Pretenţii. Sentința nr. 06/2013. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 06/2013 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 06-12-2013 în dosarul nr. 27856/197/2012
ROMANIA
JUDECATORIA BRASOV
DOSAR NR._
SENTINTA CIVILA NR._
Sedinta publica din data de 06.12.2013
P.- B. M. M. - Judecator
Grefier- A. I. V.
Pentru astazi fiind amanata pronuntarea cauzei civila de fata, care s-a dezbatut in fond in sedinta publica din data de 15.11.2013, cand cei prezenti au pus concluzii pe fond conform incheierii de sedinta din acea zi, care face parte integranta din prezenta sentinta, iar instanta din lipsa de timp pentru deliberare a amanat pronuntarea pentru data de 22.11.2013, 29.11.2013 și 06.12.2013.
La apelul nominal facut in sedinta publica, la pronuntare se constata lipsa partilor.
Instanta, in urma deliberarii a pronuntat sentinta de mai jos.
JUDECĂTORIA
Constată că prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Judecătoria B. sub nr._ reclamantul L. I. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pîrîtul S. de Ambulanță Județean B., obligarea pîrîtului la plata de despăgubiri morale în cuantum de 9000 lei.
În motivarea acțiunii reclamantul susține că în data de 17.10.2012 la ora 13 a apelat la salvare pentru transportarea la spital a fiului său L. F. I. elev în clasa a XII – a, născut la data de 17.04.1994. La spitalul Județean B., fără a i se efectua investigații, i s-a înmînat o rețetă pentru dureri de cap și a fost trimis acasă. Seara fiul său s-a simțit foarte rău, a chemat-o pe prietena lui care a venit însoțită de unchiul său. L-au găsit pe L. F. I. vomitînd sînge în cantități mari motiv pentru care au apelat la salvare. Persoana de serviciu a refuzat trimiterea unei salvări motivînd că L. F. a beneficiat în acea zi de serviciile salvării și a fost dus la Spitalul Județean. În aceste condiții bolnavul a fost urcat în mașină și adus la locul în care reclamantul era de serviciu în calitate de paznic. Reclamantul a sunat și el la 112 și din nou a fost refuzat. Ulterior L. I. F. a fost dus cu mijloace proprii la Spitalul de neurologie de unde s-a chemat salvarea și a fost dus la Spitalul Județean. Între timp starea sa de sănătate s-a agravat, și-a pierdut cunoștința și timp de o săptămînă nu și-a revenit. De la ora 20 și pînă la ora 24 cînd a fost internat, fiul său își putea pierde viața din cauza angajaților ambulanței care au refuzat să-l transporte la spital.
Pîrîtul S. de Ambulanță Județean B. a formulat întîmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesual active iar pe fond respingerea acțiunii. În motivare se susține că persoana care solicită reparația patrimonială a unui drept personal nepatrimonial trebuie să fie persoana prejudiciată. Reclamantul nu este persoană prejudiciată. La data de 17.10.2012 L. F. I. a beneficiat de asistență medicală de urgență în două rînduri astfel: în jurul orelor 12:35 reclamantul a apelat numărul unic de urgență 112. Echipajul delegat a preluat pacientul și l-a transportat la Spitalul Clinic de Urgență Județean B.. În jurul orelor 21:21 un cunoscut al pacientului a apelat numărul 112 și după convorbirea cu dispecerul medical decide ca acesta să fie transportat cu resurse proprii la Spitalul de Psihiatrie și Neurologie B., spitalul cel mai apropiat de pacient. În jurul orei 21:30 se revine cu apelul de către tatăl pacientului. Apelul este incoerent din cauza stării emoționale a acestuia. În jurul orei 22:05 Spitalul de Psihiatrie și Neurologie B. a solicitat transportul pacientului la Spitalul Clinic de Urgență Județean B. cu ajutorul ambulanței. Potrivit art.376 al.2 din L 95/2006 responsabilitatea