabilă s-ar stabili o situație contrară privind încredințarea copilului.
Pârâta a invocat excepția autorității de lucru judecat față de dispozițiile sentinței civile nr. 3292/15.06.2009 a Judecătoriei B., iar instanța, după punerea în discuția părților a excepției invocate, la termenul de judecată din data de 07.02.2013, a respins excepția invocată, pentru considerentele reținute în încheierea de ședință de la acea dată.
La termenul de judecată din data de 21.03.2013 reclamantul și-a precizat cererea de chemare în judecată, arătând că la petitul 2) al cererii solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 1.124 lei, sumă executată silit prin poprire.
În probațiune s-au depus la dosar înscrisuri. În cauză a fost administrată proba cu interogatoriul pârâtei și au fost audiați martorii T. M. propus de reclamant și B. M. propus de pârâtă.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Minorul O. E. – M. născut la data de 11.07.2005 este fiul reclamantului O. I. și al pârâtei J. P. – R., iar prin sentința civilă nr. 3292/15.06.2009 a Judecătoriei B. s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiate de părți, iar minorul a fost încredințat spre creștere și educare mamei, tatăl fiind obligat la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului în cuantum de 204 lei lunar până la majoratul copilului.
Sentința civilă nr. 3292/15.06.2009 a rămas irevocabilă potrivit deciziei civile nr. 613/19.05.2011 a Curții de Apel București – Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și Familie.
Prin sentința civilă nr. 9316/29.06.2012 a Judecătoriei B. s-a dispus modificarea măsurilor stabilite prin sentința civilă nr. 3292/15.06.2009 a Judecătoriei B., dispunându-se ca autoritatea părintească asupra minorului O. E. – M. născut la data de 11.07.2005 să fie exercitată în comun de către ambii părinți, iar locuința minorului a fost stabilită la tată reclamant, pârâta fiind obligată la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului O. E. M. născut la data de 11.07.2005 în cuantum de 25% din veniturile realizate de pârâtă, începând cu data introducerii acțiunii, 03.02.2012, și până la majoratul minorului sau noi dispoziții ale instanței. Apelul formulat de apelanta J. P. – R. împotriva acestei din urmă hotărâri judecătorești a fost respins potrivit deciziei civile nr. 6/A/28.01.2013 a Tribunalului pentru Minori și Familie B..
Cu toate că prin sentința civilă nr. 3292/15.06.2009 a Judecătoriei B. minorul O. E. – M. născut la data de 11.07.2005 a fost încredințat spre creștere și educare mamei pârâte, din anul 2009 și până în prezent minorul s-a aflat continuu în întreținerea și îngrijirea tatălui reclamant, împrejurare recunoscută de pârâtă la întrebarea nr. 1 a interogatoriului.
De asemenea, potrivit declarațiilor martorilor T. M. și B. M. audiați în cauză, minorul este crescut de tată și de bunicii paterni încă din anul 2009.
Fiind obligat, însă, la plata pensiei de întreținere în favoarea minorului O. E. – M. născut la data de 11.07.2005 prin dispozițiile sentinței civile nr. 3292/15.06.2009 a Judecătoriei B., reclamantul a achitat pensia de întreținere în favoarea minorului în perioada februarie 2012 – iunie 2012, sumele de bani respective fiind încasate de către pârâtă cu titlu de pensie de întreținere în favoarea copilului, cu toate că minorul nu s-a aflat deloc în îngrijirea mamei în acea perioadă.
În consecință, reclamantul este îndreptățit la restituirea din partea pârâtei a acelor sume de bani achitate cu titlu de pensie de întreținere în favoarea minorului în perioada februarie 2012 – iunie 2012, perioadă în care reclamantul a contribuit în natură la întreținerea copilului, întrucât copilul a locuit la tată.
Suma totală de bani care i-a fost reținută reclamantului prin poprire asupra veniturilor sale, cu titlu de pensie de întreținere lunară în favoarea minorului este de 1.124 lei, sumă reținută în perioada februarie 2012 – iunie 2012, potrivit adeverinței nr. 896/02.11.2012 eliberată de Ministerul Administrației și Internelor UM 0575 București.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 534 C.civ. “Dacă, din orice motiv, se dovedește că întreținerea prestată, de bunăvoie sau ca urmare a unei hotărâri judecătorești, nu era datorată, cel care a executat obligația poate să ceară restituirea”.
Față de considerentele arătate, reținând că pensia de întreținere plătită în baza sentinței civile nr. 3292/15.06.2009 a Judecătoriei B., de către reclamant pârâtei în perioada februarie 2012 – iunie 2012, cu titlu de pensie de întreținere în favoarea minorului O. E. – M. născut la data de 11.07.2005, nu era datorată, instanța va dispune obligarea pârâtei să îi restituie reclamantului suma de 1.124 lei reprezentând pensie de întreținere minor nedatorată.
În privința cererii reclamantului referitoare la obligarea pârâtei la plata pensiei de întreținere în favoarea minorului pentru perioada ianuarie 2009 – ianuarie 2012, exceptând lunile martie – mai 2011, instanța reține că reclamantul (în a cărui îngrijire se află și s-a aflat minorul în perioada menționată) urmărește obligarea mamei pârâte la plata pensiei de întreținere în favoarea minorului O. E. – M. născut la data de 11.07.2005 pentru o perioadă anterioară cererii de chemare în judecată.
