Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 18/2013. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 18/2013 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 18-12-2013 în dosarul nr. 31487/197/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
DOSAR CIVIL NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 18.12.2013
PREȘEDINTE- A. R. V.- judecător
GREFIER – G.-M. B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza civilă de față, care s-a dezbătut în fond în ședința publică din data de 17.12.2013, când părțile prezente au pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință, iar instanța, din lipsă de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 18.12.2013.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
Instanța, în urma deliberării, a pronunțat sentința de mai jos.
JUDECĂTORIA
Constată că, prin cererea înregistrată la data de 29.11.2013 sub numărul_, reclamanta U. M. L. a chemat în judecată pe pârâtul U. A.-C., solicitând instanței să dispună, pe calea ordonanței președințiale, ca locuința minorei U. A. P., născută la data de 12.06.2003, să fie stabilită la mamă în mod provizoriu, până la soluționarea definitivă a acțiunii având ca obiect desfacerea căsătoriei înregistrată pe rolul acestei instanțe, obligarea pârâtului să-și dea acordul ca minora să poată călători împreună cu mama sa în Italia și să revină în țară, să încuviințeze ca minora să petreacă cu reclamanta 8 zile, începând cu 25.12.2013 până în 01.01.2014, când se află în țară.
Arată că, a promovat o acțiune de divorț la data de 12.09.2013 solicitând și stabilirea domiciliului minorei la mamă, în Italia, fiind de acord ca minora să rămână la tată până la finele anului școlar 2013-2014, achitându-i acestuia suma de 1000 euro cu titlu de pensie de întreținere pentru 10 luni.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a arătat că, minora locuiește în prezent cu bunicii fiind obligată de tată să se mute la bunici. Susține că pârâtul o neglijează grav și exercită asupra minorei violențe fizice și psihice, producându-i tulburări grave. Arată că pârâtul și părinții acestuia nu îi mai permit să ia legătura cu minora în fiecare zi. Mai arată că pârâtul organizează petreceri acasă, unde vin mulți bărbați, pârâtul o ia pe fetiță prin baruri. Arată că fetița a devenit tristă, timorată, speriată.
Arată că, datorită faptului că fetița este supusă zilnic unor agresiuni fizice sau psihice din partea tatălui, a formulat o solicitare Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului pentru a efectua o anchetă sesizând și Poliția Mun. C..
Reclamanta a arătat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale prezentei cereri pe calea ordonanței președințiale și solicită a se dispune ca executarea hotărârii să se facă fără somație sau trecerea unui termen.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 996-1001 Cod procedură civilă, art. 919 Cod procedură civilă, art. 496 al.3,5 Cod civil.
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată cu lei taxă judiciară de timbru de 20 lei.
În probațiune a depus înscrisuri (f.9-39).
Legal citat, pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca netemeinică, nelegală și imposibil de pus în executare.
Pe cale de excepție a invocat prematuritatea cererii și inutilitatea ei.
Arată că între părți au existat discuții pentru soluționarea divorțului și cererilor accesorii acestuia, iar propunerea reclamantei a fost în sensul de a lăsa minora cu o bonă până la sfârșitul anului școlar. Această propunere a fost apreciată ca fiind contrară interesului superior al minorei, bunicii paterni ajutând la creșterea copilului de când aceasta avea 1,6 ani.
Arată că, deși reclamanta a fost plecată de mult timp din țară, aceasta nu a avut plângeri împotriva sa sau a bunicilor paterni, copilul este premiant, bune crescut și îngrijit, primele „îngrijorări” ale mamei legate de soarta copilului apărând după ce aceasta a promovat acțiunea de divorț.
Arată că nu sunt îndeplinite condițiile admisibilitate privind urgența și necesitatea. Arată că minora suferă de tracasările produse se mama sa, care o exasperează cu telefoanele, reclamanta sunând de zeci de ori pe zi, minora refuzând uneori să vorbească, alteori având alte activități care nu îi permit să vorbească cu mama sa.
Mai susține că nu există o stare de pericol pentru minoră, ci reclamanta este cea care a pus-o în pericol atunci când minora a fost în Italia, fiind lăsată de mamă în casă cu partenerul colegei de apartament care era consumator de droguri.