medicală încetează în situația în care pacientul nu respectă prescripția sau recomandarea medicală. Biletul de ieșire din spital, prin diagnosticul dat, confirmă faptul că gravele dereglări hematologice sunt rezultatul unei îmbolnăviri cronice nediagnosticate la timp. Serviciile de ambulanță nu rezolvă cazuri medicale ele avînd rolul de a identifica solicitările care sunt urgente, de a interveni la solicitările urgente, de a stabiliza pacientul și a-l transporta la spital. În cazul de față prin transportul la spital în urma apelului de la ora 12:35 S. de ambulanță și-a îndeplinit rolul. În ce privește celelalte apeluri trebuie menționat că dispecerul medical a fost indus în eroare prin faptul că interlocutorul a comunicat faptul că pacientul a fost dus la spital în urmă cu 2-3 ore cu aceleași simptome, respectiv frisoane, cefalee și vărsături, de unde i s-a dat drumul să meargă acasă iar acum ar dori un control mai amănunțit. Din aceste motive apelul nu a fost identificat ca urgență. Fapta victimei însăși sau fapta terțului înlătură răspunderea chiar dacă nu au caracteristicile forței majore, ci doar pe cele ale cazului fortuit, însă numai în cazul în care, potrivit legii sau convenției părților, cazul fortuit este exonerator de răspundere. Personalul medical nu răspunde dacă se constată îndeplinirea cu bună credință a oricărui act în legătură cu acordarea primului ajutor calificat, cu respectarea competenței acordate, protocoalelor și procedurilor stabilite în condițiile legii. C. de asistență medicală de urgență efectuează și transporturi medicale asistate ale pacienților critici și ale celor cu accidentări sau îmbolnăviri acute care necesită supraveghere din partea unui asistent medical ori medic. Triajul apelurilor și stabilirea pacienților de face de dispeceratele medicale, cele ale ISU sau cele integrate în conformitate cu algoritmul din anexa 9 a ordinului_ al MS.
La cererea instanței reclamantul a precizat că a formulat acțiunea în nume propriu și nu în calitate de reprezentant al fiului său L. F. I. care este major. Urmare a acestei precizări pîrîta a renunțat la excepția lipsei calității procesual active invocată prin întîmpinare ( fila 57 dosar).
Prin Încheierea din data de 07.06.2013 s-a admis cererea reclamantului de acordare a ajutorului public judiciar sub forma asigurării asistenței judiciare printr-un avocat. La judecata cauzei s-a prezentat d-na avocat C. E. care l-a asistat pe reclamantul L. I..
În susținerea acțiunii reclamantul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale. Instanța a încuviințat probele solicitate astfel la dosar au fost depuse înscrisuri și au fost audiați martorii A. M. A. ( fila 86 dosar) și D. V. I. ( fila 87 dosar).
În apărare pîrîtul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și proba cu expertiza medico – legală. Instanța a încuviințat probele solicitate astfel la dosar au fost depuse înscrisuri și s-a întocmit raportul de expertiză medico-legală nr.1828/E/11.07.2013 ( fila 90 dosar).
La dosar au fost depuse de către pîrîtă înregistrarea audio a apelurilor la numărul de urgență 112 din data de 17.10.2012.
Analizînd actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
L. F. I., în vîrstă de 19 ani, elev în clasa a XII-a, este fiul reclamantului L. I..
În data de 17.10.2012, la ora 12:35, reclamantul a apelat serviciul urgență 112 solicitînd ambulanța pentru transportul la spital a fiului său L. F. I.. Conform susținerilor părților, pacientul a fost transportat la Spitalul Clinic de Urgență Județean B. unde, în urma unui consult, i s-a eliberat o rețetă pentru medicamente și a fost lăsat să plece acasă.
