Contestaţie la executare. Sentința nr. 9666/2014. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9666/2014 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 19-08-2014 în dosarul nr. 30244/197/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
CIVIL
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.9666
Ședința publică din data de 19.08.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. A. C. – judecător
GREFIER: M. C. P.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza civilă de față care s-a dezbătut în ședința publică din 06.08.2014 când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 12.08.2014, respectiv, 19.08.2014.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, deliberând, a pronunțat sentința de mai jos.
JUDECATORIA
P. cererea formulată la data de 06.12.2012 și înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. de mai sus, contestatoarea S.C. A. S. SRL a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA BUCUREȘTI prin DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI B., contestație împotriva executării silite pornite de către Biroul Notarului Public P. S. în dosarul nr. 337/2012.
În motivarea cererii contestatoarea arată că prin procesul verbal de contravenție nr._/10.10.2010 a fost amendată cu suma de 4.500 lei pentru neprezentarea documentului personalizat care să facă dovada achitării corespunzătoare a tarifului de utilizare a rețelei de drum național și obligată la plata sumei de 1.210 Euro cu titlu de despăgubiri. P. sentința civilă nr. 3259/23.03.2011 Judecătoria B. a admis în parte plângerea formulată de către contestatoare împotriva procesului verbal mai sus menționat și a dispus înlocuirea sancțiunii aplicate cu avertismentul. Contestatoarea a mai invocat în susținerile sale și dispozițiile art. II din legea nr. 144/2012.
În probațiune contestatoarea a depus copii după înscrisurile la care face referire în cererea de chemare în judecată.
Cererea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în valoarea de 194 lei pentru contestația formulată și timbru judiciar în valoare de 3 lei.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a invocat excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei B..
P. sentința civilă nr. 2375/11.02.2013 Judecătoria B. a admis excepția necomptenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei R..
P. sentința civilă nr. 2602/29.11.2013 Judecătoria R. a admis excepția necomptenței sale teritoriale și a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.
P. decizia nr. 2761/11.06.2014 Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit în favoarea Judecătoriei B. competența de soluționare a cauzei.
La dosarul cauzei a fost atașată copie după dosarul execuțional nr. 337/2012 Biroului Notarului Public P. S..
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța retine următoarele:
În baza cererii formulate pe data de 08.10.2012 către Biroul Notarului Public P. S. și înregistrată de către acesta sub nr. 337/2012, intimata a solicitat executarea silită a contestatoarei pentru suma de 1.210 Euro în baza titlurilor executorii constând în procesul verbal de contravenție nr._/10.10.2010.
P. contestația la executare formulată reclamanta contestatoare a solicitat anularea actelor de executare silită efectuate în dosarul execuțional mai sus menționat motivat de faptul că, potrivit dispozițiilor art. II in legea nr. 144/2012 ” Tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează „.
În soluționarea contestației la executare ce face obiectul prezentului dosar instanța va avea în vedere dispozițiile art. 12 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 potrivit cu care „ (1) Dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ.
(2) Dacă sancțiunea prevăzută în noul act normativ este mai ușoară se va aplica aceasta. În cazul în care noul act normativ prevede o sancțiune mai gravă, contravenția săvârșită anterior va fi sancționată conform dispozițiilor actului normativ în vigoare la data săvârșirii acesteia. „.
La data întocmirii procesului verbal contravenție nr._/10.10.2010 dispozițiile art. 8 alin. 3 din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România prevedeau că „(3) Contravenientul are obligația de a achita, pe lângă amenda contravențională, cu titlu de tarif de despăgubire, în funcție de tipul vehiculului folosit fără a deține rovinieta valabilă, sumele stabilite potrivit anexei nr. 4. „, dispoziție legală ce a fost abrogată prin dispozițiile art. I din legea nr. 144/2012, iar prin dispozițiile art. II din același act normativ s-a stabilit că „Tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează „.
Având în vedere succesiunea actelor normative prin care s-au stabilit sancțiunile aplicate pentru persoanele care au circulat pe drumurile naționale cu autovehicule fără a achita tariful național de utilizare a drumurilor naționale, instanța va avea în vedere faptul că dispozițiile art. I din legea nr. 144/2012 au abrogat dispozițiile art. 8 alin.3 din Ordonanța Guvernului nr.15/2002, care stabileau obligația pentru cei sancționați contravenționali de achita, în afara amenzii contravenționale, o sumă de bani cu titlu de tarif de despăgubire.
În condițiile în care prin dispozițiile legale actuale se stabilesc pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin.1 din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 o sancțiunea mai ușoară, în sensul că a fost abrogată dispoziția prevăzută de art. 8 alin.3 din același act normativ, în vigoare la data săvârșirii contravenției reținute în sarcina contestatoarei, instanța apreciază că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 12 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 care reglementează principiul aplicării legii contravenționale mai favorabile.
De asemenea, instanța va avea în vedere și dispozițiile art. II din legea nr. 144/2012, prin care au fost anulate tarifele de despăgubire care au fost aplicate și contestate la data intrării în vigoare a actului normativ mai sus menționat.
Dispozițiile art. 662 din codul de procedură civilă stabilesc că:
„ (1) Executarea silită nu se poate face decât dacă creanța este certă, lichidă și exigibilă.
(2) Creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu.
(3) Creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui.
(4) Creanța este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.
(5) Creanțele cu termen și cele condiționale nu pot fi puse în executare, însă ele pot participa, în condițiile legii, la distribuirea sumelor rezultate din urmărirea silită a bunurilor aparținând debitorului. „.
În cazul dedus judecății, în legătură cu creanța urmărită silit instanța reține că, prin dispozițiile art. II din legea nr. 144/2012, legiuitorul a stabilit că tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează. Din interpretarea acestei dispoziții legale instanța reține că sumele de bani constând în titlu de tarife de despăgubire nu mai pot fi urmărite silit și, prin urmare, nu constituie o creanță certă, lichidă și exigibilă.
Având în vedere cele mai sus menționate instanța apreciază că executarea silită ce face obiectul dosarului execuțional nr. 337/2012 Biroului Notarului Public P. S. nu are la bază o creanță certă, lichidă și exigibilă, astfel cum prevăd dispozițiile art. 662 alin. 2 din codul de procedură civilă.
Pentru motivele mai sus enunțate instanța urmează să admită contestația la executare formulată de contestatoarea S.C. A. S. SRL și, în consecință, să anuleze executarea silită pornită de intimată în dosarul execuțional nr. 337/2012 Biroului Notarului Public P. S..
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite contestația la executare formulată de contestatoarea S.C. A. S. SRL, cu sediul în R., .. 1, . în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA BUCUREȘTI prin DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI B., cu sediul în B., .. 13,. ., jud. B..
Anulează actele de executare silită efectuate în cadrul dosarului execuțional nr. 337/2012l Biroul Executorului Judecătoresc P. S. din R., ., ..
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.08.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
C. A. C. M. C. P.
Red.CC/dact.CP/09.10.2014 4 ex
| ← Pretenţii. Sentința nr. 4258/2014. Judecătoria BRAŞOV | Contestaţie la executare. Sentința nr. 9847/2014. Judecătoria... → |
|---|