Or, potrivit dispozițiilor art. 529 alin. 1 C.civ. “Pensia de întreținere se datorează de la data cererii de chemare în judecată”, iar conform alin. 2 al aceluiași articol “… pensia de întreținere poate fi acordată și pentru o perioadă anterioară, dacă introducerea cererii de chemare în judecată a fost întârziată din culpa debitorului”.
Așadar, potrivit regulii consacrate de art. 529 alin. 1 C.civ., pensia de întreținere se datorează de la data introducerii cererii de chemare în judecată, iar nu retroactiv, regulă care se bazează pe următoarele argumente: pensia de întreținere este destinată să satisfacă nevoile actuale ale celui care o solicită, iar dacă pensia de întreținere nu se solicită, se prezumă că persoana respectivă a avut mijloace pentru procurarea celor necesare traiului ; întreținerea nu se poate plăti pentru trecut, adică anterior datei de chemare în judecată, deoarece s-ar împovăra situația debitorului obligației de întreținere ; obligația de întreținere este cu execuție succesivă, deoarece se are în vedere satisfacerea nevoilor în timp ale beneficiarului întreținerii.
Toate aceste argumente se regăsesc și în prezenta cauză, în care nu este incidentă situația de excepție prevăzută de art. 529 alin. 2 C.civ., întrucât introducerea cererii de obligare a pârâtei la plata pensiei de întreținere nu a fost întârziată din culpa pârâtei debitoare.
Dimpotrivă, reclamantul a fost cel care s-a aflat în culpă prin nerespectarea hotărârii judecătorești prin care minorul a fost încredințat mamei spre creștere și educare, astfel că în prezenta cauză reclamantul nu își poate invoca propria culpă pentru a obține obligarea pârâtei la plata pensiei de întreținere în favoarea minorului pentru o perioadă de 3 ani anterior introducerii cererii de chemare în judecată.
Într-adevăr, potrivit dispozițiilor art. 499 alin. 1 C.civ. părinții sunt obligați în solidar la întreținerea copilului lor, însă consecințele caracterului solidar al obligației de întreținere trebuie raportate la particularitățile obligației de întreținere. Astfel, dacă potrivit dispozițiilor art. 1456 C.civ., “Debitorul solidar care a executat obligația nu poate cere codebitorilor săi decât partea din datorie ce revine fiecăruia dintre ei, chiar dacă se subrogă în drepturile creditorului”, în materia obligației de întreținere a părinților față de copilul lor minor, dreptul la acțiunea în regres trebuie înțeles ca reprezentând posibilitatea pentru părintele urmărit pentru întreaga întreținere de a cere celuilalt părinte, prin acțiunea în regres, partea ce îi revine acestuia din urmă în suportarea întreținerii.
Tatăl reclamant nu a fost, însă, “urmărit” pentru plata întreținerii datorate minorului E. – M., ci și-a executat de bunăvoie, în natură, obligația de întreținere față de acesta, astfel că, subrogându-se în drepturile copilului creditor de a solicita plata pensiei de întreținere din partea celuilalt părinte, el este ținut de respectarea dispozițiilor art. 429 alin. 1 C.civ., dispoziții mai sus arătate și determinate de particularitățile obligației de întreținere.
Față de cele arătate, instanța va respinge cererea reclamantului privind obligarea pârâtei la plata sumei de 7.787 lei reprezentând contravaloarea cotei sale de contribuție la cheltuielile de creștere și educare a minorului O. E. – M. născut la data de 11.07.2005, aferente perioadei ianuarie 2009 – ianuarie 2012, plus dobânzile legale.
Având în vedere considerentele expuse instanța va admite în parte acțiunea civilă formulată și precizată de reclamantul O. I. în contradictoriu cu pârâta J. P. – R., dispunând potrivit celor de mai jos.
În temeiul art. 274 C.proc.civ., pârâta fiind cea din a cărei culpă procesuală au fost ocazionate cheltuielile de judecată, instanța va dispune obligarea pârâtei la plata către reclamant a sumei de 185,6 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând cheltuieli de deplasare București – B. pentru asigurarea prezenței reclamantului la termenele de judecată din data de 10.01.2013 și 21.03.2013, potrivit înscrisurilor justificative depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea civilă formulată și precizată de reclamantul O. I. domiciliat în localitatea Chitila, ., jud. Ilfov în contradictoriu cu pârâta J. P. – R. domiciliată în B., ., ., jud. B. și în consecință:
Obligă pârâta să îi restituie reclamantului suma de 1.124 lei reprezentând pensie de întreținere minor nedatorată.
Respinge cererea reclamantului privind obligarea pârâtei la plata sumei de 7.787 lei reprezentând contravaloarea cotei sale de contribuție la cheltuielile de creștere și educare a minorului O. E. – M. născut la data de 11.07.2005, aferente perioadei ianuarie 2009 – ianuarie 2012, plus dobânzile legale.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 185,6 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08.04.2013.
PRESEDINTEGREFIER
M. ZUPMIOARA T.
red.MZ/ 30.04.2013
dact.AM/ 30.04.2013 4 ex
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 13/2013. Judecătoria BRAŞOV | Ordin de protecţie. Sentința nr. 10/2013. Judecătoria BRAŞOV → |
|---|