În jurul orei 20 L. F. I. a sunat-o pe martora A. M. A. căreia i-a relatat că se simte foarte rău, a sunat la salvare însă aceasta nu va veni. Martora, împreună cu unchiul său M. M., s-a deplasat la domiciliul reclamantului unde l-au găsit pe L. F. I. în pat iar în bucătăria și sufrageria locuinței era mult sînge pe jos. Împreună cu L. F. I. se afla și martorul D. I.. Martora a confirmat faptul că M. M. a apelat serviciul de urgență 112 însă dispecerul medical a refuzat trimiterea unei ambulanțe. În aceste împrejurări, pentru că persoanele de față au apreciat că starea lui L. F. I. este gravă, l-au transportat cu mașina la locul de muncă al reclamantului de unde, împreună cu acesta, s-au deplasat la Spitalul de Psihiatrie și Neurologie B.. În urma consultului medicii spitalului au decis trimiterea pacientului la Spitalul Clinic de Urgență Județean B. unde a fost internat. Martora a relatat instanței că reclamantul a fost afectat de această situație a plîns și a condamnat medicii care nu l-au internat pe L. F. I. și pe cei care au refuzat trimiterea ambulanței.
Martorul D. V. I. a fost chemat de L. F. I. în momentul în care starea sa s-a agravat, fiind de față cînd dl.M. M. a apelat serviciul 112 solicitînd trimiterea ambulanței. Martorul a susținut că reclamantul a fost foarte afectat și a cheltuit foarte mulți bani pentru investigațiile medicale ce au urmat.
Ambii martori susțin că starea de sănătate a lui L. F. I. a fost bună pînă în urmă cu 2 – 3 săptămîni anterioare incidentului cînd au observat că acesta se învinețește foarte ușor și îi curge sînge din gingii. L. F. I. s-a prezentat la doctor și a efectuat o . analize medicale. Cele relatate de martori sunt confirmate de buletinul de analize nr._/12.10.2012 emis de Laboratoarele Bioclinica ( fila 7 dosar).
Din convorbirea dintre dispecerul medical și dl.M. M. rezultă că s-a refuzat trimiterea ambulanței deoarece pacientul L. F. I. a fost transportat în aceiași zi la spital unde nu s-a luat măsura internării. Dl. M. M. a prezentat starea pacientului ca fiind gravă, respectiv are frisoane, vomită sînge și are dureri foarte mari de cap. Dispecerul medical a comunicat că atîta timp cît pacientul a fost prezentat unui spital iar medicii nu au luat măsura internării, serviciul de ambulanță și-a făcut datoria și l-a sfătuit să-l transporte pe pacient la spital cu mijloace proprii. Deși dl. M. M. a insistat în trimiterea ambulanței, spunînd că nu îl poate transporta cu autobuzul, dispecerul medical a refuzat trimiterea unei ambulanțe.
La scurt timp după această convorbire L. F. I. a fost prezentat Spitalului de Psihiatrie și Neurologie B. de unde la ora 22:09 s-a contactat serviciul de ambulanță pentru transportul pacientului la Spitalul Clinic de Urgență Județean B.. Diagnosticul pus de medicii acestui din urmă spital, conform FO_/2012, a fost purpură trombocitopenică idiopatică, AVC hemoragic, hemoragie digestivă superioară, hematemeză, melenă. Conform raportului de expertiză medico-legală întocmit în cauză, în decurs de 12 ore de la momentul internării pacientului starea de sănătate a acestuia s-a agravat acesta suferind un AVC hemoragic.
În urma unei reclamanții formulată de reclamant, înregistrată a S. de Ambulanță Județean B. sub nr.5755/31.10.2012, a fost cercetat disciplinar salariatul SAJ B. în urma căreia s-a constatat că acesta nu și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu în mod corespunzător și a fost sancționat disciplinar cu reducerea salariului de bază, pe o perioadă de 2 luni, cu 5%.