A arătat că, în seara de 15 noiembrie 2013 au fost în apartament trei prieteni pentru a urmări un meci de fotbal, comportamentul lor fiind decent, iar minora a vorbit cu mama sa în această perioadă. Arată că reclamanta a făcut plângere la poliție, iar cele trei persoane au dat declarații în calitate de martori.
Susține că reclamanta dorește să creeze impresia că minora nu este bine îngrijită, că îi este interzis să ia legătura cu minora pentru a justifica cererea sa de stabilire a domiciliului minorei la mamă în cadrul procesului de divorț.
În probațiune a depus înscrisuri.
În probațiune, pentru ambele părți au fost administrate: proba cu înscrisuri, interogatoriu, proba testimonială cu un martor.
Deși instanța a dispus anterior primului termen de judecată, efectuarea anchetei psihosociale la domiciliul pârâtului, la primul termen de judecată la care părțile au propus probele, în condiții de contradictorialitate, nici una dintre părți nu a solicitat proba cu anchetă psiho-socială, cu toate că a fost menționată în cererea introductivă, fiind invocate însă și dispozițiile art. 998 alin.3 Cod procedură civilă.
A fost audiată minora în cameră de consiliu, conform art. 264 Cod civil.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele :
Reclamanta U. M.-L. și pârâtul U. A.-C. sunt părinții minorei U. A. P., născută la 12.06.2003 în B. (f. 10).
Pe rolul Judecătoriei B. s-a înregistrat acțiunea privind desfacerea căsătoriei și stabilirea măsurilor cu privire la minoră după divorț, fiind înregistrată la data de 12.09.2013 sub nr._/197/2013.
Conform dispozițiilor art. 996 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Potrivit art. 996 alin. 5 cod procedură civilă, pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt.
Condiția caracterului vremelnic al cererii de ordonanță președințială și condiția neprejudecării fondului cauzei sunt îndeplinite în cauză, având în vedere faptul că, în cadrul dosarului civil nr._/197/2013 al Judecătoriei B. se va dispune, ca măsură definitivă, stabilirea locuinței minorului precum și programul de păstrare a legăturilor personale cu minora.
În ceea ce privește urgența pentru stabilirea provizorie a locuinței minorului la mamă, instanța reține că motivele invocate de reclamantă se referă în esență la împrejurarea că, deși minora ar fi trebuit să locuiască cu tatăl, minora fost lăsată în grija bunicilor paterni, împotriva voinței acesteia, nu este supravegheată corespunzător, bunicii interzicându-i să păstreze legătura cu reclamanta și agresând-o fizic și psihic.
De asemenea, arată că reclamanta este împiedicată să ia legătura cu minora pentru a face lecții cu aceasta iar tatăl are un comportament necorespunzător, consumă alcool împreună cu alte persoane și duce minora în baruri.
Din probele administrate în cauză: înscrisuri, probe testimoniale, interogatoriul părților, instanța reține următoarele:
Din susținerile părților, înscrisuri și declarațiile martorelor audiate, rezultă că minora a locuit în mod statornic cu tatăl său și a rămas să locuiască cu acesta în timpul anului școlar 2013-2014, aceasta fiind înțelegerea părților, sens în care s-au înțeles ca reclamanta să contribuie la creșterea și educarea minorei cu suma de 1000 euro (F. 18).
Reclamanta a înregistrat cererea de divorț la data de 12.09.2013 (f.49), prin care a solicitat ca domiciliul minorei să fie stabilit la aceasta după sfârșitul anului școlar 2013-2014, precizând ulterior cererea, la data de 27.11.2013, în sensul că solicită stabilirea domiciliului minorei la mamă, fără a se mai face referire la sfârșitul anului școlar (f.52).
Instanța reține că pârâtul a arătat că minora învață după amiaza, astfel că nu poate fi lăsată singură dimineața, nesupravegheată. Martora U. Katalia a arătat că minora este dusă la școală dimineața de bunici iar după cursuri pârâtul o ia minora de la școală și o duce la bunici. Din răspunsul la interogatoriul luat pârâtului (f.71) și declarația martorei U. K., rezultă că pârâtul lucrează opt ore zilnic, iar la sfârșitul săptămânii, minora stă cu tatăl ei, la domiciliul lor.