Coroborînd împrejurarea că de la data apelului, 21:21, pînă la ora 22:09, ora la care medicii spitalului de Psihiatrie și Neurologie B. au apreciat ca fiind gravă starea pacientului și au solicitat serviciul SAJ B. pentru transportul acestuia, a trecut aproximativ 40 de minute timp în care starea pacientului nu putea fi cu mult diferită decît cea de la momentul apelului 112, cu faptul că SAJ B. a constatat că angajatul său a acționat necorespunzător, reiese că apelul la serviciul de urgență a fost unul real și reclama o stare de sănătate gravă a unui pacient. De asemenea, cît timp a fost necesară preluare pacientului de la spitalul de Psihiatrie și neurologie B. de către o ambulanță, este evident, că transportul pacientului trebuia efectuat în condițiile pe care doar serviciul de ambulanță le poate oferi și nu cu mijloace proprii.
Față de starea de fapt reținută, instanța apreciază că SAJ B. a refuzat nemotivat preluarea pacientului L. F. I. în vederea transportului la un spital unde să beneficieze de serviciile medicale necesare. Astfel, fapta SAJ B. de a nu oferi serviciul de transport cu o ambulanță constituie o faptă ilicită.
În drept instanța va reține că potrivit art.92 al.1 din L 95/2006 „acordarea asistenței medicale publice de urgență, la toate nivelurile ei, este o datorie a statului și un drept al cetățeanului.” Art.91 din L 95/2006 stabilește că „asistența medicală publică de urgență în faza prespitalicească este asigurată de serviciile de ambulanță județene și de cel al municipiului București, precum și de echipajele integrate ale Serviciilor mobile de urgență, reanimare și descarcerare (SMURD), aflate în structura inspectoratelor pentru situații de urgență, a autorităților publice locale și a spitalelor județene și regionale”. În consecință, neacordarea asistenței medicale de urgență în faza prespitalicească constituie o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii.
Potrivit art.1349 NCC „orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. (2) Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral. (3) În cazurile anume prevăzute de lege, o persoană este obligată să repare prejudiciul cauzat de fapta altuia, de lucrurile ori animalele aflate sub paza sa, precum și de ruina edificiului.”
Prin cererea formulată și precizată la cererea instanței în vederea lămuririi titlului pretențiilor, reclamantul a solicitat plata sumei de 9000 lei ce reprezintă prejudiciul moral suferit din cauza refuzului SAJ B. de a presta serviciul de transport cu o ambulanță.
Ambii martori audiați au relatat instanței faptul că reclamantul a suferit din cauza faptului că fiului său aflat într-o stare gravă i s-a refuzat un serviciu medical la care era îndreptățit. Starea de semiconștiență în care se afla fiul său în momentul în care a fost adus la locul său de muncă de numitul M. M., coroborată cu descrierea durerilor pe care le acuza și cantitatea de sînge pe care o vărsase și refuzul serviciului de ambulanță de a oferi ajutorul necesar, au fost în măsură să cauzeze reclamantului temerea că viața acestuia este în primejdie.
O dovadă a stării emoționale în care s-a aflat reclamantul în acele momente este conversația pe care a avut-o cu dispecerul medical care refuzase trimiterea ambulanței (amprenta MD5 0766355B50A17CA6A3 E1BBEA8DB19E94- fila 74 dosar). Trecînd peste tonul agresiv al reclamantului, din această convorbire răzbate teama acestuia pentru viața fiului care este pusă în primejdie de lipsa de reacție a celor obligați să asigure servicii medicale de urgență.
Între fapta pîrîtei de a nu oferi serviciul medical de urgență și starea de teamă a reclamantului pentru viața fiului său există un raport de cauzalitate. În raportul de expertiză medico-legală se reține că starea gravă în care a ajuns pacientul nu a fost cauzată de neoferirea la timp a serviciilor medicale, acutizarea bolii avînd loc după trecerea a 12 ore de la momentul internării. Cu toate acestea analiza modului în care un părinte apreciază gravitatea situației și resimte teama pentru viața copilului său nu se poate face raportîndu-ne la un diagnostic pus în urma unor analize medicale. Raportîndu-ne la reclamant, persoană ce nu are nici un fel de cunoștințe medicale și care are pentru pacient o afecțiune profundă, este evident că refuzul de a se oferi asistență medicală de urgență poate cauza teamă și suferință psihică.
În apărare pîrîta a invocat fapta terțului și fapta victimei însăși ca și cauze exoneratoare de răspundere. Cazul fortuit exclude existența raportului de cauzalitate ca element obligatoriu al răspunderii civile delictuale.
În cuprinsul întîmpinării pîrîtul indică fapta terțului ca fiind fapta numitului M. M. care, în convorbirea cu dispecerul l-a indus pe acesta în eroare informîndu-l că pacientul a fost la spital în urmă cu 2-3 ore și nu a fost internat deși prezenta aceleași simptome iar acum dorește doar un consult mai amănunțit. Instanța nu poate reține această apărare. Din cuprinsul conversației nu reiese că M. M. solicitat transportul cu ambulanța pentru efectuarea unor analize mai amănunțite ci doar a redat insistent că are nevoie de ambulanță și a descris starea pacientului. Din contră, dispecerul a susținut că atîta timp a fost consultat de doctor și a fost trimis acasă la fel se va întîmpla și acum motiv pentru care este necesar să se prezinte singur la spital și să insiste pentru investigații amănunțite.
Informațiile oferite de persoana care a apelat serviciul 112 nu pot fi circumscrise forței majore sau cazului fortuit, astfel cum sunt definite de art.1351 NCC. Operatorul serviciului 112 avea posibilitatea de a solicita informații necesare și suficiente pentru a aprecia corect dacă situația impune urgență sau nu.
În ce privește fapta victimei, respectiv a reclamantului L. I., acesta avînd calitatea de victimă, pîrîta nu indică în ce constă aceasta. În cazul în care s-a avut în vedere modul în care acesta a înțeles să comunice cu dispecerul serviciului de ambulanță instanța va reține că această împrejurare nu putea să influențeze în nici un fel situația deoarece decizia de a nu trimite ambulanța fusese luată.
Reținînd și prevederile art.1351 NCC, care definesc forța majoră și cazul fortuit, instanța va respinge această apărare a pîrîtului.
În concluzie instanța reține că reclamantul a suferit un prejudiciu cauzat de fapta ilicită a SAJ B. de a nu acorda asistență medicală de urgență fiului său L. F. I..
În ce privește cuantumul despăgubirilor instanța reține că, în lipsa unor criterii de apreciere a prejudiciului moral, instanța este singura care trebuie să aprecieze limitele acestora. Instanța apreciază că suma de 9000 lei solicitată de reclamant este rezonabilă raportat la împrejurările cazului.
Pentru argumentele prezentate în temeiul art. 1348, 1373 și art.1385 NCC instanța va admite acțiunea și o va obliga pe pîrîtă să plătească reclamantului despăgubiri morale de 9000 lei.
În temeiul art.50 indice 2 din OUG 80/2008 instanța îl va obliga pe reclamant să restituie ajutorul public judiciar acordat sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 651 lei și sub forma asigurării asistenței judiciare de către un avocat. În consecință, urmează ca reclamantul să achite taxa judiciară de timbru de 651 lei și onorariul avocatului în cuantum de 200 lei.
Obligația de restituire a taxei judiciare de timbru se va executa de către Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. sens în care se va comunica acesteia un exemplar al prezentei hotărîrii după rămînerea definitivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul L. I. domiciliat în B. ..106, jud.B. în contradictoriu cu pîrîtul S. de Ambulanță Județean B. cu sediul în B. . nr.27, jud.B. și, în consecință:
Obligă pîrîtul să plătească reclamantului suma de 9000 lei reprezentînd despăgubiri morale.
Obligă reclamantul să achite taxa judiciară de timbru de 651 lei și onorariul avocatului în cuantum de 200 lei.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi 06.12.2013.
PREȘEDINTEGREFIER
B. M. MARUȘCAANA I. V.
Red.dact.BMM 18.02.2014 – 5 exp.
| ← Anulare act. Sentința nr. 16/2013. Judecătoria BRAŞOV | Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 9323/2013.... → |
|---|