În consecință, faptul că minora nu locuiește cu tatăl în timpul săptămânii, este o măsură stabilită în interesul minorei, pentru a fi supravegheată.
În ceea ce privește susținerea reclamantei în sensul că minorei nu i-a fost permis să vorbească la telefon cu reclamanta timp de o săptămână, instanța reține din răspunsul la interogatoriu luat pârâtului, declarația martorei U. K. din susținerile minorei care a fost audiată de instanță, faptul că telefonul acesteia nu a fost funcțional, iar minora a vorbit cu mama de pe telefonul tatălui, reclamanta nefiind împiedicată să ia legătura cu minora.
În ceea ce privește legătura prin internet cu minora, instanța reține că la bunicii paterni nu există acces la internet, așa cum rezultă din declarația martorei U. K., însă minora are acces la internet și comunică cu mama sa doar când este acasă la sfârșitul săptămânii, așa cum rezultă și din transcrierile mesajelor.
Deși martora T. I. afirmă că reclamanta nu a mai luat legătura cu minora de două săptămâni, știe acest lucru de la reclamantă, iar declarația sa nu se coroborează cu alte probe administrate în cauză.
B. a relatat că minora a refuzat să vorbească cu mama ei pentru că a fost supărată pe aceasta, declarație care se coroborează cu relatarea minorei în sensul că a fost supărată pe mama ei pentru că nu vine la spectacolul de dans din 20.12.2013.
Din declarația martorei T. I. rezultă că minora a fost izolată de prietenele ei de la . K., bunica paternă a minorei, a arătat că locuiește departe de casa părților.
Instanța reține că susținerile reclamantei în ceea ce privește lipsa de interes manifestată de pârât față de minoră, de natură să o afecteze psihic pe aceasta, nu a fost dovedită.
Din caracterizarea și fișa psiho-pedagogică din 5.12.2013 întocmită la Școala nr. 2 C., unde este înscrisă minora, rezultă că aceasta este comunicativă, sociabilă, echilibrată, nu prezintă probleme în sfera stabilirii unor relații de prietenie, este un copil perseverent, își pregătește lecțiile cu conștiinciozitate, este activă la ore, nu absentează. (f.80, f.81).
Din fișa psiho-pedagogică rezultă că bunicii paterni au fost implicați în legătura cu școala încă din cls. I, iar în prezent legătura cu școala este păstrată atât de bunici, cât și de mama reclamantă și tatăl pârât.
Faptul că minorei îi este dor de mamă este firesc, acest aspect rezultă și din procesul-verbal de audiere al minorei, aceasta fiind bucuroasă că mama va veni dorind să stea cu aceasta la hotel, știind că mama a închiriat o cameră pentru ele.
Susținerea reclamantei în sensul că pârâtul împreună cu 10 bărbați au consumat alcool și au avut un comportament necorespunzător, în timp ce minora se afla într-o cameră alăturată, în data de 15 noiembrie 2013 a fost confirmată parțial de declarația martorei T. I.. Aceasta a arătat că l-a văzut pe pârât cu două sticle de băutură, însă că nu a văzut câte persoane l-au vizitat dar bănuiește că mai multe pentru că era gălăgie pe scară. Din interogatoriul luat pârâtului rezultă că au fost trei prieteni pentru a urmări un meci de fotbal, aspect ce rezultă și din declarațiile celor trei persoane date la Poliția C. ca urmare a sesizării reclamantei (f.101).
În ceea ce privește susținerea că minora a fost lăsată nesupravegheată și aceasta a urmărit filme pentru adulți, reclamanta fiind anunțată la școală de această împrejurare, instanța reține din copia mesajelor schimbate între reclamantă și învățătoarea minorei (f.38,39) că aceasta s-a întâmplat în luna aprilie 2013, înainte ca reclamanta să promoveze acțiunea de divorț, astfel că, acest motiv nu poate constitui o justificare a stabilirii domiciliului minorei la mamă, fiind anterioară înțelegerii părților în sensul ca minora să rămână până la sfârșitul anului școlar în România.
Din întreg materialul probator administrat în cauză, instanța reține că nu s-a făcut dovada că minora este neglijată sau lipsită de îngrijire iar interesul său superior ar impune de urgență, pentru motivele invocate de reclamantă, să se stabilească domiciliul provizoriu la mamă, motiv pentru care va respinge această cerere, urmând ca pe fondul cauzei să se analizeze, în baza unui probatoriu extins, unde va fi stabilit domiciliul minorei.
În ceea ce privește cererea privind obligarea pârâtului să-și dea acordul pentru ca minorul să poată călători împreună cu mama sa pe ruta Italia-România până la soluționarea definitivă a dosarului nr._/197/2013 al Judecătoriei B., instanța reține că aceasta a fost formulată ca o cerere subsidiară primului petit, în cazul stabilirii domiciliului provizoriu al minorei la mamă, astfel că, prima cerere fiind respinsă, instanța urmează să respingă și acest petit.
Instanța reține în acest sens și că reclamanta nu a invocat și nici nu a dovedit faptul că pârâtul s-ar opune ca minora să meargă în Italia, din declarația martorei T. I. rezultând că minora a fost două luni la mamă, în Italia.
Instanța reține și că solicitarea reclamantei de a călători împreună cu minora până la soluționarea definitivă a Dosarului_/197/2013 al Judecătoriei B., în orice perioadă, având în vedere dispozițiile art. 30 din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, care impun evidențierea perioadei de deplasare.
Instanța reține că părțile, în calitate de părinți, au obligația de a-și exercita drepturile și de a-și îndeplini obligațiile față de copil ținând seama cu prioritate de interesul superior al acestuia, conform art. 5 din Legea 272/2004 și art. 487 Cod civil.
Disponibilitatea fiecărui părinte de a-l implica pe celălalt părinte în deciziile legate de copil și de a respecta drepturile părintești ale acestuia din urmă, respectiv disponibilitatea fiecăruia dintre părinți de a permite celuilalt menținerea relațiilor personale sunt criterii prevăzute de art. 16 din Legea 272/2004 ce sunt avute în vedere la stabilirea domiciliului minorului în caz de neînțelegere între părinți.
Potrivit art. 401 Cod civil, părintele sau, după caz, părinții separați de copilul lor au dreptul de a avea legături personale cu acesta.
Potrivit art.14 alin. 1 din Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament.
Văzând poziția minorei, solicitarea reclamantei și răspunsul la interogatoriu al pârâtului la întrebarea 21 instanța constată că este oportună stabilirea unui program de vizită al minorei în perioada vacanței de iarnă.
Instanța reține că reclamanta justifică urgența stabilirii unui program de păstrare a legăturilor personale cu minora în această perioadă, acest program însă va avea în vedere interesul superior al minorei, care a dorit să petreacă timp atât cu mama cât și cu tatăl.
Având în vedere situația părților aflate în proces de divorț, faptul că pârâtul este de acord ca reclamanta să petreacă sărbătorile alături de fetiță dar cu condiția să fie prezent în toate aceste 8 zile, ceea ce, în lipsa înțelegerii părților, ar duce la accentuarea situației conflictuale ce rezultă din întregul material probator administrat, instanța va admite în parte cererea reclamantei și va încuviința ca reclamanta să aibă legături personale cu minora, cu posibilitatea luării acesteia de la locuința sa, în perioada 25.12.2013 ora 18.00 - 01.01.2014 ora 12.00 și va respinge celelalte solicitări.
Având în vedere admiterea în parte a cererii, instanța va compensa între părți cheltuielile de judecată, conform art. 453 alin.2 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta U. M. L. cu domiciliul procesual ales la av. G. G. în B., ., ., . în contradictoriu cu pârâtul U. A.-C., cu adresa de comunicare a actelor de procedură în B., .. 37, ., ., domiciliat în B., ., ., ., CNP_ și în consecință:
Încuviințează ca reclamanta să aibă legături personale cu minora, cu posibilitatea luării acesteia de la locuința sa, în perioada 25.12.2013 ora 18.00 - 01.01.2014 ora 12.00.
Respinge celelalte cereri.
Compensează între părți cheltuielile de judecată.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 5 zile de la pronunțare.
Cererea pentru exercitarea căii de atac se depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi 18.12.2013.
P., Grefier,
A. R. V. G.-M. B.
ARV/19.12.2013
Ex. 4
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... | Ordonanţă preşedinţială. Hotărâre din 19-09-2013,... → |
|---|
